Citate despre invidie și moarte, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la invidie și moarte, dar cu o relevanță mică.
Întâia elegie
Cine, dac-aș striga, m-ar auzi, din cetele
îngerilor? și chiar dacă unul m-ar lua
deodată pe inima lui: aș pieri înaintea
prezenței prea tari. Căci frumosul nu-i altceva
decât începutul cumplitului pe care abia-l îndurăm,
și-l admirăm atât pentru că nepăsător, din dispreț,
nu ne distruge. Cumplit e orișice înger.
Și astfel mă stăpânesc și înghit chemarea
suspinului sumbru. Ah, și cine
ne poate-ajuta? Îngeri nu, oameni nu,
și istețele animale observă
că nu suntem prea acasă
în lumea cea tălmăcită. Ne mai rămâne poate
vreun pom pe-o colină, pe care, în fiece zi
să-l revedem; ne rămâne strada de ieri
și răsfățata credință a unei obișnuințe
căreia la noi i-a plăcut și-a rămas și nu s-a mai dus.
O, și noaptea, noaptea, când vântul plin de spațiile lumii
ne mistuie fața cui n-ar rămânea, ea, cea dorită,
lin dezamăgind, ea care stinghera inimă
[...] Citește tot
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Dueno, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă imperfecțiunii
Nu voi elogia imperfecțiunea,
Dar nici pe verișoara ei, perfecțiune,
Cu temele făcute, pantofi lustruiți,
Suflet curat, deși este la căutare,
Ai două urechi și o gură, ascultă,
Nimeni nu se plânge de lipsă de minte,
Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă,
Dar de bani, cine nu se plânge?
De frică nu se moare, nici nu se trăiește,
Dar de râs? Se poate muri, Doamne, ferește.
Admir poeții care scriu perfect, dar nu-i iubesc,
O fi invidia, o fi teama de perfecțiune, care, zice
Cartea la Scaraoski, este diavolească,
Cineva avea o capră, a mers cu ea în Țara Promisă,
i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, să-l cheme pe tatăl său,
capra a fost ucisă, din greșeală chiar de tatăl băiatului,
astfel fiul și tatăl s-au despărțit, de ce, Doamne?
De Don Quijote se râde și astăzi, de ce, Doamne?
Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne?
Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wizard: Uite, de exemplu. Un om își ia o slujbă, înțelegi? Și slujba aia așa, pur și simplu devine tot ce e el. Înțelegi, cum ar fi tu faci un lucru și ești acel lucru. Așa cum eu conduc taxiul de treisprezece ani. Zece ani de noapte. Încă nu-i al meu taxiul. Știi de ce? Pentru că nu vreau. Trebuie să fie ceva ce vreau. Să fiu pe schimbul de noapte conducând taxiul altcuiva. Înțelegi? Adică, devii ai o slujbă, devii acea slujbă. Un tip stă în Brooklyn. Un tip stă în Sutton Place. Unul e avocat. Altul e doctor. Altul moare. Altul se face bine. Oamenii se nasc, înțelegi? Te invidiez, îți invidiez tinerețea. Du-te, trage-ți-o, îmbată-te. Fă orice. Oricum, nu ai de ales. Adică, suntem toți dați naibii. Mai mult sau mai puțin, știi.
Travis Bickle: Nu știu. Asta tre' să fie cea mai mare tâmpenie pe care am auzit-o.
replici din filmul artistic Șoferul de taxi, scenariu de Paul Schrader (8 februarie 1976)
Adăugat de Alina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul patru
Mi-am lăsat fața pe năframa mamei,
mi-am remorcat munții în memorie
și-am plecat aiurea.
Orașul și-a dărâmat porțile
și le-a-îngrămădit pe puntea navelor,
așa cum se-îngrămădește verdeața pe câmpuri care se îndepărtează.
Mă sprijin de vânt.
O statuie de nesfărâmat!
De ce oscilez
când tu ești stânca mea?
Distanța mă lovește
în felul în care-o moarte neașteptată lovește fețele îndrăgostiților
și cu cât mă apropii mai mult de psalmi
devin mai anemic.
Holuri blocate de vacuum!
Când ajung?...
Binecuvântat este cel înveșmântat în propria lui piele!
Binecuvântat este cel care-și rostește numele fără greșeală.
Binecuvântat este cel care mănâncă un măr
și nu devine pom.
[...] Citește tot
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mod diferit
suntem atît de diferiți
încît singurul lucru bun pe care-l mai putem face
e să admirăm tot ceea ce nu ne aparține
chiar și dragostea
să admirăm fără ură
fără invidie
fără teama de singurătate
și să nu mai ocolim suferința
pentru că de viață
nu ne vom vindeca niciodată.
credeam că e bine să mă feresc
că nu pot să o spun pe bune
așa cum se anunță la radio un raid aerian
sau ceva asemănător
dar asta nu mi-a adus nimic bun.
oamenii sunt schimbători în sentimente
în realitatea fiecăruia vei găsi doar cuvintele lui
atît de multe cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci de la Cernobîl
Erau acolo, norul negru și ploaia grea.
Băltoace galbene și verzi, ca și cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a așezat în genunchi și s-a rugat.
Și ne-a cerut să ne rugăm și noi. "Rugați-vă! E sfârșitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu șase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochița cea nouă
în gard și că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.
*
Au venit după noi soldați în mașini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat și-o fată urmăreau și ei pisica.
Băiatul era liniștit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"
[...] Citește tot
poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elliot Hawkins
Semănam la chip cu Abraham Lincoln.
Am fost unul dintre oamenii tăi Spoon River, partenerul tău în toate,
Dar întotdeuna inflexibil de partea dreptului la proprietate și pentru ordine.
Un constant și fervent membru al bisericii,
Câteodată participam la mitinguri pentru a te avertiza
Asupra răului născut de nefericire și de invidie,
Și pentru a demasca pe acei care încercau să submineze Uniunea,
Și pentru a arăta pericolele reprezentate de sindicatul Cavalerilor Muncii.
În pofida atacurilor din ziare, cum ar fi "Clarion",
Succesul și pilda meu au inevitabile influențe
Asupra tinerilor voștri și asupra generațiilor care vor veni;
Am mers cu regularitate la Springfield,
Participând la sesiunile Legislativului
Pentru a preveni raidurile distrugătoare asupra căilor ferate
Sau asupra oamenilor care construiau statul.
Am beneficiat de încrederea legislatorilor și de încrederea ta, Spoon River,
În ciuda zvonurilor că aș fi fost un lobist, un manipulator.
M-am mișcat prin lume în liniște, bogat și anturat,
Murind până la urmă, adevărat, dar odihnindu-mă aici,
Sub aceasta lespede de marmură în care este gravată o carte deschisă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul cu viața
Nu te-ai săturat de toți
Care-ți pun bețe în roate?
Și-ți zic mereu: "n-ai să poți",
De visul tău te țin departe.
Mergi pe unde pașii te poartă,
N-asculta ce spun unii sau alții.
Luptă pentru o mai bună soartă
Lasă-n spate invidioșii, frustrații.
S-atingi idealul e extrem de greu
Trebuie să-nfrunți lumea toată.
Și înarmat cu tărie de fier mereu,
Să nu capitulezi războiul vreodată.
Inima bate tare, arde ca o torță
De emoție, neliniște, nerăbdare.
Tu ai devenit invincibil, o forță
Aștepți acum victoria cea mare.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambrozie de zbor
Ambrozie de zbor din cocon
De călimara mea de demon
Fetița care-și răsare ploii
Să spele tușul unde mă-nmoii
In acel noroi bântuitor de moroi
Plin lumea viselor închise-n noi
Ce-o arzi cu ai tăi stropi-n culori
In curcubeie cu soarele priviri
Arătându-mi aripile de condeie
Ce alții ar fi vrut să mi-le ieie
Să se împodobească cu ele
Lăsându-mi doar vârfurile
In cuie de răstignire adânci
Din a lor invidios brânci
In abisuri de carapace de scoici
Pe care tu le-ai atins pe aici
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutuneria
Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(și de l-ar ști cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi dați spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre și ființe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
și-ncărunțindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate și tot
pe drumul nimicului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul transfigurației
Ne-am întâlnit sub lumina felinarului
A cărei strălucire o speranță mi-a dat,
Te înfățișa-i cu părul radiant
Luna, o culoare estompată pe un cer dezolant;
Deși tu o atingeai numai cu privirea-ți
Invidia o rodea de radierea ta
Pleacă cu umilință într-un peisaj aproape uitat
Pe care încă mi-l amintesc
Atât de viu, atât de neimaginat
Pentru că eu, tu, am trăit defapt într-o iluzie fantasmagorică
Două jocuri de lumini pe un pământ urgisit.
Boltă cerească ne privește în valsul nostru ritmic,
Iar pământul vibrează la tandre atingeri,
Din păduri sepropagă un ecou de romanță,
Marea-i lînă în lung suspin:
Lacrimile a ceea ce se va întâmpla
În ea se vor răvăși
Acum lanțurile-ți de fier captiv mă țîn
În acest ocean al disperării
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Duluman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu iubirea Ta
Cu iubirea Ta mă înnoiești în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii ușor
Să-mi cântărești tăria inimii în suferință
Și smerenia sufletului cerută în zori.
Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum crește
În ochii celor invidioși pe haina bucuriei mele.
Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irișii blânzi.
Mă treci prin valuri de-ocări și durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăți
Să-mi vezi credința în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în fața tuturor.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua moarte
Ziua se înclina pe un plan mobil,
vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte,
citeau reviste porno, singurătatea era subțire,
o femeie -zdrahon îi pândea după copaci,
unul lipsea, un băiat simpatic, îi murise soția,
oamenii se pregăteau de sărbătoare,
totul se albise în cinstea ei,
râul curgea leneș ca timpul în închisoare,
malul era galben, un lut alunecos te trăgea spre adâncuri.
De-a lungul cheiului o umbră trecu
anunțănd a doua moarte. Cine, cine?
O întrebare în mintea fiecăruia.
Orașul exprima durere, fără explicații.
Ofelia plutea spre infinit, urmată de pești mici, argintii.
Murea împăratul Orientului.
Dar ce le păsa celor din Nord?
Jurnalistul Hamlet căuta un amator de interviuri.
Nimeni nu-i răpundea la salut, o încrâncenare din partea localnicilor,
de ce? A doua moarte era cea adevărată.
Vântul mătura frunzele, toți așteptau ceva.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carmen Meretricis
Se cântă cu talent de orice damă tristă, acompaniată
"d'un acordeoniste", într-un mediu de pierzanie cu
vădită tentă pesimistă
"Cânta gurista beată moartă
În Crucea de Piatră..."
Ispită trăznet, parașută
Din ceața cerului căzută,
Plăcându-i să fie avută
În Crucea de Piatră
Mișto senzații poți s-alegi,
Cu ea toți se simțea regi,
Poeții-o trata-n bodegi
În Crucea de Piatră
Aproape goală,-n neglijé,
Cu hoit de vise rele, bre,
De se-nfrupta și peștele
În Crucea de Piatră
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Romulus Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula broaștelor ce orăcăie polen
Trei broscuțe pricăjite
În trei scorburi de tei cuibărite
Primiră citație cu mare aclamație
De la țapul cu corn demn
Și cu nasul său de lemn
Că sunt date în judecată
Fiindcă orăcăie polen
Și-l fac să-mi strănute
Să-si deranjeze neîncetat
Barba cu status pieptănat
Cu principiu de dreptate înalt
De nu-i stă nimeni in față
Când in coarne îl înhață
Ce nu-i merge cu o broscuță
Ascunsă in scorbură de tei
Și râzându-i cu zâmbet de tei
Și asa că hotărî să le deie in judecată
La curtea de măgar prezidată
Cu o rătuscă moțată isteață
De broscuțe aleasă
[...] Citește tot
fabulă de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.
Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.
Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.
Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esenin
în viața anterioară
purtam o căciulă mare
cu urechi pentru că
trăiam undeva unde
era foarte frig
eram un mujic trist și sărac
care muncea din greu
pe pământurile Mamei Rusia și
aveam mâinile pline de
bătături de la coarnele
plugului
cred că
într-o zi
de acolo
din imensitatea glodului
l-am zărit pe Esenin
trecând
ca un boier
[...] Citește tot
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sibiu - Glossă
În orașu-n care turnuri stau de veghe lângă porți
Străjuit de ziduri groase cum țărmu'-nalt o mare
De se sparge-n ceasuri timpul și în clopote la morți,
Se adună de pe margini rotund în piața mare.
Trec pe strada cetății unde turnuri se înclină
Călători grăbiți prin vreme, voiajori fără statut
Toate deopotrivă în prusacă disciplină
Să îți faci un drum prin umbre fără să fi abătut.
Stai cu gândurile treze străbătând piața Huet
O incintă fortificată în orașul de sus
Unde un menestrel cântă pătimaș un menuet
Cu tot farmecul baroc ce în istorie s-a dus.
Varsă lacrimi o domniță de la geamuri de palat,
Târgoveții o salută printr-un gest dictat de sorți
Și ea le răspunde simplu, scap'-un semn mai voalat
În orașu-n care turnuri stau de veghe lângă porți.
Seara-i o întreagă taină pe un pod de clevetiri
Unde totul se dezbate mai în șoaptă după rang,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergeam în pustiu
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre invidie și moarte, adresa este: