Citate despre inventatori și religie, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la inventatori și religie, dar cu o relevanță mică.
Privește din nou acest punct. Acesta-i aici. Acesta-i acasă. Acesta suntem noi. Pe acest punct se află toți cei pe care-i iubești, toți pe care-i cunoști, toată lumea despre care ai auzit vreodată, fiecare ființă umană care a trăit vreodată... Acest punct este agregatul de bucurie și suferințele noastre, pe acest punct există mii de religii încrezătoare, ideologii, doctrine; aici trăiește fiecare vânător, fiecare erou și laș, fiecare creator și distrugător de civilizație, fiecare rege și țăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiți, fiecare mamă și tată, fiecare copil plin de speranță, fiecare inventator și explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare "superstar", fiecare "lider suprem", fiecare sfânt și păcătos, din istoria speciei noastre; toți aceștia au trăit aici pe un firicel de praf, aflat în suspensie într-o rază de soare.
Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna nisan, sărbătoarea azimilor
nu mai era mult
urma să se sfâșie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paște
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său
pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăție
nici nu bănuia ce discuții aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuși dumnezeu a bătut din palme)
eu cred că primul torquemada a fost caiafa
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Debra Barone: Când m-am măritat, nu m-am ales numai cu un soț, m-am ales cu un circ întreg de ciudați care și-au instalat cortul chiar peste drum. Și asta nu ar fi o problemă dacă ar sta acolo; dar în fiecare zi, în fiecare zi mi-aruncă în poală un camion cu ciudățeniile familiei lor de nebuni. Tu cum te-ai simți să stai între doi oameni de 60 de ani care se ceartă pe cine a inventat peluza... peluza! Și apoi mai e și fratele, "Stau într-un apartament, nu am și eu o viață, Raymond are o viață." Dar nu poți să-l condamni când vezi cine e mama, are un fel de influență bolnavă asupra amândurora. Și apoi tatăl care e probabil cea mai dezgustătoare ființă lăsată de Dumnezeu pe toată planeta. Așa că nu-i de mirare că fiul scrie povestiri, eu ar trebui să scriu povestiri, viața mea este un roman gotic și până nu ai trăit în casa aia cu ei toți acolo, zi după zi, săptămână după săptămână, an după alt nenorocit de an... nu ai niciun drept să mă judeci.
replică din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
Roată, roată, roată, roată,
Te-aș mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuși și o roată!...
Vrei să spui că omul n-are
Și o roată-nvârtitoare?
Ba să știi că și el are
Și-încă două-n angrenare!
Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Și nu bate din aripă!...
Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Și nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!
[...] Citește tot
poezie de George Petre (6 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara codrilor de fagi
Mai e, de neguri, o scăpare,
În țara codrilor de fagi,
Cât ea, pe Cer, strălucitoare,
Păstrează-o stea de la Trei Magi;
Mai e, de cerberi din adâncuri,
Un neam aici, netemător,
Ce poartă Crucea la oblâncuri
Și-n piept un Cer izbăvitor;
Aici, nicicând nu fi-va moarte
De-un virus inventat de Iad,
Cât timp e alungat de Carte,
Când măștile-n biserici cad;
Aici, niciun român nu piere,
Că-n țara codrilor de fagi
A Bucovinei, e-nviere,
Sub steaua ce-a condus Trei Magi!
poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru numele lui Dumnezeu, uneori îmi doresc să pot să inventez o minciună mare. Uneori, după un interviu, îmi spun în sinea mea: "Ai fost așa de sincer, chiar nu poți să te distrezi și tu? Chiar nu poți să spui o minciună josnică?" Însă puritanul din mine crede că dacă mint, voi fi pedepsit.
citat din Willem Dafoe
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu știi cine ești pentru că nu îți dai voie să meriți iubirea vei inventa obsesiv dorința celorlalți de a-ți defini personalitatea, rămânând în același timp sclavul unei personalități proprii ce aparține de un iad clădit cu propriile mâini, cu trudă și deopotrivă satisfacție.
George Proca (2 septembrie 2019)
Adăugat de George Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneza
Într-o zi, pe-un bulevard, ce-i numit Calea Lactee
Dumnezeu s-a tot plimbat și avea la brâu o cheie.
Hotărât mărește pasul și descinde-n Infinit...
Pune ordine în lucruri, timpul nici nu a clipit.
Prima zi desparte Cerul de Pământ... se luminează,
Apele le-adună-n mare și uscatul modelează!
A muncit trei zile-i drept, în a patra se gândește,
Pune stelele pe cer și-anotimpuri le rotește...
Ziua a cincea puse-n apă pești, meduze, melci și raci
Pe câmpii doar dinozauri și maimuțe în copaci
Inventează brazi la munte, roz suav într-o răsură,
Greierii cântând la liră pe sub rugii verzi de mură
Ziua a șasea-i importantă, după chip și-asemănare
Domnul a creat bărbatul și-o femeie ca o floare!
Ziua a șaptea, în biserici, mult prea bunul Dumnezeu
Ascultă toți credincioșii și-i ajută când e greu...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homo Sapiens Futuris
*
Câte dintre sistemele, structurile, hotarele,
câte dintre cutumele, culturile, popoarele
pe cale de dispariție, vor fi renăscut?
Câte dintre convențiile, dogmele, credințele,
câte dintre invențiile, normele, tendințele
pe care de apariție, vor fi dispărut?
**
Peste milioane de ani
după ce toate continentele se vor fi ciocnit
oare cum va arăta acel supercontinent, acea Pangeea Ultima
poate privirea noastră se va înălța
spre visul dintâi și cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că și atunci
ceea ce ne închipuim că e Raiul, va rămâne
locul preferat.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
poem de îmbrățișare a aurei fierbinte
a lumii de noi doar intuite
-izvor veșnic în ape arteziene și cristaline-
în care se scaldă zimbrii de foc,
zimbrii albi, himerici ai lui Dumnezeu
hrăniți cu mieji de stele și cu foc
și codrii de lună, alergați de zeu,
ce scapără din copite aurore marine
înghițite de zmeoaice pe coline,
poem pentru zboruri de păsări uriașe
cu pliscul sonor pe nume inventate,
ale căror triluri chemau veșnicia
și viața fără de moarte
poemul delirului și plânsului apoteotic
al slăvii și al deznădejdii fără hotare
al nefericiților în iubire pentru care lumea
absolută e o carte cu peisaje suave, amăgitoare
cu întrebări și răspunsuri ale ființei,
ca o chemare veșnică de negăsire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragedia mărului
În ziua a șaptea,
Când șarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: " Am inventat un joc nou."
Surprins, șarpele, și-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: "Vezi acest măr?"
Îl strivesc și, iată, cidru."
Șarpele a tras o înghițitură bună
Și s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut și a spus:" Fii Dumnezeul meu."
Eva a băut și și-a desfăcut picioarele;
Apoi, a chemat șarpele șpanchiu
Și s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga și i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beției, a încercat să se spânzure în livadă.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa
Chiar de n-ai fi, Te-aș inventa,
fii, Doamne, garanția mea
că am un punct de sprijin eu
în Duhul Tău de Dumnezeu
Doar cu iubirea Îți vorbesc
cuvintele se isprăvesc
și amuțesc, cuprinsă-n vrajă,
căci vieții Tu îi ești amiază
Prea multe-aș vrea să-Ți deslușesc,
de-aceea vorbele-amuțesc
Îți simt iubirea Ta din Cer
cum mă-nvelește pe lăicer
Și dintr-o dată mă înalț,
deși n-am scară și nici lanț
pe care Tu să mi-l întinzi
din cer neferecat cu grinzi
Și-această stare ca în cer
[...] Citește tot
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (28 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Eu m-am născut într-un mormânt despre care
cei din jur mi-au spus că se numește viață.
Pe marginea vieții mele stau niște ființe numite
părinți, rude, iubiți, copii, străini.
Fiecare are în mâini câte o lopată, cu nume și mărime
și culoare diferite.
De câte ori îmi pun capacul sau podul sau placa,
se face întuneric. Asta se numește noapte.
Când le ridică, e dimineață. Eu trebuie să spun
bună dimineața, la revedere, te iubesc, adio etc.
Și asta e tot
Ba, cică ar mai fi și-un Dumnezeu, pe care trebuie
să-l chemi cu D mare, un diavol, cu d mic,
alte câteva nimicuri și Tu. Pe tine te-am inventat
pentru a da un sens acestei ceremonii absurde, iubirea mea.
poezie de Marius Robu din Degeaba (9 decembrie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Homo religiosus inventează simboluri religioase, pe care le venerează și cărora se închină pentru a fi salvat de finalitatea morții și dizolvării lui. Născocește ficțiuni paradisiace pentru a-i furniza ajutor și sprijin... În acte de autoiluzionare supremă, în timpuri și locuri variate, a fost dispus să profeseze credința în cele mai incredibile mituri pentru ceea ce-i promiteau...
Paul Kurtz în Tentația transcendentală (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter sapiens
De-aș fi nu oase, un schelet, ci coaja de o cheratină,
Aș fi și mort la fel, frumos, că gol e "in", nu s-ar vedea...
Aș păcăli urmași că sunt, aș auzi plânset de vină...
Că nu s-ar ști precis de-s viu, aș fi ca după o perdea.
Aș avea luciul, o patină ce niciun timp n-ar putea șterge,
Ca-n insectar c-un ac în spate, un exponat, măcar etern
Cât lumea n-ar zbura "ailleurs", s-ar liniști și încă ar merge...
N-ar inventa numai pedepse să facă raiul un infern.
În pliu, golit de măruntaie, n-aș fi nici creier să mai sufăr,
Doar stoic, un cugetător, un bondar Buda aș fi rămas
Cu multe brațe, pline toate de caste, florile de nufăr...
Să împartă oameni albul pur, nu negrul nopții... parastas.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxiile s-au născut în zarzări
când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieților
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine și fluturi
când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă privești mirată
universul este o livadă în care fluturii își fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e o luptă în care nu contează învingătorul
uneori nici măcar cine pierde
importantă e doar lupta
chiar și cu morile de vânt
deși țelul final e victoria
ajunși în vârf vom învăța singurătatea
iar cei care cred că odată ieșiți învingători
lupta a luat sfârșit
vor avea soarta cezarului și norocul sisifului
.........................................
suntem doar un fel de condamnați la luptă
care din când în când se iubesc fac copii
scriu poezii sau desenează raiul
.........................................
zeii pot fi condamnați să privească spectacolul
la urma urmei ei au inventat gladiatorii
dar dumnezeu nu s-a gândit la spectacol
când a creat lumea
dovadă că el se lasă de fiecare dată răstignit
în aplauzele mulțimilor nesătule de sânge și pâine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Copilaria este timpul altei dimensiuni, o țară inventată din tot ce e desăvârșit.
Ce poate fi mai desăvârșit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.
Copilaria mi se derulează în ochii minții ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate ușile: cele reale și cele ireale.
Toate erau dragoste, blândețe, afecțiune și bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor și povești din tinerețile părinților și bunicilor.
Am început acest roman într-o zi de noiembrie
și probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireșilor înfloriți
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilărești
ale îngerilor nevăzuți și neauziți.
Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
și nu aș supraviețui melancoliilor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inventarul felurilor de spune adio
Am un sertar de scrisori,
am o grămadă de amintiri.
Le-aș putea scoate ochii la amândouă.
Le-aș putea sfâșia ca pe un vechi șorț brodat.
Dacă le-aș îngrămădi în mașina de spălat sau în storcător,
s-ar putea ca o parte din durere să se dizolve, o pată murdară plutind.
Poate aruncându-le la tomberon aș mistui pierderea.
Nu mai spun că asta, da, afacere telefonul m-ar costa mai ieftin.
S-ar termina cu lungile călatorii aeriene pe vreme pâcloasă.
S-ar termina cu râsul isteric și cu binecuvântarea acelui preot al bursei.
Preot care probabil mai plutește încă pe perna lui de ceață.
Binecuvântează-ne. Binecuvântează-ne.
Trebuie ca eu, stând aici cu sufletul tulbure
să te binecuvântez?
Vremea propagandei a trecut.
Sunt acum aici, pe tăișul adevărului.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai străveziul pește al memoriei
care alunecă înăuntrul și în afara creierului meu.
Nimic nu trebuie urât, fără de numai simțurile mele răvășite
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inventatori și religie, adresa este: