Citate despre indiferență și viață, pagina 4
Femeia e mai atentă și mai responsabilă, și asta se vede în viața noastră de zi cu zi. Noi am devenit foarte indiferenți și avem mult de lucrat aici, pentru că am ajuns să credem că este de ajuns să fii bărbat.
Mohammad Murad în Business Magazin (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-mă să ard
Îmi pare rău dar nu e primăvară
îmi pare rău aceasta nu-i părere
cu brazde scriem viața pe la țară
și grâul se coace prin cădere
Îmi pare rău aceasta nu-i părere
îmi pare rău indiferența e chiar ură
când trântorii își fac averi de miere
tăcerii un căluș îi pun în gură
Îmi pare rău indiferența e chiar ură
cu brazde scriem viața pe la țară
s-au intergrat și arta și țăranul în natură
cu ce cuvinte totuși nu se ară
Îmi pare rău mi-asum părerea
că-n brazdă-i laptele și mierea
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Primele mele amintiri despre Shakespeare: o pastă sonoră împroșcată de actori care jucau cu pasiune și fără să se sinchisească prea tare de text. Apoi a intervenit marea revoluție de la Stratford: sensul devenea primordial, era dezbătut, analizat, și pus în practică de niște minți inteligente; a juca în versuri devenea un artizanat curat și cinstit... La puțină vreme, apărea o nouă problemă actorii au început să confunde versurile și limbajul cotidian, crezând că era de-ajuns să vorbească la fel ca în viață. Versurile deveneau obișnuite și fade, datorită unei dicții oarecare, indiferente. Piesele își pierdeau incandescența și misterul.
citat din Peter Brook
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trăiesc nici aici nici acolo
viața e un registru grav
contabilizează înregistrează semnează
pentru tot ce faci uneori te amendează pentru excese
te închide în celula cea mai strâmtă umedă și întunecată
de unde nici gândurile nu mai pot străpunge cu iluzii ascuțite
este tot ce înseamnă nevoie personală
doctor profesor avocat măcelar florar popă artist
dicționar și cel puțin o limbă străină în care te refugiezi
ori de câte ori ți se impută dreptul să trăiești pe limba ta
trăiești fără nicio vorbă pe zi
doar subconștientul se destăinuiește unui imaginar pe care
îl auzi săpând în tâmple un tunel de libertate
simți cum vieții i se dărâmă zidurile și trebuie
să o iei de la capăt de parcă într-una singură ai trăi de fapt mai multe
concepi propriul jurnal al fericirii
de-a încolți toate formele de neadevăr
cine să-ți reproșeze că iubești și de ce
că ai trecut granițele fricii și mentalităților
blocate în pinul vremurilor curente
o dată îți bate obrazul și te umilește
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Napoleon
Cerul bolnav d-astrele lui rănit fu,
Semne numai mari ale vremei gloriei,
Leagăn tu avut-ai stâncile mării-n
Corsica gravă.
Și în jurul vieții tale-ncepute
Negru-oceanul mișcă lumile de valuri,
Arătând duios puterile, geniul
Singurătății.
Dai oceanul, ce singur de o mie de evi e,
El a fost proorocul căilor tale,
Numai cu dânsul în viață samăn avut-ai,
O, imperator!
Trist, adânc, gânditor, dar trist prin tine,
Fără păsare de a lumii lacrimi ori doruri,
Indiferentă stai, nemișcată și mare,
Frunte de marmot.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru2011
noaptea caldă dinaintea despărțirii.
noaptea idilică și faza asta indiferentă a lunii,
momentul în care
e bine să îmbrățișezi trecutul ca pe un prieten bun
condamnat la o sentință ușoară, pe care știi sigur că,
de scârbă, n-o să-l vizitezi niciodată
la vorbitor.
te speli pe mâini de oamenii pe care îi cunoști,
în tine trenează, vaporoasă, lașitatea,
aerul viclean al orașului înecat în caprifoi
și gaze de eșapament.
heatwave:
femeie în capot cu nasturii pocniți
își mângâie fruntea
nădușită
cu o sticlă
[...] Citește tot
poezie de Olga Ștefan din Saturn, zeul (2016)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la indiferență și viață, dar cu o relevanță mică.
Îmi doresc mai mult
Vreau să trăiesc în țară, în multă armonie,
Să ne iubim cu toții, fără de mânie.
Uniți să fim și să trăim în pace,
Fără dușmănie, la toți cred, ne-ar place.
În țărișoara mea, nu vreau manipulare,
Nici jocuri meschine, care mai murdare.
Cu toții ar trebui, să ne iubim țara,
Să n-o ponegrim, din zori și până seara.
Nu vreau indiferență și nici dezimformare,
Vreau loialitate, vreau lucruri normale.
Nu vreau să fiu credul, la știrile postate,
Ce multe dintre ele, nu-s bine prezentate.
Vreau o analiză, apoi mă pronunț,
Dacă nu-s în stare, mai bine renunț.
Nu vreau să am păreri, de nu mă pricep,
Să arat lumii, ce mult sunt deștept.
Sunt speriat, când văd trădători,
Cum îsi ponegresc, chiar și țara lor.
Vreau să mă exprim și vreau să votez,
Nu la întamplare, momentul să-l marchez,
[...] Citește tot
poezie de Angelin Leru (14 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cultivăm manuscrisul vibrând de viață, nu-l invităm să circule încă umed, motivând că, fiind fragil, va fi repede sfâșiat. În schimb aruncăm pe piață mii de cărți turnate în literă rece, indiferentă, și avem impresia că sunt citite. Nemângâindu-le mâna, le sfâșie timpul.
citat din Mircea Horia Simionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvează planeta Pământ
Indiferența ta mă afectează atât de grav,
Încât, de la o vreme, mă simt tot mai bolnav.
Pericolul pieirii îmi e tot mai aproape,
Simt cum îmi dispar păduri, dispar cursuri de ape.
Zi de zi deșertul, mă sugrumă cu ghearele,
Pe pajiști întinse, mor de sete animalele.
În grădini și livezi, plantele sunt pârjolite,
Câmpii, munți și dealuri, rămân tot mai dezgolite.
Prietenii mei, oamenii, suferă de foame,
Copacii se usucă și nu le mai dau poame.
Stratul de aer, tot mai mult se rarefiază,
Soarele mă arde, când ziua-i la amiază.
Primesc caniculă în loc de rouă și ploaie,
M-acoperă și mă sufocă, prea multe gunoaie.
E tot mai multă murdărie de jur împrejur,
O astfel de viață, de loc nu pot să mai îndur.
De vrei s-aduni în hambare, bogatul rod al meu,
Ajută-mă omule! Va fi mai bun traiul tău.
De vrei prosperitate, salvează-mă pe mine
Și vei avea tot ce-ți dorești, și astăzi, dar și mâine.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
W. Lloyd Garrison Standard
Vegetarian, conciliant, liber cugetător, creștin din punct de vedere moral;
Recitator competent în ritmul cristalin al lui Ingersoll.
Carnivor, răzbunător, drept credincios și păgân.
Moderat, promiscuos, nestatornic, înșelător, de prisos,
Mândru, având fudulia celui care distruge lucrurile în bășcălie,
Cu vortexul inimii ros de viermii unor disperări teatrale.
Eu, îmbrăcat în hainele indiferenței pentru a ascunde rușinea învinsului;
Eu, copilul idealismului anti-sclavagism
Aidoma lui Brand, născut din jumătăți nepereche.
Cum aș fi putut fi altfel, când, în loc să-i fi declarat vinovați,
I-am apărat pe derbedeii patrioți
Care arseseră curtea de justiție
Pentru ca în Spoon River să se construiască una nouă?
Când Kinsey Keene a strecurat o rază de lumină dincolo de fațadă,
Ce altceva putem face decât să mă strecor afară, într-un colț,
Împreună cu animalul din mine,
Crescut de când era un pui, și să urlu?
Piramida vieții mele nu a fost decât o dună de nisip
Stearpă și fără formă, risipită la prima furtună.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfred Moir
De ce n-am fost devorat de dispreț
Și n-am putrezit în indiferență
Sau în revoltă neputincioasă ca Indignation Jones?
De ce, cu toate păcatele mele,
N-am avut soarta lui Willard Fluke?
Și de ce, deși mi-am făcut veacul la barul lui Burchart,
Ca un fel de momeală a casei pentru a convinge clienții
Să cumpere alcool, patima băuturii
A căzut pe mine ca o ploaie care spală totul,
Lăsând sufletul meu uscat și curat.
Și de ce n-am ucis un om, cum a făcut Jack McGuire?
În schimb, am acumulat puține în viață
Totul se datorează unei cărți pe care am cumpărat-o cândva.
Dar oare de ce m-a dus la Mason City
Unde am avut șansa să o văd în vitrină,
Tentându-mi ochii cu coperțile ei aurii?
Și de ce a răspuns sufletul meu acelei cărți,
Pe care de atunci o recitesc mereu?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești ploaia și nu ți-e frică să te uzi, iubești oamenii și nu ești preocupat că vei fi dezamăgit, iubești viața și nu lași frica de moarte să te stăpînească.. Chiar dacă indiferența este considerată esența inumanului, prefer să fiu așa... Îmi place acest sentiment mai mult decît oricare altul...
Guțu Anna Igorevna în Supradoză de gânduri
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homer Clapp
Adesea la poartă,
După ce o duceam acasă de la patinoar sau de la liturghie,
Aner Clute îmi refuza sărutul de despărțire,
Spunând că pentru așa ceva ar fi trebuit să fim logodiți,
Și cu o strângere de mână indiferentă
Îmi ura noapte bună.
Nici nu se stingea ecoul pașilor mei
că Lucius Atherton
(Am aflat asta când Aner a plecat la Peoria)
Intra la ea pe la fereastră sau o lua la plimbare
Dincolo de capătul golfului,
Peste câmp.
De supărare m-am retras în mine
Și am investit toți banii obținuți de pe domeniul moștenit de la tata
Într-o fabrică de conserve, pentru a obține funcția
De șef al departamentului contabilitate și am pierdut totul.
Atunci am realizat că sunt unul dintre proștii Vieții
Și că numai în moarte aș putea fi tratat ca egal
Cu ceilalți oameni, m-aș putea considera om.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori Pascale...
Deschide-mi, Iisuse, ferestrele sufletului întunecat, să intre prin ele Lumina Sfântă a învierii Tale, așa cum răsăritul soarelui inundă frumusețea dimineților senine și mulțumirea omului binecuvântat.
Deschide-mi, Iisuse, ușile sufletului împovărat de griji și pârjolit de toate intemperiile vieții, să poată intra în mijlocul lor toate harurile Tale divine, așa cum intră splendorile câmpului înflorit pe Porțile primăverii.
Deschide-mi, Iisuse, ochii sufletului adormit, să pieptăn cu lăcomia privirii mele frumusețile raiului pământean, imitația artei divine, să mă pot bucura de darurile vieții, ca libertatea păsărilor de înălțimile cerului primitor, până nu e prea târziu.
Deschide-mi, Iisuse, urechile sufletului amorțit, să nu trec cu indiferență pe lângă glasul înțelepciunii tale, care curge limpede ca apa izvoarelor de munte, murmurând divin în calea mea, veșnic însetată de pace și armonie.
Deschide-mi, Iisuse, pioșenia sufletului ispitit, să curgă din ea sfînțenia mesajelor tale divine, mărgăritarele vieții mele, de care n-aș vrea să flămânzesc niciodată, așa cum nici pământul nu ar vrea să fie însetat de ploile roditoare ale cerului.
Deschide-mi, Iisuse, larg brațele sufletului primitor, să cuprind cu ele iubirea celor patru zări ale orizontului tău divin, singura și adevărata împlinirea pământeană, care niciodată nu-mi va lăsa bogăția spiritului să devină sterp și nici crucea vieții mele să fie prea grea.
Deschide-mi, Iisuse, lada de zestre a recunoștinței și îngenunchează-mi florile sufletul în fața patimilor Tale îndurate și pentru mine. Primește florile pascale ale sufletului meu și mulțumirea a tot ce mi-ai dat să trăiesc cu folos, pe acest pământ binecuvântat.
rugăciune de Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
1. Statul neutru e statul burghez. 2. Statul român nu poate fi neutru, când 80% din populația acestui stat chiar dacă n-ar fi vorba decât de cea de la sate, credincioșii creștini în orașe (fiind) o mică comunitate față de indiferenți -, trăiește într-o ierarhie de valori care-și găsește integrarea în Biserică.
citat din Mircea Vulcănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja de la Dover
Marea e calmă-n seara asta. O lună plină
Plutește peste ape. Este ora mareelor înalte.
Sclipește și-apoi se stinge o lumină
Pe coastele franceze; stâncile Angliei, solide,
Licăresc, dincolo de golful adormit.
Vino la fereastră, aerul serii e plin de nestemate!
Lângă lunga linie-înspumată, spre răsărit,
Unde marea întâlnește pământul luminat de lună,
Ascultă! Ascultă mugetul scrâșnit al pietrișului
Rostogolit spre larg și-apoi depus de valuri, rând după rând,
Pe țărmul cel abrupt, cu scoicile-împreună;
Ascultă cum se-nalță, cum cade și cum se-înalță iarăși
Într-un tremolo-înăbușit, predominând
O notă întotdeauna tristă căreia-i devenim și noi tovarăși.
Sofocle, cu multă vreme înainte,
A auzit același vuiet pe faleză, la Egeea,
Și, reflectând asupra condiției umane, i-a venit în minte
[...] Citește tot
poezie celebră de Matthew Arnold, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
sunteți orbi si nebuni
suflete opace si goale
ați uitat să dăruiți
ați uitat să vă dăruiți
asta era menirea nu și firea
multe ați uitat
șobolani de noapte
nu știu
a mai rămas ceva de uitat, de furat
croiți vise goale
de doi bani parale
fugiți de noi, oameni de soi
sunteți copii nereușite
o cădere din rasa umană
noi am uitat râsul
am uitat ploaia
am uitat mângaierea soarelui
viața asta, un drum serpuind prin gunoaie
oameni de paie
tremuri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O VESNICA REVOLTA...
Război am declarat, și-ți mai declar
Nu în sensul de a cuceri încă o cotă
Ci pentru a învinge rațiunea ce nu suportă
Ca dragostea să vină dintr-un gest sprințar.
Sufletu-mi e o veșnică revoltă
Voind să definească în spații ce e clar,
Pentru a nu avea nimic în el vulgar
Și a nu cădea în vreo falsă escortă.
Nu mă sperii, sigur n-am să cad
Chiar de mă-nșeli în sentimente
Am să găsesc prin viață vad.
Voi trece cu mișcări indiferente
Sub al sincerității larg stindard
Gândurile-mi vor fi independente.
4 octombrie 1965
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație la ceas de noapte: "Pentru a avea o viață frumoasă și liniștită, evită să aloci timp oamenilor apatici, reci, indiferenți (care sunt consumatori de energie, producători de stres și vânzători de iluzii) și oamenilor vulgari (consumatori de sex, producători de sex și vânzători de sex) ai căror bani se duc pe apa sâmbetei și sunt înghițiți de... pești."
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre indiferență și viață, adresa este: