Citate despre iubire și medicină, pagina 4
Oricum niciun drog, nici chiar alcoolul nu determină bolile fundamentale ale societății. Dacă vrem să căutăm sursa problemelor nu trebuie să testăm oamenii pentru droguri, trebuie să îi testăm pentru prostie, ignoranță, lăcomie și dragoste de putere.
citat din P.J. O'Rourke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgirile în dragoste și în afaceri amplifică teama de boală.
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și de această boală a beccarianismului n-am scăpat, cu toate sforțările pe care le fac de un sfert de veac, ca legiuitorii și judecătorii să se lase de dragostea și ocrotirea hoților și asasinilor, și să se gândească și să se îngrijească și de nenorocitele lor victime.
citat clasic din Ioan Tanoviceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu se află prieten la fel ca învățătura, sau dușman la fel ca boala; nici iubire la fel ca cea față de fiu, sau putere mai presus de aceea a destinului.
citat din Canakya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El: Ce-ai făcut, dragă? Ai ars friptura....
Ea: Iubitule, doctorul mi-a recomandat să mai ard din calorii...
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din somnul fix
Sunt ca un ceas de vreme plictisit
Am numărat la clipe cât un veac
Și-am vrut să sun la timpul potrivit
Nu m-a lăsat o boală fără leac.
Dar voi suna și dincolo de moarte
Din somnul fix iubirea s-o trezesc
La ceas de veci în care și departe
Și dincolo de vreme te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste: o boală de care suferă inima din cauza unei dereglări la cap.
aforism de George Budoi din Dicționarul dragostei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mamă, înger de lumină
Când m-ai adus luminii, măicuța mea iubită
Din trupul tău durut, necopt încă de viață,
M-ai învelit în roua de floare îmbobocită
Ce caută-n zăpezi fărâme de speranță.
Și m-ai primit la tine ca pe o primăvară
Venită prea devreme, dar totuși mult dorită,
Erai copil ce poartă prin vremuri o povară
Din dragoste curată... cu viață-împărtășită.
Ca pe un fulg de nea mă legănai ușor
Și îți părea că ții în brațe universul,
În cântecul iubirii de somn izvorâtor
Eu cred măicuța mea c-ai presărat și versul.
În nopțile în care de boală mă vegheai,
Erai un rug aprins, un viu liturghier,
Din sufletul mâhnit tu mirul picurai
Și îmi spălai obrajii în lacrimă de înger.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2014)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu există piedică pe care suficientă iubire să n-o învingă; nici boală pe care suficientă iubire să n-o vindece; nici ușă pe care suficientă iubire să n-o deschidă.
Emmet Fox în Diagrame ale vieții
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este cert că toate bolile și nefericirile vin din violarea legii iubirii.
Florence Scovel Shinn în Jocul vieții - o ediție dedicată femeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar prescriind tablete, medicul își pune la contribuție propria bioenergie. De aceea el trebuie să fie într-o oarecare măsură duhovnic. Și numai cu o mare rezervă de iubire în suflet poți deveni medic.
Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 147
Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.
Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cereți în mod conștient ca puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, care v-a creat, să vă înlăture toate bolile pe care le aveți. Lăsați iubirea lui Dumnezeu să vă vindece.
Joseph Murphy în Descoperă puterea cosmică din tine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predestinat
Patimi reunite într-un nor de ceară
Topit-au sămânța unei iubiri ingrate,
Am privit jos, la planurile sparte
Și mai apoi, privesc în sus... ca să mă doară.
Voiam să merg prin viață așa cum vrea oricine...
N-am reușit decât să mă rănesc;
Al meu scop de viață nu s-a vrut pământesc,
Veleitățile-au fost date a fi divine.
Cu cât mă-mpotriveam a fi ce mi s-a dat,
Cu-atât mă istoveam în boală și căință...
Pân' ce-am pierdut lupta și cu a mea voință,
Primind să fiu ce fost-am destinat.
Soartă sau destin, viață sau trăire,
Cu toții le avem; le prețuim divers.
Vrem sau nu a crede despre al lor mers,
El nu ne aparține și nici a noastră fire!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Temnița de sub rană
nu am fost niciodată bolnav de iubire
nici de alte boli inventate sau nu
iubirea doare tăcut
știu
e ca un fum de țigară
intră în haină și sub piele
vrei să iubești
îți ții respirația
și atingi
foamea începe să urle
îți sfâșii sentimentele și bei
bei
te îmbeți de iubire
și nimic...
te închizi în propria-ți rană
și taci...
miroase a carne de om
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechea boală
port în mine boala, boala mă iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
că sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când mă prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind să mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum să scriu?
boala mă păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
mă atinge-n membre, mă lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Isus întreaga dragoste a lui Dumnezeu vine la noi, în mizeria noastră, în păcatul nostru, în necurăția noastră, în boala noastră! Isus e Cuvântul lui Dumnezeu devenit Om!
Wilhelm Busch în Isus destinul nostru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit-o mai mult decât orice pe lume. Mai mult decât orice... Nu știam că se poate iubi atât. În sfârșit, eu, în orice caz, credeam că nu sunt... programat să iubesc în felul ăsta. Declarațiile, insomniile, ravagiile pasiunii, toate astea erau bune pentru alții. De altfel, chiar și numai auzul cuvântului pasiune mă făcea să râd. Pasiunea, pasiunea! O plasam undeva între hipnoză și superstiție... Era aproape un cuvânt de rușine în gura mea. Și pe urmă, povestea s-a întors împotriva mea când mă așteptam mai puțtin. Eu... Eu am iubit o femeie. M-am îndrăgostit așa, ca atunci când faci o boală. Fără să vreau, fără să cred, împotriva voinței mele și fără putință să mă apăr după aceea...
Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daniko devenise medicul rațional și rece, ca și cum tipul jovial, pus pe șotii, poate îndrăgostit, care intrase mai înainte în cameră nici nu mai exista; vorbea calm, autoritar.
Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedere la spital
Ne revedem doar la spital acum.
Surorile roiesc în juru, și-mi pare
Că fața ta, parcă-nviind din scrum,
Ar vrea să mi te-arate-ncrezătoare.
Dar când te văd acolo, -ntinsă-n pat,
Într-un capot din cele de diftină,
Mă simt copilul tău abandonat.
Și-s vinovat, și vina nu-i puțină,
Că te-am făcut s-ajungi așa și-aici.
Dar tu, sfioasă, -ntrebi: "Tușești?" și-n grabă,
Încerci să faci un gest, ca-ntre amici,
Și apă să-mi găsești, la vre-o tarabă.
O, iartă-mi anii falși, de poți ierta,
Și odele ce ți le-am scris pe rând
Și josnicia cărnii, ce urma-
Brutala schismă dintre trup și gând.
[...] Citește tot
poezie de Evgheni Evtușenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și medicină, adresa este: