hârtie şi suflet

Târziul drum

Am apărut de nicăieri pe strada dragostei de scris
Şi-am rânduit umile strofe atât cât pana mi-a permis,
Iar simplu joc de început mi-a fost şi dor şi nebunie,
Preaplinul sufletului meu s-a vrut hrănit cu poezie.

Transpun ce vântu-n zbor mi-aduce, o dulce şoaptă îl aud
Cum lin coboară pe hârtie nedefinit, banal şi crud
Şi formă dau sfioasei slove ce cu migală-o zugrăvesc
Pe albul pat, răsfir cuvinte şi din condei le şlefuiesc.

Iar îngerii de-mi sunt potrivnici şi muzele-s în carantină
Atunci n-abat din drumul meu, aştept tăcută, dar senină
Şi limpezesc şi scutur norii şi cu răbdare iar pornesc
Bătătorind târziul drum cu paşi mărunţi spre ce iubesc.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri (2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin

În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.

Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.

Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O reţetă

Reţeta de poezie
Mă costă un gram de suflet,
Pix, o coală de hârtie
Şi trei lacrimi stinse-n zâmbet.

Pun, din timp, o buclă mică
De prezent sau amintire,
Şi adaug, fără frică,
Şi-o fărâmă de IUBIRE.

În amestec de cuvinte
Ce se-nţeleg între ele,
Când frământ, mi-aduc aminte
Să presar şi-un praf de stele.

Cheltuiala n-ar fi mare,
Dac-ar ieşi reuşită
Şi-ar avea "piper şi sare",
S-o consumi într-o clipită.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai reuşită fotografie

Cea mai reuşită fotografie
nu e cea de pe hârtie.
Este cea din trei cuvinte
care îţi rămân în minte:
Inteligentă,
Frumoasă,
Credincioasă.
Aceasta-i imaginea care
nu se pierde în uitare.
Imaginea ce te-a marcat
când în suflet ţi-a intrat.
I-ai pus inima drept ramă
chipului ce îi spui MAMĂ.

poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O reţetă

Reţeta de poezie
mă costă un gram de suflet,
pix, o coală de hârtie
şi trei lacrimi stinse-n zâmbet.

Pun, din timp, o buclă mică
de prezent sau amintire,
şi adaug, fără frică,
şi "o litră" de IUBIRE.

În amestec de cuvinte
ce se-mpacă între ele,
când frământ, mi-aduc aminte
să presar şi-un praf de stele.

Cheltuiala n-ar fi mare,
dac-ar ieşi reuşită
şi-ar avea "piper şi sare",
s-o consumi într-o clipită.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas...

sunet strident caut în noapte
albatroşii sfâşie norii, obstacole în calea zborului
îi aud atât de tare şi în depărtare
strigătul morţii mânjeşte un cer cu pata de asfinţit
coborâtă până în adâncul lanţurilor
aud trenul şi şinele mă poartă spre depărtări
dorinţele urlă în mine şi strivesc sub tălpi macii
atât de goi de non-sens mi se par
pentru că vreau să-i modelez eu
cu mâini de olar cu lut de pe muntele cu zei
mă dor pulsurile inimii şi mă înţeapă fiecare
lacrimă scursă, stoarsă până la neplângere
mă simt stafie înveşmântată în alb
chipul e-acoperit diform ca şi cum oasele
ar fi fost topite
în lanţul inelului ce mă unea odată cu o icoană
s-a sfărmat atâta fiinţă
umilinţa a otrăvit fiecare fir de nisip
din care mă construise demiurgul
bucată cu bucată mă adun de pe câmpul ars de-atâta trăire

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creionul fermecat

Am găsit pe raft uitată-n
colţ o călimară
Cu zâmbet purpuriu şi
roşu de cerneală
Mă aplec să iau o coală
goală
Şi toate filele din carte
-mi zboară
Să iau creionul eu nici
n-am apucat
El desenează singur un
cerc neregulat
O radieră în mâna dreaptă
am luat
Să şterg tot ceea ce creionul
dansând a desenat
Dar lacrimile-mi curg mereu
inima mi-e grea
Nu pot sa fiu acea fiinţă
rece, rea

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om

am luat drumul călătorului
destinul în buzunar
inima şi sufletul
le-am pus pe galantar
odihna o aveam la intersecţia
pietrarului
unde sculptară timpului aştepta
acolo unde...
nimeni nu a lăsat
o sticlă de apă veşnică
ca să-mi beau amarul sorţii
în memorie am acum
copii ce se jucau seara
cu zmee
colorate în roşu de apus
cerului ei foc punând
când hârtia ziarului minţea
şi minte
chiar nu vreau să fiu
cocoşatul catedralei

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea că versul ce îl scriu
Să fie simplu şi discret.
Să dea speranţă şi iubire
Celor ce îl citesc!

Pe piscurile munţilor,
În adâncurile apelor
De te-ai afla...
Eu pot doar scrie
Pe o bucată de hârtie,
Gândul sufletului meu
Ce îţi mărturiseşte dragostea!
Fii fericit şi sănătos "Omule ".
Asta îţi doresc!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Printre gânduri răsfirate
Pe o coală de hârtie,
Cu migală adunate,
Prefăcute-n poezie,
Prin idei împrăştiate
În ecoul desuet,
Cu metafore-mbinate
Creează mintea de Poet.

Dând iubire şi credinţă
Drumului ce l-a ales,
Dăruind a sa fiinţă
Unei rime, unui vers,
Adunându-şi în cuvinte
Bucurii, lacrimi, regret,
Trăiri sacre, doruri sfinte
Vibreaz-un suflet de Poet.

Acceptând a sa menire,
Căutându-şi al său drum

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet de iubire

Ai şoptit în tăcere despre minciuna dragostei mele
Am mâzgălit cu sufletul coala durerii,
Am înţepat cu penelul ochiul sufletului în care te-ai ascuns.
Îngerând cuvinte, am sorbit sărutul
– singurul hemostatic ce făcea parte din vis.
M-am oprit speriată de întuneric...
Unde-i lumina? Când s-a risipit oare? Scrâşnet de roţi.
Trenul visului se opreşte la punctul zero al uitării.
Sunt un amnezic rătăcit într-o gară,
Aud răsăritul, dar am rătăcit la margine de apus.
Dantela rochiei de mireasă străluceşte
La terasa singurului tren al iubirii, iar călătorul eşti tu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este un vis, o dorinţă lăuntrică ce nu se materializează decât atunci când o aşterni pe hârtie. Este identică cu dorinţa de a revedea persoana iubită după mult timp. Coborând în adâncul sufletului tău, doreşti parcă a o elibera din acel ungher, a o scoate la suprafaţă, a o materializa, iar apoi a o strânge cu dor în braţe.

Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino cu mine la ţară

Casă în construcţie cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele
Înalţă-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ţi-or sluji de perdele
Şi stelele: mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate.

Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea oraşului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.

Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării
În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie
Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării
Şi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.

Rătăcesc prin pădure
Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă
Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti
Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tristan Tzara (1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de buzunar

am luat drumul călătorului
destinului din buzunar
de la intersecţia cumpenei
unde nimeni nu a lăsat
o sticlă plină...
de suflet necăjită

nu vreau...
să beau amarul sorţii
copii se joacă în cauciucuri
şi dau foc cerului
hârtia ziarului minte
scânteie nu a fost...
ci fără de minte

nu sunt cocoşatul catedralei
chiar dacă am faţă cu spini
am suflet şi credinţă
fără să spun de...
om

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte suflete necitite au plecat dintre noi. Dacă unul ar fi pus pe hârtie povestea vieţii lui, noi, oamenii, am fi fost astăzi mai bogaţi.
În jurul nostru se petrec drame, de nimeni neştiute, poveşti de iubire pe care unii nici nu îndrăznesc să le viseze. Din păcate, în această imensă scenă de teatru, de film, VIAŢA, nu se dau premii Oscar!

Mihail Coandă în Poezie, Umbre pe asfalt (14 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine-n poezie!

Curg emoţiile-n vers, pe o coală de hârtie...
Lasă vânarea de vânt, hai cu mine-n poezie,
să îţi cresc aripi de Înger, să te-nvăţ zborul uitat!
Dintre sufletele triste, numai tu eşti invitat.

Clipa mea de fericire o împart cu tine-acum.
Nu vreau să ne treacă viaţa, fără gust, nici orişicum!
Crede-mă, din când în când, e mai bine printre stele!
Vino-n fantezia mea, intră-n visurile mele!

Cu cerneală de IUBIRE îţi scriu gânduri şi fiori,
când "înnebunesc salcâmii", ne-nvelim cu dor şi flori.
Ne vom odihni de lume şi de zbuciumu-i etern
şi promit că-n vraja nopţii poezie-am să-ţi aştern!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul anterior

Acum, când între noi e-un mare gol,
toţi morţii mei îmi vin să mi se-nchine,
ca să le dau lor focul de pistol
şi să trăiesc cum pot fără de tine.

Nu reuşesc s-adorm decât sedat,
din cauza a ce a fost să fie,
şi-aşa, gândind, alunec dintr-o dat'
şi mă trezesc umplând iar o hârtie.

Mă mişc spre mâine parcă înapoi,
e ca şi cum posed comenzi schimbate,
tot trag de unul singur spre-amândoi,
cu fiecare ceas mă-mping în spate.

Şi, când ajung în mâinele-anterior,
te simt trăind cum o făceai odată;
în viaţa ta am fost un biet actor,
jucând o partitură demodată.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regenerarea prin scris

oare despărţirile
proiectează sfârşitul lumii
înlăuntrul nostru?

oare între reprimarea sentimentelor
şi o sinucidere pe hârtie
există vreo diferenţă?

oare cuvintele dintr-o poezie
îşi părăsesc vreodată muza?

oare povestea noastră continuă
şi după ultimul punct
pe care-l voi scrie?

oare sufletul meu
se regenerează
prin scris?

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Rugăciunea nefericiţilor (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pictăm, cu pensule de suflet, scrisori pe cer...
Scrisori eterne pe care nici timpul şi nici distanţa nu le vor şterge...
Tu scrii poezii cu tăceri şi şoapte în visele mele, alin al nopţilor reci fiindu-mi...
Visând, mă ascund de lume şi le citesc de mii de ori...
Îmi scrii poezii pe pânză de suflet...
cu cele mai calde şi vii culori,
cu flacăra inimii tale...
Mâna-mi de ţărână zvâcnindă se odihneşte în palmele tale...
fiindu-mi raiul în care îngenunchează demonii din carnea mea...
Îmbrăţişez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei...
însă mă ridic şi zbor în tremurul unui vers, scriindu-te lin...
Semăn cu flacăra unei lumânări care arde uneori timid, alteori în văpaie...
luminând o coală de pergament...
pe care curge numele tău...
În mine arde parcă focul înmănuncheat a două suflete,
care păşesc pe pământ însetate de raiul iubirii...
Toate hainele sufletului meu sunt scuturate de ţărână şi luminate de inima ta...
Tu ai miros de cer...
fiindu-mi ca un sanctuar în care-mi îngenunchez lutul şi-mi înalţ sufletul...
O ploaie de stele care-mi ascunde lacrima...

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de tei

S-au aşternut pe coala albă
Un gând, o lacrimă, o slovă,
Ce-adesea-n râu de simţăminte
Au râs şi-au plâns, prinse în horă.

S-au aşternut peste cuvinte
Mătăsurile albe, grele,
Cu frumuseţea lor pribeagă
La vis, la viaţă să ne cheme.

Am dezbrăcat esenţa vieţii
Până la oase şi-am trudit-o
Adesea... plânsu-i-am în palmă,
Adesea... am batjocorit-o.

Am dezbrăcat de ramuri pomii
Şi îmbrăcatu-i-am în haine
De albe vise, de mătănii,
De calde rugăciuni şi cazne.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!