iubire şi ore

Ceaiul... de la orice oră

Te rog, iubito, fă-mi un ceai,
Pune la fiert din rouă,
Şi îndulceşte-l că nu-i bai
Cu buzele-amândouă...
Să mesteci vreau uşor, uşor,
La pieptu-ţi cald de graţii,
Cu-o linguriţă de amor
În ceaşca de-adoraţii...
Apoi serveşte-mi-l de vrei
Pe tas cu tot cu tine,
Ca să te sorb de la temei
Urându-ne de bine...

Dar te mai rog încă ceva,
Fierbinte şi asiduu,
Cu ceaiul din iubirea ta
Serveşte-mă continuu!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog liric

Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
Cum de se naşte pentru un portret?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Ştiam atâta că eşti poet!

De-aş putea întrupa iubirea
Ce simţesc eu pentru tine,
Timpul şi nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti
Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; – şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De curaj avem nevoie în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut: curajul de a demola, curajul de a construi, curajul în faţa urii, curajul în faţa iubirii, curajul de a merge înainte, curajul de a privi înapoi.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea iubirii

Când vine seara, ea ştie c-ai să vii.
Ea vrea să o iubeşti, să-i fii aproape,
Tu ştii s-o cucereşti numai cu două şoapte
Şi speră că într-o zi la ea tu să rămâi.

Şi vă iubiţi intens şi pătimaş
Tu o săruţi ca scos din minţi
Plin de nesaţ îi strângi sânii fierbinţi
Şi îi contempli trupul ei golaş.

Împleticiri de trupuri, şi ispite dulci
Inconştienţă beată cu dorinţi perverse,
Cu freamăt ademenitor, în vrajă o aduci
Şoptindu-i vorbe din gândurile ei culese.

Prea scurtă vă pare vouă noaptea
Orele se scurg şi vă cuprinde-ntristarea
E timpul să spui "la revedere" plăcerii
Şi-apoi să dispari ca norii în vântul serii.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubirile mele...

Ştii ieri aş fi vrut să-ţi povestesc
despre iubirile mele,
dar cred că timpul
nu ne-ar ajunge.
Ar trebui să prefacem
secundele în minute
minutele în ore
orele în zile
zilele în luni
lunile în ani...
Despre iubirile mele nu pot spune
totuşi prea multe...
poate ar trebui tu să le descoperi
începutul şi sfârşitul,
tristeţile şi bucuriile,
uitările şi aducerile aminte...
Ai putea să le cauţi mâinile,
degetele, genunchii, gura,
ochii, părul chiar amintirile.
Să zâmbesc?

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sa te acopăr cu dragoste şi tandreţuri când o să ne revedem. Vreau să te sugrum cu toate plăcerile cărnii, aşa încât să leşini şi să mori. Vreau să fii uimită de mine şi să îţi mărturiseşti ţie însăţi că nu ai visat niciodată la asemenea emoţii. Când o să fii bătrână vreau să îţi aminteşti de aceste câteva ore, vreau ca oasele tale uscate să tremure cu bucurie când o să te gândeşti la aceste clipe.

Gustave Flaubert în Scrisoare către soţia sa, Louise Colet (15 august 1846)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între orele cutare şi cutare
viaţa-i strict interzisă
trăieşti numai dacă te doare
în tonomatul iubirii bag-o fisă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (14 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca ceasul

Şi tineri şi sexagenari
Iubesc femeia cu lipici,
Cu fizicul de zile mari...
La care mergi la ore mici!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcie

Nesfârşite – frunze înverzind primăvara;
Fără număr – ramuri tremurând în zori.
Indiferent dacă este sau nu îndrăgostită,
Nu există oră în care ea să nu danseze.
Fulgii de puf ascund în zbor fluturi albi,
Cântece tărăganate desconspiră grauri galbeni.
Frumuseţea care impresionează un regat trebuie să-i atingă fiecare fibră:
Cine vine doar pentru a privi sprâncenele salciei?

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora prânzului

E ora prânzului... fireşte
Şi de iubire sunt curtat,
Trupul rebel mă ispiteşte
Să rup salteaua de la pat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţa

Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie,
Stea dulce şi iubită a sufletului meu!
Şi care-odinioară luceai atât de vie
Pe când eram în lume tu singură şi eu!

O! blândă, mult duioasă şi tainică lumină!
În veci printre steluţe te cată al meu dor,
Ş-adeseori la tine, când noaptea e senină,
Pe plaiul nemuririi se nalţă c-un lung zbor.

Trecut-au ani de lacrimi, şi mulţi vor trece încă
Din ora de urgie în care te-am pierdut!
Şi doru-mi nu s-alină, şi jalea mea adâncă
Ca trista vecinicie e fără de trecut!

Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare!
Simţiri! măreţe visuri de falnic viitor!
V-aţi stins într-o clipală ca stele trecătoare
Ce las-un întuneric adânc în urma lor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Minutele în şir sau orele în conversaţii cu tine
Nu sunt un trecut,
Ele au construit un pod între noi care nu e o ruină
Este atât de bine consolidat cu pietre si iubire
Podul de peste Dunăre încă exista
Suntem sortiţi şi legaţi de veşnicie
Numele nostru şi iubirea ce cânta
Şi încântă sufletele noastre avide
Nici supărarea nu-mi poate spune altceva decât Adio
Iubirea mea e scrisă, cântată, plăcută
Ea nu creează dependenţă ci multă fericire
Ai libertatea deplină
Asupra ta. Asupra drepturilor tale.
Eu nu-ţi îngrădesc dreptul la viaţa şi la iubire
Eu am iubit... Iubesc şi voi iubi frumosul.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara pe deal

Îndură-te de mine
iubita mea visată
cum timpul se îndură
de ore altădată
înţepeneşte-mi ochiul
şi neclipeşte-mi-l
învârte-n juru-ţi focul
cu para de copil
şi lasă-mă-n căldură
ca pe un animal
si lasă-mă-ntorsură
ca valul marii, val
şi încreţeşte-mi pielea
şi părul tău sălbatic
şi lasă-mi în picioare
un fel de mers apatic
lunatic
sub raza
fără îngenunchere
de argint pieritor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec orele grăbite

Trec orele grăbite prin acele de ceas,
minutele agile le-ajung tacit din urmă,
secunda dintre ace, rămasă fără glas,
adună, în tăcere, speranţa ce se curmă.

Se simte neuitarea, ajunsă din trecut
cu vântul care-aduce, pe aripa sa rece,
înfiorarea toamnei şi dorul renăscut
cu ultima bătaie, a orei care trece.

Cad frunzele uscate în parcul adormit,
iar vântul le adună sub băncile uitate
pe-aleile brodate cu dale-n keramit,
de-o parte şi de alta urcând înspre cetate.

De sus, de pe terasă, aud un saxofon,
îşi urcă iar bemolii în sferele astrale
călare pe octava plecată din trombon
cu notele furate din partituri banale.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi uibind, femeie gingaşă
ca firul de irabă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o
simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile
şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.

Precum ea vă ridică îmbătaţi de bucurie,
până la înălţimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie
ramurile cele mai fragile care freamătă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul
Adăugat de Melinda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nostru pământean este secundarul celuilalt timp din care ne-am născut, un timp fără ore şi fără minute; vii suntem în acest ceasornic uriaş numit univers numai noi, plăsmuiţi nu după chipul lui Adam şi Eva, ci după cel al omenirii. Şi neomenirea va măcina puţina iubire rămasă în om, îl va rostogoli spre prima treaptă de la care a plecat pe scara evoluţiei.

Petre Sălcudeanu în Apa care tace (1984)
Adăugat de tania
Comentează! | Votează! | Copiază!

La schimbarea orei

''Un ceas, iubito, doar un ceas!''
El a rugat-o să rămână;
N-avea de dimineaţă glas
Nici ceasul Rolex de la mână.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!