iubire şi logică

Îndrăgostitul ştie cu mult mai mult despre binele absolut şi frumuseţea universală decât orice logician sau teolog, dacă nu cumva cei din urmă sunt nişte îndrăgostiţi deghizaţi.

citat din George Santayana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai eram

nu mai eram în nicio logică.
în nicio durere,
în niciun sărut.
atârnam ca nişte terminaţii disperate
să-şi găsească finalul.
întunericul părea sigur pe el.
dragostea ignorată, într-o formă perisabilă,
degrada cuvântul până la alt înţeles.

ne trebuia un nod la capete
pentru alcătuirea unei singure priviri,
gata să vadă neplecarea noastră
din pietrele sparte.
era un da, conectat înăuntru,
era un da fără timp.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, cândva

desenează cai verzi
o logică stupidă fără de bun simţ
deseneaza din dorinta de a înflori
flori pastelate, suave culori
nu, nu...
e negura din sufletele lor
sunt îndrăgostiţi pînă peste cap de Eul lor
sublim... cretin
nu au băgat de seamă că se făcuse târziu
prea târziu pentru ei, prea târziu pentru noi
trebuie să hotărâm dacă continuăm să murim în tăcere
dau la o parte zidul ce mă inconjoară
şi plec departe...
acolo unde soare se prelinge duios in mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia sufletelor

E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forţa ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
şi-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"

El n-are logică - el e iubire -
şi nu-nţelege cum de e posibil,
când totul este clar şi e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire

c-un altul, care e menit să-ţi fie
aproape şi acum şi-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întăreşte simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -şi numai el- o ştie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o şansă...

... mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul ce Ţi-l scriu

mai dă-mi o şansă, Doamne, să scap cumva şi eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta să frigă şi tainic şi curat

de spaţii care-mi fură şi gând şi sentiment
şi pâinea de la gură şi ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o şansă să iau de la-nceput
această avalanşă de chinuri şi de lut

nu alte lumi mai drepte, mai fine şi mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
şi lacrima şi gândul şi bruma de sicriu

[...] Citeşte tot

rugăciune de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impozite, biruri şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trestiile mării

Jumătate din prietenii mei sunt morţi.
Îţi voi face alţii noi a spus ţărâna.
Nu, am strigat, prefer să mi-i înapoiezi pe-aceia,
aşa cum erau, cu bunele şi cu rele lor.

În noaptea asta le pot smulge vorbele
din zumzăitul de trântor al valurilor
printre trestii, dar nu pot umbla singur
pe frunzele oceanului luminat de lună

în josul acelui drum alb
sau pluti cu alunecarea de vis
a bogzei părăsind greutatea lutului.
Pe pământ, numărul prietenilor pe care-i ai

e mai mare decât al celor pe care-i iubeşti.
Trestiile de lângă faleză fulgeră argintiu şi verde;
ele sunt lănciile speranţei mele,
iar din tot ce-am pierdut creşte ceva mai durabil,

[...] Citeşte tot

poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonjour, ma chère

Satul se trezeşte plictisit
la ora când cocoşii
sunt sătui de întrecerea
pe cântări absolute,
orologiul primăriei contabilizează
sosirea salariaţilor
la serviciu,
dozatoarele de cafea
ţipă răguşite
înghiţind fisă după fisă,
soarele întârzie să apară,
logic, fiind reţinut cu treburi
la conferinţa stelară,
norme birocratice desuete
fac greoaie predarea zilei
pe bază de proces verbal,
bonjour, ma chère!
spune poetul, iubitei
zămislită din poeme
ascunse prin ungherele nopţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu-ţi dai seama de semne

Ai făcut din mine povestea ta de dragoste
fără nicio opunere am rămas locului
cel care trebuie să întrţină focul.

Poate că nu întodeauna am pregătit suflul,
dar intru în consens cu logica lucrurilor,
tu nu accepţi alte soluţii
decât cele care produc satisfacţie.

Când prea mult mă zbat trebuie să ştii
că este o nepotrivire,
dar nimic nu-i fatal dacă nu e dureros,
liniştea şi plăcerea sunt aşteptări care apar
când nu-ţi dai seama de semnele clare.

Nemulţumirile ivite de după colţ
când clipele fug unele de altele de zor
nasc problemele care sar peste cal
şi calul peste garduri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diamante portocalii

Am crezut ca abea se vede
viaţa într-o rază ce îţi străbate grăbită

ochiul deschis în lumină.
Am înţeles, în sfârşit! Iubirea îţi ghiceşte
toate gusturile, proptită de o inimă ca o cireaşă

arătoasă, în care viermele se bucură
că poate şi el să se îndulcească preţ de-un minut.

Câtă logică nu are să închizi acea pleoapă şi să uiţi
că viaţa e doar o pală de vânt,
o mărturisire despre frunzele ascunse în tine.

Ferestrele pe care ai reuşit să le deschizi,
bat tare acum în ramuri

ferestrele bat tare acum în rame - cum nu e niciodată
zi sau târZIu, rămâne doar puţin joc cu focul,
mijind acel ochi spre soare doar ca să te uiţi.

poezie de David Dafina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi PSD-iştii sunt oameni de onoare, a spus cu tupeu Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, un individ agramat şi cu fracturi de logică în exprimare

Dé sunt oameni de onoare,
Cum de-ajung la închisoare?
Dragnea, Adrian Năstase ‒
Cel numit şi "Şapte case",

Mazăre, Sorin Oprescu,
Nicuşor Constantinescu,
Miron Mitrea, Ghe. Nichita
(Cel ce-şi urmărea iubita),

Şova, Niţă, Severin,
Maior, Voicu Cătălin,
Bunea Stancu, Hrebenciuc
(Traficantul politruc),

Preşedinţi ai PeSeDe,
Mulţi foşti membrii-ai PeCeRe,
Senatori şi deputaţi,
Toţi cu legea rău certaţi,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (7 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragica Nerabdare

Dac-ai fi avut rabdare
Pana vara viitoare,
Se gasea un loc in lume,
Totusi, pentru fiecare.

Te-a intoxicat fervoarea
Ca ramai nelegitima
Si-ai infaptuit cu voia
Sinucidere si crima.

Ai ucis iubirea noastra,
Ordinar, ca pe-o insecta,
Car era de luminoasa,
Cat era de imperfecta.

Joc stravechi de-a casnicia
Ce voiai sa-ti dea un nume,
Jalnica ipocrizie,
Buna de-aratat la lume.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Liber sa sufar
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când podurile crapă

Se prăfuiesc cărările spre îngeri
Şi gândul nostru este colbuit
Când plânge-n inimi crinul prins în sângeri
Iar dorul zace-n temniţi biruit.

Chiar podurile dintre noi se crapă
Pădurile dispar parcă-s stafii
Iar ciutele-n deşerturi se adapă
Căci râurile nu mai sunt zglobii.

Se prăfuiesc cărările speranţei
Pe câmpuri macii înfloresc în jos
Rămânem tributari pe veci chitanţei
Ce o plătim ca să trăim pe dos.

Iar munţii parcă-ncep să se scufunde
Cuprinşi treptat de-atâtea bălării
Când de ruşine timpul se ascunde
În faţa celor fără pălării.

[...] Citeşte tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri noi

Era o-nvălmăşeală de secvenţe
în mintea sa, pe drumul din pădure,
încât îi provocau incoerenţe
în logica gândiri lui mahmure.

Vedea cum paşii săi strivesc în umbre
a razelor de soare veselie,
iar sunete venite din penumbre
îi cântă, prin copaci, o simfonie.

Voia, în ochii tulburi, limpezire,
în suflet, printre gânduri şi în viaţă,
mergea pe vechiul drum, dar n-avea ştire
de ţinta lui în noua dimineaţă.

Îşi aminteşte noaptea cea din urmă,
de ea, de-o fericire nepereche,
dar, dincolo de asta, chiar de scurmă,
nu poate da de-o amintire veche.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără punct...

La ceas târziu, crepuscular, vin şoapte
Ce mi-aş dori cumva să uit
În noapte...
Să nu visez iar despre tine, şi...
Să-ncep o nouă viaţă... a trăi.
Şi tot ce fac e să mă lupt să uit,
Pe inima care te strigă, să n-ascult.
Tu m-ai respins când te iubeam mai mult,
M-ai evitat, fugind laş şi mut!
De ce mi te-ai ascuns după tăcere?
Şi te-ai retras fără vreun cuvânt...
Nu ştiai că provoci durere,
Când în urmă nu laşi vreun rând?...
La ceas crepuscular vin iar himere,
Ce mă îmbată de amintiri nebune...
Destinul meu alambicat te cere,
Ca sufletele noastre să se-adune...
Nu pot să cred că n-ai iubit ce-a fost,
Nu pot să cred într-o indiferenţă!
Tot ce mi-ai dat, a avut un rost

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui îndrăgostit

Îţi scriu, acum, în seara asta
Când timpul se sucombă-n mintea mea
Şi cred că m-a lovit năpasta,
Căci simt că nu te pot avea.

Îţi scriu cu litere cerate
Pe chipul tău de catifea
Şi cred în clipele jucate,
De noi doi, sub-un cer şi-o stea.

Îţi scriu că nu pot să te-ating,
Cum te-am atins odată-n zori
Şi-mi curg pe faţă lacrimi ce se sting
Sub luna ce dispare între nori.

Mă-ncearcă dorul clipei infinite,
Când timpul se juca pe lângă noi
Şi-atingerea căldurii din orbite,
Când noi eram îmbrăţişaţi şi goi.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (2 septembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic îndrăgostit

Nu te-am întrebat:
Pe care dintre noi o minţi?
Eu aş vrea să mă minţi numai pe mine
Pentru că ar fi mai înţelept.
Dar dacă ne minţi pe-amândouă?!
E mult mai grav
Te minţi şi pe tine!

Port în inimă două păcate:
Pe-al tău,
Că eşti într-o mare încurcătură
Şi pe-al meu,
Că ucid o poveste frumoasă.

Am încercat să judec logic
Şi am ajuns la concluzia că ea
Ştia de la început în ce poveste se bagă.

Tu eşti veşnic îndrăgostit!
Indiferent că sunt eu sau alta,

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În arşiţa nopţii

Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în muşchi, articulaţii, oase.
Are forţa de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naştere.
Viaţa este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?

Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-şi trădeze egolatria.
Abstinenţa la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morţii.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, duşmanii vieţii devin prieteni.

Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între duminici

Curios Doamne cum de-a lungul săptămânii nu te vedem
Duminica de cele mai multe ori nu te înţelegem
Inexistenta ta existenţă cărţile o numesc doar posibilă,
Sau cel puţin imposibil de negat.
Imensitatea erorilor din lume te fac urât
Şi rău, chiar odios…
Şi totuşi copiii îţi cântă laudele
Bolnavii plâng şi-şi pun speranţele în rugăciunile pe care ţi le înalţă
Şoaptele lor, nebăgate în seamă de nimeni
Întipărite pe feţele perinilor
Sub expresia cernelei din lacrimi
Îţi mişcă inima.
Le eşti muză celor ce pun vorbe în cântec,
Duşman celor ce nu au pe cine da vina
Agonie copilului filozof din mine.
Căile tale sunt prea simple şi nu se potrivesc stilului meu complicat
Nebuniile tale ne fac să râdem
Cu harta în faţă ne laşi să rătăcim, pentru ca obosiţi să ne căutăm în odihna popasului tău
Şi te iubesc şi te urăsc ca un tâmpit
Nu-mi place viaţa lângă tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rubaiyat

Hai, sus! Soarele-a risipit Aştrii
De pe Câmpia Nopţii şi-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaştri!

În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâşmă glas, frăţesc salut:
"Templul aşteaptă oaspeţi credincioşi,
Intraţi, nu vă sfiiţi, slujba-a-început"!

Cocoşu-a cântat, umflându-şi guşa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Uşa,
Deschideţi uşa, ştiţi cât de puţin
Timp avem de stat şi-apoi... cenuşa."

Învie Noul An dorinţe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spaţiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

[...] Citeşte tot

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!