inventatori şi poezie

Viaţa

Între episoade de dureri de burtă
Şi-adesele dureri de dinţi
Eu am avut părinţi.

Între zilele de corvoadă
Când mintea inventa noi jucării
Eu am avut reverii.

Ar fi fost mai nimerit
Între neiubirile de taciturn
Să mă îmbăt diurn.

Dragă Verlaine prin flori de boz
De la musique avant tout chose
La vie c'est pas toujour en rose.

Intre preabun antum postum
Ce vers aprins ce vers nebun
Eu sunt doar scrum.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi iau primăvara-n spate şi alerg spre primul tren...

Mă gândesc că-s prinsă-n plasa unui vis diavolesc şi n-am arme potrivite, unde-l doare să-l lovesc...
Poezia nu mai are nici putere, nici avânt, când o scriu doar cu durere şi-s consoane în cuvânt...
Vânt şi ploi au prins vocale şi le-au răstignit pe cruci, poezia mea de vineri a rămas în cuib de cuci...
Inventez o nouă cale înspre suflet printre ploi, unde să-mi conduc toţi paşii singură şi fără noi...
Să iau primăvara-n spate şi să plec înspre păduri, unde verdele se zbate, să exulte-n muguri puri...
Şi să-mi regăsesc culoarea şi dorinţa de-a zbura, doar sorbind din seve-albastre dintr-o lacrimă de stea...
Este timpul învierii şi-al renaşterii din neant, ştiu că-n primăvara asta am şi eu un loc vacant...
Dar, îmi trebuie un zâmbet şi un cântec violet, să le-arăt când trec hotarul, plata pentru un bilet...
Scormonesc prin acareturi şi găsesc într-un jurnal, zâmbetul de altădată şi refrenul muzical,
Ce îl fredonam prin viaţă, ca imbold pentru izbânzi, când în orice dimineaţă plăteam lacrimii dobânzi...
Şi alerg spre trenul vieţii, să mă urc din mers spre-amurg, şi s-apuc să prind secunde ce-n clepsidre încă curg...
Am să gust din fiecare, doar puţin să am mai mult, să-mi rămână o secundă-ntr-un poem ce-l vreau indult...
Să rămână peste veacuri ca dovada unui vis, pe care l-am scris în versuri ce adastă-n paraclis...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuirea arderii

în îngustimea drumului ales curge noaptea între parapeţi
de sunt albastre sau galbene stelele
nu vor să se cunoască
poeţii le inventează culoarea şi forma
altceva să se vadă sau mai mult

în faţă străluceşte luna
în spate se întinde umbra cruce imensă cărată până în zori
rămâne nostalgia astrelor
în închipuirea arderii veşnice în ceruri
lumea fără riduri pe faţă
mereu tânără râzătoare îmbrăcată în catifea şi mătase
pentru ardere totală de la naştere
visători au fost lăsaţi prea puţini

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare şi spin

Dumnezeu şi Demonul
Sunt deopotrivă întruchiparea omului.
Cei care l-au crucificat pe Iisus au fost romani,
Cei care îi înalţă rugi sunt tot romani.
N-ai văzut lacrimi ipocrite de crocodil,
Ai auzit totuşi minciuni zâmbitoare;
Trandafirii îşi apără mireasma cu spinii,
Albinele îşi apără mierea cu acul.
Dacă te cerţi cu nebunul
Eşti şi tu nebun.
Indignarea nu ştie să rimeze,
Gâlceava nu cunoaşte ritmul.
Timpul e o apă ce curge la vale,
Viaţa e o barcă înaintând contra curentului.

Oricât de lung ar fi drumul în vis,
Tot în pat te vei trezi.
Când viermele îşi ţesea firul
Nu se gândea că deschide un "drum al mătăsii".
Câte stele sunt pe cer,

[...] Citeşte tot

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unei zile (falsificatori de istorii...)

Descompune-mă-n cuvinte
în titluri de cărţi
în istorii inventate
( cu sânge rece)
de bolnavi incurabili
... rămăşiţe ale materiei
nemodelate
în forme...

Aruncă-mă în fiecare
răscruce
în calea anotimpurilor
ce urlă a pustiu
preschimbând
fiecare gând
în boabe de rouă...

Lasă-mă pradă
lupilor iernatici
pe drumul bătătorit

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart din Obsesia deşertului (16 iulie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe diem!

Credeai că vei muri, Anida, când visele-ţi vor fi plecate şi sufletul se va goli de-atâtea doruri inventate... ţi-ai scris povestea dinainte şi-ai tot plusat fără măsură, iubind, femeie, în poeme, pe care le-ai pictat pe gură...
Minţindu-te fără să ştii, orbită de percepţii false, înveşmântat-ai poezii în falduri grele de mătase...
Credeai că te vei prăbuşi într-o depresie banală, când, pe pământ vei reveni într-o cădere infernală...
Ai alte vise pentru nopţi, ''adio'' nu te-ngenunchează, şi trage,-Anida, iar la sorţi, acum, cât încă mai eşti trează...
Şi-n plasa unui vis pervers, să nu mai cazi, rămâi lucidă! Iluziile trecătoare pot, uneori, să te ucidă...
Te cheamă marea, ce ecou albastru-ţi cade la picioare, apleacă-te şi ia-l din nou, că-i leac sublim de vindecare!
În ziua asta, palindrom, alegeţi steaua norocoasă, ridică-ţi ochii către cer şi fii, Anida, iar frumoasă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt înainte în trei strofe

Dacă n-aş avea cuvinte, poate, n-aş putea vedea.
Mai exact, irisul îmi naşte cuvintele,
reflectând datele unei realităţi personalizate,
în care maturitatea m-ajută să par,
ceva de genul... orice!
De aceea zâmbesc aşa, cumva profesional,
reuşind faţa nostimă, cu pistrui şi gropiţe.
Pentru că nimic nu-i adevărat!
Doar că este real!
Acuma ori îţi place
ori vei spune că sunt un personaj dezertat,
din ospiciul mulţimii.

Viaţa asta nu-i decât un vast complex de cotloane,
unghere şi dosnice ascunzişuri, îndesate cu nimicuri,
ce lucesc îmbietor, sub lumina lunii.
Pentru mulţi, încă e, foarte frig.
Încălzirea globală nu-i pentru oricine!

Degeaba!?

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventarul felurilor de spune adio

Am un sertar de scrisori,
am o grămadă de amintiri.
Le-aş putea scoate ochii la amândouă.
Le-aş putea sfâşia ca pe un vechi şorţ brodat.
Dacă le-aş îngrămădi în maşina de spălat sau în storcător,
s-ar putea ca o parte din durere să se dizolve, o pată murdară plutind.
Poate aruncându-le la tomberon aş mistui pierderea.
Nu mai spun că – asta, da, afacere – telefonul m-ar costa mai ieftin.
S-ar termina cu lungile călatorii aeriene pe vreme pâcloasă.
S-ar termina cu râsul isteric şi cu binecuvântarea acelui preot al bursei.
Preot care probabil mai pluteşte încă pe perna lui de ceaţă.
Binecuvântează-ne. Binecuvântează-ne.

Trebuie ca eu, stând aici cu sufletul tulbure
să te binecuvântez?
Vremea propagandei a trecut.
Sunt acum aici, pe tăişul adevărului.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai străveziul peşte al memoriei
care alunecă înăuntrul şi în afara creierului meu.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai simţurile mele răvăşite

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm de Februarie

procesez o amestecătură de sentimente
drumul bătrâneţii este tot mai greu
întâlnesc ostacole, multe impedimente
am temeri prin care mă rătăcesc mereu.

dar am primit şi o felie de fericire
muşc din ea cu forţă cu ardoare
o împart cu lumea frumoasă dăruire
nu înmulţesc amarul când totul mă doare.

n-am inventat păcatul nu-l crucific pe Crist
poezia inimii produce o iubire pură
din izvorul ei să bea când este trist
omul ce mă străbate setos fără măsură.

sufletul meu e vast ca oceanul Pacific
lumea mea interioară cu lacrimi o purific.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelili, frumoasili

Mai demult iubeam constelaţiile,
azi mi-e perfect perpendicular.
Azi văd scrotul cerului de vară, moale peste Aleea Circului
azi văd ziua de azi ca o maşină de scris electronică
tipărindu-ne cu aldine.
azi dragostea e departe.
Stau în camera asta cu fereastra dând înspre blocuri
şi spre muncitoare păroase.
Bat la maşină fără speranţă că va ieşi ceva, şi asta mă şi ţine în viaţă:
speranţa mea disperată că s-a sfârşit totul, totul.
Nu mai vreau să am nici o femeie.
Nu mai vreau să scriu nici o carte.
Azi bat la maşina mea de scris un poem idiot.

A fost aşa: mi s-au dat nelinişti, constelaţii, un soi de nebunie,
un fel de putere de a mă concentra când scriam,
un soi de zâmbet amar şi asimetric,
sfârcuri micuţe pe un piept fără păr.
Mi s-a luat apoi credinţa în mine
şi-am rămas ca o cheie de ială

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa străin încât am devenit invizibil

precum întunericul din spatele întunericului
înainte de scăpăratul chibritului primordial
nici măcar palmele nu-mi mai acoperă ochii
socoteala cui a mai inventat adunarea asta
din infinit în infinit
ca la o deliberare axiomatică
despre nimic

aşa cum se vede universul din centrul eternului
trec prin mine tăceri şi cuvinte răstite
cum dispar oamenii în ceaţa dintre evidenţe
lipa lipa sau tropa tropa
habar nu mai am cum se scurge nemărginirea
prin ochii poeţilor
prea străini să se mai recunoască
mult prea invizibili
să se mai poată atinge vreodată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorii nimicului

Încă nu s-a descoperit mai nimic!
Fiecare nouă planetă, fiecare cercetare ştiinţifică, fiecare nouă invenţie
Nu aduce mai nimic nou!
Suferinţa e tot suferinţă! Moartea e tot moarte şi ne pândeşte la colţul pâinii...
Aceeaşi incertitudine pretutindeni,
Aceleaşi străzi pavate cu disperare,
În îmbrăţişarea aceloraşi sticle se refugiază beţivii...
Poezia e tot poezie şi mă ascund în ea ca un ştruţ speriat de propriile gânduri...
Mama e tot mamă şi îmi regenerează mereu ţesuturile,
Chiar dacă uneori nu îmi înţelege pe deplin frământările....

Încă nu s-a scris softul acela care să suporte durerea în locul nostru!
Încă nu s-a lansat telefonul acela care ne lipseşte cu desăvârşire
Care să ne permită să vorbim cu cei dispăruţi,
Care să ne ofere accesul la nelimitat la subconştient!

Fiecare inovaţie anunţată cu surle şi trâmbiţe
Nu este altceva decât nimicnicie împopoţănată!
Punctul e tot punct şi tot ceea ce contează este înainte de el!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări întunecate

Cărări întunecate pe care le-om străbate,
Noi nu suntem făpturi obişnuite, frate,
Suntem nebunii veseli născuţi în iad, durere,
De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,
Să râdă vesel bunul amic şi critic, tată,
Că el le ştie toate, împuşcă raţa moartă,
Noi, însetaţi de viaţă, sorbim din iazul morţii,
Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoţii.
Cunoaştem norii, zorii şi-am inventat tiparul,
Computerul ascultă ce şuieră ţiparul,
În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,
Aşa cum le cunoaşte vraciul din Capetown, Jimmy,
Spre seară mai venim să tamburim o leacă,
Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ţi placă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fals tratat despre arta poetică

Să scrii cu cuvinte despre cuvinte
poemul care nu va fi terminat niciodată
ce invenţie imbecilă, abstractă şi inutilă;

Scrii cu cuvinte limpezi
despre apele învolburate
despre risipirea sinelui
prin văile pârjolite de arşiţe absurde
sau invers, cuvinte jegoase
despre floarea purtată la rever
la un timp şi într-un spaţiu
care refuză schimbarea.

Cuvinte-apă despre piatră şi foc
cuvinte salamandre
târâte prin subsoluri umane
cuvinte incolore despre cameleonul
şi oştile lui forţând intrarea în agora,
cuvinte simţite despre nesimţire şi ignoranţă, cuvinte blajine despre răzbunare şi ură
cuvinte trăznite într-o zi secetoasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grook de consolare

Desigur, te doare
când pierzi o mănuşă,
dar închipuie-ţi durerea
pe care-o simţi – n-o pot exprima –
când, după ce-ai pierdut una,
o arunci şi pe cealaltă,
pentru ca apoi
s-o găseşti pe prima.

NB. Piet Hein,1905 – 1996, a fost un savant danez, filozof, matematician, inventator, arhitect şi poet.
El susţinea că marea falie culturală care ne desparte nu este cea dintre "a avea" şi "a nu avea", ci dintre " a
cunoaşte" şi "a nu cunoaşte".

* GROOK, " gruk" în daneză, termen creat de Piet Hein, este o formă sofisticată de aforism rimat,
caracterizat prin ironie, paradox, concizie şi uneori prin accente satirice.

poezie de Pieter Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale

pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruţi
aşa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate şi dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia

ştiu sigur că dacă aş fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puţin să-ţi ofer în schimbul iubirii
poate că aş fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acţiunii şi reacţiunii
suferă de inerţie acută şi se lasă apăsat de gravitaţie

doar îngerii şi uneori cosmonauţii plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa... dispariţie

Starletele s-au dus de mult, se bălăcind în vampe dive
-Nu cu talent şi har, cu stil- cu dezgoliri şi invective
De mascul-sex pe limbă îl dând, des, tare, cu guri sparte
Ce-ndrugă spusele, cuvânt, făr-a le ştii... C-un iz aparte!

Iar starul, el, e-un măscărici de clipuri ieftine, în reclame
Ce-şi prosternează caracter, talent, spirite afame;
Îşi vinde rol din scena castă în zi cu zi, golan pe stradă,
Făcând politică infam... Nevasta-i făcând teatru' ogradă!

La sfatul ţării e-un atlas de hoţi, repartizaţi pe zone,
Cu bale ce le curg din guri, că nu cunosc expresii!... Clone,
Aruncând, hulpavi, minciuni că sunt aleşi în dres, deştepţi,
Făcându-şi singuri legi, "sublime"... Se sublimând din strâmbi, în drepţi!?

Şi strada şi-a pierdut din farmec; femeile-s mai mult bărbaţi,
Într-un tupeu golan, cu blugi strângând bulan, sâni dezbrăcaţi,
Promovând sex total, divers, în locuri, părţi ale naturii...
Năvălind nesimţite-n bresle, fără aptitudini... Şarmul gurii?!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o luptă în care nu contează învingătorul

uneori nici măcar cine pierde
importantă e doar lupta
chiar şi cu morile de vânt
deşi ţelul final e victoria
ajunşi în vârf vom învăţa singurătatea
iar cei care cred că odată ieşiţi învingători
lupta a luat sfârşit
vor avea soarta cezarului şi norocul sisifului
.........................................
suntem doar un fel de condamnaţi la luptă
care din când în când se iubesc fac copii
scriu poezii sau desenează raiul
.........................................
zeii pot fi condamnaţi să privească spectacolul
la urma urmei ei au inventat gladiatorii
dar dumnezeu nu s-a gândit la spectacol
când a creat lumea
dovadă că el se lasă de fiecare dată răstignit
în aplauzele mulţimilor nesătule de sânge şi pâine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă

şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină
din adâncul pământurilor sterpe -curajul şi puterea(omenească)
s-au topit ca aburul

şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc
şi că probabil voi muri cutremurându-mă(ceea ce dealtfel am vrut să spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile)deocam-
dată vai nu pot spune

îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din
clipa de faţă. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele
stranii în care (se spune că)sufletul meu doarme ca într-o vi-
zuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subţiri care vor
săpa canale-n pădure şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra
încetul cu încetul în putrefacţie? degetele subţiri nu mă mai
tulbură

poezie de Virgil Mazilescu din Va fi linişte va fi seară (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul

astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au aşezat în juru-mi şi am început să le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde şi o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
şi le-am măsurat cosiţele
până când ele şi toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărşăluiau prin viaţa-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om şi un poem nu este egal cu un om şi cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
şi se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ţi s-a oprit în gene şi nu mai poate înainta decât exact aşa cum spune un mare campion escaladând un muşuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile îşi fac provizii pentru suflet
te odihneşti puţin
îţi tragi sufletul la perfectul simplu

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!