Citate despre iubire și nuferi, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și nuferi, dar cu o relevanță mică.
Puiul de lebădă
Se revărsa în crânguri întâia zi cu soare,
loveau ciocănitoare în rugi de trandafiri,
de parcă primăvara cea veșnic zâmbitoare
bătea la ușa lumii cu degete subțiri.
Și iată gospodina s-a înălțat pe scară
să pună sus, în coșuri, un așternut bălan.
Și păsările mame pe cuiburi adăstară
să scoată pui de aur, cu ciocuri de mărgean.
Iar după legea vieții și-a morții, la soroace,
din fiecare coajă ieși un pui frumos.
Dar s-a-ntâmplat să iasă atunci dintr-o găoace
un pui cum nici o cloșcă pe-acolo n-a mai scos.
În loc de puf de aur și aripi smălțuite,
avea un strai ca fumul și ochii mari și triști.
Iar păsările toate priveau spre el uimite.
Și-l ciocăneau toții puii pe câmp și-n porumbiști.
Pe gâtul ca o coarbă curgea adesea sânge
și nu-și găsea prieteni de doruri nicăieri.
Iar pe-nserat, la vremea când orice pui se strânge,
dorit de aripi calde și blânde mângâieri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză - variantă 2019
Vreau să mă transform în soare
prin raze să îți vorbesc..
ori să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc...
Vreau să reajung o stea
tu să redevii luceafăr
să-ți șoptesc iubirea mea
ascunzându-ne prin nuferi...
Și de-am fi nuferi pe lacul
dezmierdat de ceru' albastru
un poet în vers măiestru
ne-ar așterne pe hârtie
prefăcuți în poezie...
să fim două puncte negre
cu miros de iasomie
să ne gâdile penița
ca o vrajă amețitoare
ca să devenim apoi
[...] Citește tot
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vei mai fi altfel decât a mea
nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutație genetică
îți vor înflori sânii precum nuferii
în plin deșert din ochii îți vor crește oaze
iar brațele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviți acest dezastru
te vei prăbuși definitiv în inima mea
precum se prăbușesc stelele în ele însele
și să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toți dumnezeii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte,
Tu, înger și demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n șoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăț bacant.
Lasă-mă te rog, să te îmbrac în șoapte,
Și să-ți aduc sărutul ultimului val
Să îți culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ținutul abisal.
Lasă-mă să îți sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveșmântat
Iubito, în nopțile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuși Zeus pictat.
Iubito, lasă-mă în zori să-ți fiu luceafăr,
Cu dor să îți sărut geana dulce de copilă
Și obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă și subtilă.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia
I
Pe unda neagră, lină, în care stele dorm,
Ofelia cea albă plutește-ncet, culcată
În lungile ei văluri. Și pare-un crin enorm.
Chemări de corn răsună-n pădurea depărtată.
De ani o mie trece pe lungul, negrul râu,
Ofelia cea tristă, ca o nălucă pală.
De ani o mie, dulcea-i sminteală, fără frâu
Romanța și-o îngână în briza vesperală.
Ca pe-o corolă vântul îi desfășoară, lin,
Gingașul văl pe apă, și sânul i-l sărută,
Plâng sălcii pe-al ei umăr, iar trestiile vin
Asupra frunții sale, în vise-adânci pierdută.
Mototoliții nuferi suspină-n juru-i, blând;
În vreun arin ce doarme, ea sperie ca un crainic
Vreun cuib din care o clipă se-aud aripi bătând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Glossa iubirii
Când sub sabia tăcerii, învrăjbit de-a nopții taină
Te ascunzi în întuneric și te pierzi, iubită doamnă,
Când frunzișul fiintei mele, lutul, straniu modelează,
Și fantasmele durerii sub privirile-mi dansează,
Mă ascund în ceața pleoapei de smarald și-n dulce somn
Îți spăl tălpile de gheață și sub vraja lor adorm.
În a timpului clepsidră îmi cern visele și dorul
Și las luna să răsara... și să mă cuprindă somnul...
Când sub sabia tăcerii, învrăjbit de-a nopții taină
Las, sub valul mângâierii, umbra-n cețuri să răsară,
Când înjunghiat de doruri, cad străin și îmi astâmpăr
Setea crudă de săruturi cu duioase flori de nufăr,
Tu, iubito, dormi în taină! Dormi... căci veșnica-ți chemare
Azi, e-atâta de departe și atât de aspru doare...
Îți ating neiertătorul gând, cu marginea privirii
Și cad pradă disperării, în adâncurile firii.
Te ascunzi în întuneric și te pierzi, iubită doamnă,
Stea la margine de lume, bântuit frunziș de toamnă,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În genunchi rugăm eternul
Ai pus floare lângă floare și cuvânt lângă cuvânt
Mângâind cu pana-ți caldă tot ce mișcă pe pământ,
Versului i-ai dat lumină și sfințire de icoană
Vindecând dintr-o privire și cea mai adâncă rană.
Scrisă-n stele ți-a fost soarta și nedreaptă de amară,
Dar ți-a fost de-ajuns să scrii despre codrii, despre țară,
Din dușmani făcut-ai nuferi pe un lac de-ntinse plângeri,
Pașii-ți demni ți-au fost prieteni urmăriți din cer, de îngeri.
Ai chemat în strofe zeii să-ți ursească veșnicia
Și-au venit în număr mare să-ți măsoare volnicia,
Au decis să fii Luceafăr peste nopțile-nstelate,
Să ne-ncânți din lira-ți blândă peste-ntinsuri, peste ape.
Înțeleptele-ți poeme stau pe rafturi neclintite,
Timpul nu le-a șters divinul, le-a vrut doar a fi citite,
Nu le-a stins nici măreția, nici candoarea fără seamăn,
Sunt la fel de-nălțătoare neavând pe lume geamăn.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine tâlcul să-i priceapă?!
Prin ferestrele pătate de tristeți și desfătare,
Văd topindu-se fugare, stranii clipe tremurate.
Nu pot face osebirea între zgaibe și cangrene.
Printre plânsetul din gene, lacom caut lecuirea.
Dincolo de geam e-o lume ce se-ascunde sub măști slute.
De pe suflete pierdute, și-a tras voalu-i de cutume.
Îmi arunc în jur privirea, căutând în grabă crinii
Și-n miresmele grădinii întâlnesc dumnezeirea.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea cât metafizica iubirii
Lumina alunecă pe gleznele tale,
înflorește nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuți apa
peste care treci cu surâsul subțire
ca o trestie legănată de vânt.
Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băț întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.
Îți cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.
În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar așteptare îngropată-n tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenadă pentru inima mea
iartă-mă inimă că lumii te-am dat
și te-ai încărcat cu multe doruri
ai transformat și cântul în oftat
ești răvășită străbătută de nouri.
inimă versatilă ai creat o dinastie
cu poezia ta răspîndită de vânt
prin codri și izvoare de modestie
vibrezi cu splendorile țesute în cuvânt.
inimă fremătândă cerul te știe
flămândă de lumina de luceferi
te-ai legat de glie pe veșnicie
să te oglindești în lacul cu nuferi.
te acoperă iubirea ca o mândră ie
ești universul de blândețe și de gingășie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire-n fața apei
Sub o frunză nemișcată
Fără valuri într -un lac
Viața -i era fermecată
Aștepta tăcut un leac
Într -o zi zâna cea rea
Fără trup și fără suflet Pocnete dintr-o curea
Blestema un suflet
El e prințul fermecat
S-ascunde de vrăjitoare
El iubea lumea curat
Îndrăgostit de o floare
Nu a vrut să se supună
N -avrut să -i fie bărbat
În broscoi l-a transformat
Până apare -o fata bună
Lacrimi curate a vărsat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
Acasă
e seară, e târziu
se așterne înserarea
mai curge trăirea, se scurge visarea
în patima trupului și lacrima sărutului
am așezat un gând
gingaș și jucăuș
o clipă de trăire
abisul etern al iubirii
în spirit, în univers
o căutare a unui vis
nescris, neînceput
ochii tăi azi s-au închis,
curgeau tăcute razele de soare
pe trupul căzut pe caldarâm
tu ai plecat pe altă cale
spre cer, spre paradis
aștern pe scoarța uscată de durere
povești despre iubire,
povești de drag și de demult
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru inima mea
inima mea bate ca un clopot de turn
trezește la viață fiecare celulă
face să vibreze gândul taciturn
să zboare printre nuferi ca o libelulă.
inima transmite sângele spre glezne
energii din suflet mă pun în mișcare
strivesc sub picioare tenebre și bezne
în lumini astrale găsesc vindecare.
inima primește doar iubiri selecte
se armonizează cu ritm și cadență
nutrește veșnicia la zeci de proiecte
față de Dumnezeu crează dependență.
inima nu urăște e plină de afecte
dar duce lupte dârze pentru existență.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul semantic
liniștesc emoții pe o bancă în parc
atinsă pe umeri de raze măiastre
poveștile trecutului treptat le descarc
în lacul cu nuferi cu unde albastre.
îmi pare că-s sosia salciei plângătoare
sufletul meu este cuib de pescăruși
nu îmi rupe ramul poetic mă doare
în umbra lui timpii sunt recompusi.
primăvara vine în cântec de harpă
muguri șușotesc pe ramurile noi
spactacolul verde curând o să-nceapă
cu iubirea soarelui vibrând în zăvoi.
mierla și cinteza în duet romantic
umplu cu rapsodii cerul meu semantic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de vâslă și de lotcă
e seară și răzbate cântecul de lotcă
valuri de speranțe dansează o polcă
cele trei brațe îmbrățișează marea
cât vezi cu ochii albastră-i zarea.
pe Danubiu s-a scurs frumoasă iubire
mereu influențează nuferi la înflorire
corăbii cu lumină poposesc în deltă
pasiuni de viață amplu se dezvoltă.
raiul de apă mai vreau să-l străbat
ca o libelulă cu chipul schimbat
minunile deltei au ajuns picturi
schimbă chipul artei și trec în culturi.
e seară și răsună cântecul de lotcă
pescarul soarbe o cincizeacă de votcă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă secular peste noi
Plouă secular, peste noi
Cu picături disonante, șiroi,
Primăvara scârțâie din încheieturi,
Nopțile se transformă în răsărituri.
Rafale aurii și roșii de lumină
Inundă a sufletului grădină;
Pășești în lumea țintată de vise,
Aduni în mănunchi gândiri ucise.
Căldura ta, atinge flacăra mea,
În noi adoarme lin fericirea;
Cu fiecare bătaie din inima ta,
Mă arde pieptul, nu pot respira.
Timpul își scutură tăcut nuferii,
Ne îmbrăcăm în nuanțele iubirii,
Pașii se caută în nemărginire
Sub a cerului înălțătoare privire.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lan de caprifoi
cresc nuferi galbeni pe lacul verde
cerul albastru se oglindește-n noi
noaptea cosmarelor în lumină se pierde
în zori beau rouă dulce din caprifoi.
romantismul roz în mine se dezvoltă
am strâns sublimări din vast univers
steaua a așezat peste tâmple o boltă
ca un curcubeu zămislit de vers.
melancolia neagră se destramă în cântec
doina pădurilor vibrează în sânge
dezolarea cenușie tare-aș vrea s-o spintec
cînd sufletul trist suspină și plânge.
gânduri bune cu rele în minte amestec
iubirea de viață în slovă se distinge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur așteptând toamna
Ca și cum ar aștepta un vis de ceață,
O alta viață sau ce-și dorea. Să nu întârzii -- îți spune.
Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să știi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Mereu lumină și umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua și ea barca ce-și caută țarmul.
Iată vezi copacii ce te-au îmbrățisat odată cu el,
singuri și galbeni, nocturni și sfioși cum ți-era zâmbetul,
Vei înțelege mai târziu, poate mult mai târziu...
Închide ochii, deschide palma să-ți înfloresc nuferii,
La poale-ți sunt și vântul și izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Mă regăsesc pe-aceeași bancă
La iazul nostŽ de nuferi plin
Din stațiunea seculară
Și-ți ating iar obrazul fin,
Revăd în ochii tăi iubirea
Nestăvilită-n luna mai
Și te sărut cu pasiune
Simțind în piept un colț din rai.
Tremurător, îți mângâi sânii
Fierbinți și grei, cuprins de dor...
Ah cât de mult vreau înc-o dată
Cu tine-o noapte de amor!
Izvorul susură nostalgic
Perpetuu gonind la vale,
Recunoscând îndrăgostiții
Ce poposesc pe-a lui cărare.
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și nuferi, adresa este: