Citate despre gheață și inimă, pagina 4
Opal
Ești gheață și foc,
Atingerea ta îmi arde mâinile ca zăpada.
Ești rece și fierbinte.
Ești purpuriul florilor de amarilis,
Argintul petalei de magnolie atinsă de lună.
Când sunt cu tine
Inima mea este un iezer înghețat
Peste care scânteiază torțe agitate.
poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luxul e ca un pustiu, un deșert învelit cu pături și covoare de nisip din aur fierbinte, la vedere, dar rece ca gheața. Numai oamenii cu inimi de piatră pot păși desculți pe astfel de covoare din nisip de aur. Nimic nu-i mișcă, nimic nu le topește spiritele de gheață.
citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mijloc
În oglinda mea,
dracul și îngerul
trag de mine;
îngerul se jură pe albul aripii lui
că nu-mi vrea decât binele.
Dracul
își mângâie coada
și minte,
minte,
de îngheață apele viciului,
făcându-se pod...
Trage, încearcă dracul
să-și topească smoala
în focul inimii
mele...
Îngerul se zbate
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferența umană, lenea sufletului, gheața inimii e de sute de mii de ori mai periculoasă decât cel mai voluminos depozit de armament nuclear de pe Terra.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De profundis clamavi
Îți cer acuma mila ta, tu, singura-mi iubire,
Din hăurile-n care greu inima mea geme.
E-o lume plumburie și fără strălucire
În care noaptea-i plină de spaime și blesteme;
Un soare fără vlagă pe cer stă șase luni
Iar șase luni e noapte din zare până-n zare.
E mai pustiu aicea ca-n țările polare:
Nici vietăți, nici ape, nici crânguri, nici pășuni!
O groază mai adâncă nu poate fi în viață
Decât cruzimea rece a soarelui de gheață
Și bezna asta care-i cu Haosul la fel;
Râvnesc la soarta celor mai josnice-animale
Ce pot să se scufunde în somnul lor tembel,
Așa de-nceată-i vremea pe nesfârșita-i cale!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kitsch-uri
Pietre-ngândurate peste val de seară
Își aprind din inimi șoapte înghețate,
Le desparte vina și-uită să mai ceară
Un tribut sălbatic la porți de cetate.
Dar iată și timpul se proptește-n ceață,
Nimeni nu-nțelege larma din privire
Când ruga se-nalță dintr-un cuib de viață
Lung urcușul scării, rea nepotrivire.
Dezmierdat e gândul, mă pierd în cuvinte,
Cioclii de iluzii se ascund prin umbre,
Fumuriu e versul, dar merg înainte
Înotând prin mine ori pe vise sumbre.
Singură cu cerul îmi aștern răbdarea,
Nicio răzbunare nu-i atât de dulce,
Efemer e jocul, se uită trădarea,
Până și călăii vor vrea să se culce.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara sufletelor noastre
Vino,
Cuprinde-mi inima
cu brațele iubirii;
Nu-mi spune:
este toamnă
în suflete.
Știu...
E vremea asfințitului
când iubirile se sting
ca niște stele căzătoare.
Dar te rog,
lasă-mi clipa aceasta.
Pentru mine
va fi
o eternitate.
Vino,
Nu privi spre iarnă...
Hai să topim
florile de gheață
de la fereastra
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mercur
Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu și inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poți să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea
Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit în stâncă
Și sânii mei de care atâția se striviră
Poeților o mută iubire le inspiră,
Materiei asemeni, eternă și adâncă.
În larg azur ca sfinxul stau mândră și ciudată;
Mi-i inima de gheață și trupul cum sunt crinii;
Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii
Și nu plâng niciodată și nu râd niciodată.
Poeții, pe vecie ursiți făpturii mele,
Ca-n fața unui templu cu mândri stâlpi senini,
Își vor petrece viața în studii lungi și grele;
Căci am, ca să-i înduplec pe-acești amanți blajini,
Oglinzi în care totul mult mai frumos se-așterne:
Adâncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătăi de inimă cât o săptămână de patimi
la fiecare șapte bătăi
se mai termină o săptămână
din singura mea jumătate de vină
se rupe întregul acestei tăceri
iar eu nu știu cum să rostesc ruga
cum să uit de mândrie și alte dureri
în mânăstire lichidă
lacrimi se propagă concentric
ascunsă privirii se duce luptă asiduă
îngheață perceptibil
maree de cuvinte nerostite
despre utopica mare iubire
preț de o clipă
peste aparențe glaciare
îmi permit cea mai sfântă risipă
[...] Citește tot
poezie de Luminița Suse din Duminica inimii (martie 2006)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul orașului de lângă râu
Zece ani, de-acum tu, moartă; eu, trăind o viață căreia nu-i mai aparțin.
Refuz să rememorez,
Dar îmi este imposibil să uit.
Un mormânt departe, la o mie de mile,
Gânduri înghețate, cum ar putea ele fi exprimate?
Chiar dacă ne-am întâlni, nu m-ai recunoaște
Pulbere pe obrazul meu,
Părul ca bruma.
Deodată, astă noapte, eram iarăși acasă.
Lângă ferestra odăii mici
Îți periai părul și-ți pudrai obrajii.
Te-ai întors. M-ai privit în tăcere.
Lacrimile îți curgeau râuri.
An de an îmi vor frânge oare inima?
Mormântul luminat de lună,
Pinii rămuroși.
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De ce uităm
O, de ce uităm, de ce uităm
șoaptele, privirile, căldura
care frig pupilele și gura?
Obosim cu timpul... înghețăm...
Amintirea n-are-atâta cer
pentru morții inimii ca fumul.
Câtorva le mai păstrăm parfumul,
Alții, repezi ca lumina, pier.
O, de ce uită, de ce uităm
Lacrimi, și surâsuri, și cuvinte?
Părăsind bogatele morminte,
Obosim cu timpul... înghețăm...
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andru plângând
Trec prin starea acestui suflet
posibile existențe -
un năvod mortal ce smulge în sus
totul, lăsând numai absențe.
Las locului această-nfățișare
și o adorm, și o îngheț, și o țin
în pura suspendare
a celor care n-au venit și vin.
Nimic nu rămâne el însuși mai mult
decât o foarte singură dată.
Nu sunt vinovat că trăiesc
într-o lume întruna schimbată.
Numai un gând dacă-l întorc, de la tine,
nu mai regăsesc apoi, înapoia-mi, nimic.
Depun mărturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire in alb
Mă scald în întunericul zăpezilor albastre
Lăsând răceala iernii să mă inunde-n suflet
Stingheră o rază de soare îmi trasează
Clopoței din flori de gheață în răsunet
Las timpul să-mi înghețe gândul
În zbaterea lui de niciunde
Închid ochii vizualizând cuvântul
Stagnat pe valul mării rătăcind în unde
Mi-e inima speranță în era glaciară
Inert îmi este corpul, surâsul înghețat
Doar ochii îmi sunt vii visând a primăvară
Creionând iubirea în alb imaculat
poezie de Loreta Toader (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Loreta Toader
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec (7)
Inima se vărsa printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se țineau de inelare, mîinile noastre,
într-o veche, grea înserare.
Eu mă rugam la umărul tău,
mă rugam cu un fel de cuvinte albastre.
Mă rugam astfel, mereu,
pînă se-năspreau secundele noastre.
Tu erai piatra, tu erai norul,
tu erai vulturul, tu erai ora
din care-și curmau asupră-ne zborul
secundele dîndu-se tuturora.
Astfel ne trecea viața, astfel muream,
deveneam transparenți, de gheață.
Priveliștea lumii trecea ca prin geam
prin lipsa noastră verticală de viață.
Numai păsările lovindu-se, foarte mirate,
în noi își vărsau zborul.
Eu mă rugam în cuvinte ciudate.
Tu erai piatra, tu erai norul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E nevoie doar să-ți liniștești mintea. Oprește-te din ceea ce faci, închide ochii, simte gerul, pune-ți mâna în dreptul inimii și doar respiră. Simte cum căldura mâinii tale îți încălzește inima. Simte cum gerul îți îngheață restul corpului. Lasă furtuna să se oprească, iar gândurile să se așeze în voie.
Andreea Focsa
Adăugat de Andreea Focsa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul înghețat
Ia-mă
te rog
în căușul
palmelor catifelate
calde de a inimii tale dogoare
atentă fiind
să nu îmi spargi
petalele de sânge înghețate
apoi
până îmi mai mențin
frăgezimea
rupe
cea mai rubinie
dintre petale
și ascundeți-o
în sân
după care
aruncă trandafirul
în primul râu
ivit în a ta cale.
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata împăratului, cu inima zdrobită de mâhnire și obidă că tot pe dânsa o punea la lucrurile cele mai grele, și fiind curată în cugetul ei, se rugă lui Dumnezeu cu credință ca să o ajute să sfârșească cu bine și slujba aceasta. Și unde începu o ploaie dalea de părea că toarnă cu găleata, și îndată ajunse apa până la genunchile iepelor, apoi dete un îngheț de nu se mai puteau mișca din loc. Văzând minunea aceasta, fata împăratului mai întâi mulțumi lui Dumnezeu pentru ajutorul ce-i dete, apoi se puse de mulse iepele. Împăratul se topea de dragoste pentru Ileana Simziana și se uita la dânsa ca la un cireș copt; dară ea nici nu-l băga în seamă, ci tot da, zi după zi, cu fel de fel de vorbe, a se cununa.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canistra cu lacrimi
când o să știi să plângi
cu ochii tăi când o să știi
să plângi
cu toată inima ta sculptată în sare
atunci o să îngheț
în picioare
o să mă las la sărare
în canistra cu lacrimi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătrânesc
Îmbătrânesc!...
Și zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,
Căci zi cu zi în ea zăresc
Un rid mai mult,
Un por mai mare,
Un păr mai sur,
Și-un zâmbet trist,
Ironic,
Care
N-acceptă nici o resemnare...
Și-mi pare rău că mai exist.
Îmbătrânesc!...
Și tinerețea
N-am cunoscut-o niciodată.
Când cei de vârsta mea
Jucau,
Cântau
Și se înveseleau,
Eu eram mamă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gheață și inimă, adresa este: