Citate despre idei și suflet, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la idei și suflet, dar cu o relevanță mică.
PRIN MINTE-MI SCORMONESC IDEI CE MI SE DECANTEAZĂ-N SUFLET
Prin minte-mi scormonesc idei ce mi se decantează-n suflet
Precum cascadele din Pirinei ce cad în gol cu-n urlet
Trezindu-mi conștiința din adânca dulce adormire,
Să fac poemul să pornească-n lume cu ecou de tunet.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi nu mai sunt!
Întunericul îmi fură lumina,
strâmbă suflete, urăște viața.
Rădăcini simt cum se zbat pe canale negre
sufletul e-n captura minții,
gâdurile mi se zbat, se cațără
iar eu,
înverșunat strig cu disperare;
- dați-mi drumul din închisoarea capului,
nu-mi mai puneți acolo ideile voastre!
Omule!
ascultă-mă și pe mine;
- de ce strada se uită urât la mine, gonește viața
iar tălpile îmi ard și asfaltului prea subțire
îi este frig iarna și-n primăvară se peticește?
Sunt zdrobit, carnea mi-e moartă
boturi uriașe de mașini îmi ignoră viața.
Mă simt un nimic
în ochii bulbucați din geamul fumuriu.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte ani deja
Aș vrea să-ți scriu o poezie, mamă
Dar simt că-mi sunt ideile de plumb,
În plus, când vreau să-ți scriu ceva simt teamă
Că toate literele lumii nu-mi ajung.
Nu pot deloc să mi te pun în rime
Și nici să îți vorbesc ca și cum nu ai fi,
Abia de scriu o slovă și mi-e dor de tine
Și mă opresc, oftez... Fac asta zi de zi.
Tu nu ești om de pus în poezie
Și nici o mamă lesne de descris rimat,
Când m-ai născut, asta mi-ai dat tu mie:
Iubire de nescris în suflet de băiat.
Probabil te întrebi ce fac la astă masă
De nici nu scriu și nici nu simt că-s viu,
Păi uite, îmi imaginez că ești și tu acasă,
Mă mângâi și îmi spui să dorm, că e târziu.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Despre statui
Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă și vise
Prin fruct de gutui.
Din munții semeți
Idei și statui,
Prin apă și foc
Trupul cerului.
Dincolo de noi
Prin dălți de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.
Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânăra gardă
Globul rotească-se-ntruna,
Apele curgă cuminte.
Tânără gardă, tu, una,
Goană, galop, înainte!
Viața la pas nu ne place.
Steagul în ropote du-l!
Tineret, milioane, s-atace.
'Nainte! Și tot nu-i destul.
Regimente! Pe cărți! În întreceri!
Frământând slove noi, nesătul,
să semeni idei, să le seceri...
'Nainte! Și tot nu-i destul.
Ia cu-asalt piscul cel mai înalt,
subsuoară să-l duci ca pe-un sul.
Să-ți freamăte sufletul cald,
mai aprig! Și tot nu-i destul.
Universul - covor sau scrânciob -
De stelele-molii mi-l scutură tare!
Și poruncă dă-ntregului glob:
mai la stânga să zboare!
poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIN MINTE-MI RĂTĂCESC IDEI AȘTEPTÂNDU-ȘI REGĂSIREA-N SUFLET
Prin minte-i rătăceau idei așteptându-și regăsirea-n suflet,
Asemenea zăpezilor di munții Pirinei ce se transformă vara-n muget
De ape repezi, înspumate, prăvălite jos, în cataracte,
Ființa mea atunci își conturează al creației mele cuget.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sfâșiind ideile
treci pragul încăperii
stăpânite de aerul mucegăit
de visurile tablourilor
înrămate cândva.
Mâinile dibace
ale tatălui necunoscut
ți-au lăsat moștenire
scândurile din pivniță.
Lângă butoiul cu cep răsucit,
de-atâtea dorințe bete,
încurajezi un suflet
să treacă
peste adolescență.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și eu
nu.
se întâmplă nimic
și strănutul își strânge buzele între două rostiri.
amăgit de un gând,
renunță la ultima tușă de culoare aruncată pe pânza albă.
în pumnul gândirii nu e loc de libertate.
te răsucești absurd până când sângele îți umple gura de vid.
murdar vid.
ecoul a murit de mult iar sufletul tace cu părul ars de fluturi.
prea mulți fluturi au plimbat aripile pe lampa de carte și filele
s-au crezut pentru o clipă nori.
cer mi-a fost tavanul de o noapte.
am uitat să mai cresc atât cât fulgerul ideilor au născut un poem.
l-am scris undeva, în memoria umplută de câlții dezamăgirilor.
mă mai nasc dimineața. mă mai nasc.
niciodată nu se repetă plânsul.
doar râsul lumii, hohotul ei de satisfacție. atât.
îl aud mereu de patruzecișidoideani
cum îmi toarnă fierea promisiunilor de viață.
mai aștept un hohot.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podoabe de suflet turcoaz
timpul îl cuceresc miliardară în idei
sentimente romantice mă ridică-n extaz
în flux nemărginit curg slove din condei
dragostea de poezie e podoabă turcoaz
sub ploaia ochilor versul mi-e adăpost
îmi alină sufletul când durerea mă arde
toate au o menire cum toate au un rost
scânteile minții sunt jocuri de petarde
tăcerea mea-i ca stânca spălata de izvor
să simt mântuirea cu stropi de agheasmă
am învățat să pun la tristețe zăvor
clipele să se scurgă-n clepsidre de miasmă
toamna vieții mele-i țesătură de covor
cu decoruri vesele optimizate-n plasmă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Proust
Caută-mă, viață, sunt încă acasă.
Gândul, sufletul și celelalte,
În timpul-iluzie, găsit, regăsit, pierdut, repierdut...
Poemul acela, fără-ncetare
Zăvorât în propria-mi odaie,
În timpul acela încarcerat, salvat, Marcel Proust!
Niciodată ieșit în stradă, în lume,
În Saint Germain, în Montmartre, în Père Lachaise,
Pentru a nu-l întâlni pe celălalt Marcel Proust
Prin Parisul mereu înconjurat de idei
Luminate al giorno, ale Revoluției franceze,
Repede ghilotinate, decapitate, încât Libertatea
Umblă cu capul marii sale speranțe în brațe,
La fel ca românii, în 89, la București,
În ziua de Crăciun, cu mortul pe masă...
Caută-mă, viață, în viața mea
Găsește-mă și vezi ce poți alege.
Nu vreau să fiu chiar timpul pierdut,
[...] Citește tot
poezie clasică de Dumitru Titus Popa (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...
Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul poetului în reverie
E cuprins de reverie
Ca în fiecare seară,
În suflet ascunde o elegie
Din existența lui precară.
Înmoaie pana-n călimară
Și ar vrea ceva să scrie,
Dar e cuprins de reverie
Ca în fiecare seară.
Nimeni n-are cum să știe,
Poetul ce idei presară
Pe coala albă de hârtie,
Când el nu vrea să pară
Că-i cuprins de reverie...
rondel de Ioan Friciu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu a acordat o atenție prea mare individului, și aceasta este cauza fundamentală a tuturor problemelor. Însă datorită faptului că individul pare atât de mic și societatea atât de mare, oamenii au impresia că societatea poate fi schimbată, după care individul se va schimba la rândul lui. Dar lucrurile nu stau deloc așa, căci "societatea" nu este altceva decât un cuvânt; există numai indivizi, nu există societate. Societatea nu are suflet, în cadrul ei nu se poate produce nicio transformare. Schimbarea este posibilă numai în cazul individului, indiferent cât de mică ar fi aceasta. Și odată ce învățați cum să schimbați individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindeni. Eu cred că într-o bună zi vom avea o societate care să fie în deplină armonie, care să fie mult mai bună decât toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasă.
Osho în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Jurnal
întunericul
te copleșește,
pierzi încrederea
prin cutele sufletului,
devii o sumă de fricii,
zâmbetul dispare,
ca să respiri te uiți pe geam,
amintiri îți deschid ochii închiși înăuntru,
prizonier tăcerii petreci ziua în fugă,
inconștientă alergare
treci de obstacole, te impidici în idei
ca un elev corijent
intri în toamna repetării.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o diferență netă între conștiință, care raționează și subconștient, care este impersonal, nu are capacitatea de a alege și ia drept bună orice idee care ajunge la acel nivel. De aceea, este foarte important să alegem cu atenție doar gândurile, ideile și concepțiile benefice, armonioase și să ne umplem astfel sufletul de bucuria armoniei universale.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impas
O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceață;
Încerc, cu diamantul dur,
S-o tai, să mă agăț d-o ață.
Am gândul pânză de păiânjeni,
Sunt prins, lipit, în labirint;
Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni,
N-am rațiune, sunt instinct.
Am corpul legii gravității;
Nu-l mai desprind, e-o supernovă...
Din simbol al eternității
Sunt o mocirlă, o mangrovă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mâini de lumină
Întorc gândurile până se uscă cum fânul,
devin moi aromate,
în tinerețe am adormit pe căpițe
și am rămas îmbătat de mirosul copt.
Acum învârt ideile și le las să germineze,
caut esențe de trăire vie,
merg mai departe și-mi evaluez posibilitile
de a fructifica rodul
care să-mi umplă viața
cu mireasma răcoroasă a nopților de mai.
Doamne, în universul atât de înălțător
picură-mi din harul tău cîte puțin
până mă trezesc om
cu mâini de lumină.
Poate nu știu să adaug zilele frumoase,
dar ceva din suflet am să pun
până va înflori din el recunoștința.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul
unchiul a murit într-o iarnă
așa cum stelele după o ardere îndelungată
se sting,
târziu să-mi duc ideile la capăt,
îmi reținuse pauzele, diacriticele
în amiezi suspendate de gânduri
ce nu putea să le rumege
asemeni pâinii pe care o aducea zilnic
cu rata de la oraș,
se întorcea să-și odihnească sufletul
în iarba unde urma să-și clădească din cuvinte
casa.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Rănit într-o confruntare de vise, cu o armă
Mă retrag stingher în agonie
Într-un colț de noapte ce nu vrea să adoarmă
Suferind probabil de o veche insomnie.
Cu atâtea gânduri la capul unei idei
Mă retrag treptat din viața voastră
și nu mai bântui ale sufletului alei
Nu vă mai tratez existența sihastră.
De aceea poemul meu este sigilat
Ca un vers cioplit pe fluierul de soc
Ca un vis înfierat pe cerul dantelat
Ca un înțeles pierdut pe fundul unui doc.
De aceea mai pun o virgulă la versul nescris
Cu cerneala nopții care mă asfixiază
Se pare că poezia mă chinuie și-n vis
și sufletul mi-l modelează
Probabil mă pregătesc pentru paradis.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără de știre
Echilibristică concavă,
Voit perversă și bolnavă,
Sindrom de ins bătut în cap,
Fără de vlagă și posac,
Chemarea unui timp pierdut,
Distant, funebru și tăcut,
Regrete, jale, plâns și dor,
Scheleți dansând în dormitor,
Idei pierdute în văzduh,
Schițate vag dar cu năduf,
Forme schimbate între ele,
Colbul săltat de-un joc de iele,
Un suflet între aripi gri,
Album de poze cu copii,
Un mecanism fără de noimă,
Fluier, brădet, legendă, doină,
Doi lei, o chiflă și-un iaurt,
Smucire, vaiet, fugă, furt,
Înot, țigan, mal, înecat,
Răsfăț în taină, soare, iaht,
[...] Citește tot
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre idei și suflet, adresa este: