iubire şi porumbei

Vorbeşte cu mine, iubito

Iubito,
vorbeşte cu mine,
din făptura ta inocentă,
şi din ochii-ţi limpezi
şi din cugetul tău genuin!
Vorbeşte cu mine, iubito,
în clipa ce trece şi
nu mai vine înapoi
niciodată...
Vreau să vorbim,
iubito,
şi, din vorbele noastre,
să facem porumbei albi
şi să-i trimitem în lume!
Să-i trimitem în lume,
cu clipele noastre
candide,
unice
şi atât de frumoase!
Pe un colţ

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totu-i iubire

Motto: Iubirea e sacrificiul suprem

În prima mea clipă pe lume,
M-am îndrăgostit, ireversibil,
De mamă, de braţele-i calde,
Ca orice pruncuţă de om!
De-nvăţător, de profesor, de mentor!
Apoi, la un semn al iubirii zglobii,
Ca orice copilă sprinţară,
Graţioasă şi pură,
M-am îndrăgostit, efemer,
De-o mlădiţă asemenea mie!
Adolescentul timid, inocent,
M-a sedus!
Nevinovat m-a sedus,
Cu incandescentu-i obraz,
Cu privirea-i ucigând-o pe-a mea,
Cu mâini tremurânde, fierbinţi
Şi buze cuminţi, sângerii,
Nesărutatele încă!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (21 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori imaginare

Ţi-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniţă-îndrăgostită-ntr-un castel,
Şi aşteptam aşa emoţionată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.

Ţi-am scris ades poeme de iubire
Şi am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată

M-am adaptat, cum fu-se cu putinţă
Şi mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniţă,
Dar tu-n costum, tu nu eşti cavaler.

Mai scriu şi-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ţi mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult mai am de iubit

Ce multe mai am de iubit,
Atâţia copaci aşteptând
Să le cânt,
Atâtea păsări să le dăruiesc poetice văzduhuri,
Atâţia nori să le amintesc
Picătura de ploaie liniştită,
Atâtea femei să le-nvăţ cum să iubească poeţii,
Atâţia cocori să răsfoiască şi alte hărţi ale zborului.

Ce simplu ar fi totul,
O bătaie de aripă din porumbelul Duhului Sfânt şi lumea ar fi
O grădină din Alhambra cu toţi măslinii şi rodiile
Având gustul luminii!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii de amfore

Negustorii de amfore
Vând antichităţi de piatră,
Se-nvârt în jurul tău
Cu probe din vată.

Le spun că ai rouă în vene,
Că eşti cerul sub care iubeşti,
Ei vin cu dălţi şi topoare,
Tu din privire-i topeşti.

În depărtări şoimii atacă
Zborul porumbeilor făr' umbră,
Negustorii intră în amfore,
Într-o tăcere sumbră.

Lumina surâde-n tăiş de topor,
Miresma timpului aduce visare,
Toamna din noi devine magie,
Iubirea apusă cărare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneala celor deprimaţi

"hulubi se cuibăresc în clopote de nuntă
şi doamne! ce păcat când nimeni nu-i ascultă
iubito, lumânarea se stinge pe obraz
mă sting şi eu, iubito, aici în Alcatraz"

nu ştiu ce a înţeles ea
din această telegramă
dar a ales conştient
să nu mai fie mamă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Îndrăgit ca o mireasă, duşmănos ca o sudalmă,
Chica vântul ţi-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton,
Tu, pământ al ţării noastre, pătimaş cuprins în palmă,
Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.

Pe sălbatica ta faţă cu lungi riduri brune, parcă
O vrăjmaşă-ntruchipare coborând din basm punea
Greu blestem, ursind făptura-ţi să nu poată să întoarcă
Dragostea pe care omul necăjit ţi-o închina.

Dunărenele întinderi, cu fântâni ţipând a sete,
Adunau ursuz sămânţa şi iubirea de ţăran,
Alungând din sate-n sate suflete nemângâiete
Şi ciulini de-a dura-n zarea veştedului bărăgan.

Cunoscutu-le-am aievea păstorind un ied şi-o iadă
Cu merinde-nchipuită în desaga de la şold.
Rupte-s blestemele astăzi şi-i cu noi pământul darnic
Şi de-aceea-i mângâi ţărna, prins de-un aprig, viu imbold.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima bate-n surdină

Inima bate-n surdină
Pe-o fâşie de lumină,
Pieptul meu în pradă arde
Şi iubire, şi păcate.

Labirinte descântate
Umplu doniţe cu lapte
Şi-n privirea mea străbate
Fulgul vieţii fără moarte.

Tu în amforă de dor
Pui picior lângă picior
Şi străbaţi prada ce arde
În vise purificate.

Vin frunze din depărtare
Pe alei zăcând în soare
Liniştea să ne doboare
În albeaţa de ninsoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diseară la amiază

Diseară la amiază
Supermarket-urile vor anunţa un preţ de 3 pence pentru orice produs
Diseară la amiază
Copiii familiilor fericite vor avea şansa să locuiască într-o casă
Elefanţii îşi vor spune unii altora glume omeneşti
America va semna tratatul de pace cu Rusia
Pe 11 noiembrie generalii din primul razboi mondial vor vinde maci pe stradă
Vor inflori primele narcise galbene ale acestei toamne
Când frunzele vor cădea în sus din copaci

Diseară la amiază
Porumbeii vor vâna pisici prin grădinile oraşului
Hitler ne va îndemna să luptăm pe plaje si pe şesuri
Un tunel plin cu apă se va construi sub Liverpool
Porcii vor fi văzuţi zburând în formaţii deasupra Woolton-ului
Iar Nelson nu numai ca îşi va recăpata ochiul dar îşi va recăpăta şi braţul
Populaţia albă din America va demonstra pentru drepturi egale
În faţa Case Negre
Iar monstrul va fi creat deja pe Dr. Frankenstein

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Henri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apollinaire

Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viaţa de apoi?
Ţi-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoşteai legile nobleţii, precum Orfeu,
Tu ai iubit ţestoasa, calul, capra, şarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, şoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufniţa,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Aşa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din iubire

Am colindat zburînd cu gândul
Cerul înalt câmpurile înstelate
Cu ochii minţii mi-am văzut destinul
Te am întâlnit pe tine-n noapte

In zbor eu m-am găsit în mine
O liniste în loc de inimă aveam
Iertarea am regăsit-o în tine
Iar sufletul un porumbel era

Te îmbrăţişez tu visul meu frumos
Sărutul stelelor în noapte
Alungă vântul rece furios
Poarta mă în vis pe mai departe

Când zorile de zi te strigă
Roua cerului sărut al ierbii
Desculţ piciorul meu sa te atingă
Sărut al iubirii noatre si al jertfei

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am aşteptat

Şi chiar atunci te-am aşteptat...
Era ca zborul lin al unui porumbel
Ce-şi întindea aripile de gânduri
Aterizând pe catargul îndepartat de ţărmuri.
Te-am aşteptat peste valul înspumat
De gânduri de iubire
Întinse spre o nava şi trase în neştire
De speranţe în culori transparente.

Te-am aşteptat chiar şi aşa
În disperata întindere neclară
Doar cu candoarea dragostei
Împraştiata uneori fără
Speranţa reîntoarcerii la noi.
Te-ai transformat într-o furtună
Te-am aşteptat şi atât...
Mai mult... ai disparut...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoarea copiilor

e ziua zâmbetelor scăldate în soare
copii lumii sunt sărbătoriţi
distracţie şi cântec surprize de valoare
părinţii fac totul să se simtă iubiţi.

candorile iubirii înmulţesc fericiri
parcurile-s pline de joc şi voie bună
lumini jucăuşe strălucesc în priviri
razele pe tâmple se împletesc cunună.

albi porumbei zboară pe cerul senin
vântul dansează printre codrii semeţi
azi nimeni să nu simtă amar şi suspin
în raiul copilăriei şi tu să te răsfeţi.

miracolul din fiecare om e un mugur divin
care rămâne copil chiar o sută de vieţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presentiment

În dupamiaza ternă
A zilelor de luni
Se-ascunde iar o iarnă
Să ningă cu-adoraţii
Doar pentru anotimpul
Ce nu mai vrea s-aştepte..
De ger e prezentarea
Acestei ierni şomere
Fără bilanţ de viscol
Zăpezi nefericite
Şi-un hol de bloc cu păsări
Din care n-or să zboare
Femeile iubite
De porumbei din gheaţă.

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-a-ntors Vintilă din război,
nu mai era unul, erau doi,
când scriau se făceau trei,
probă pentru Berkeley,
mierea de un kil creştea
la o tonă şi juma,
dar ce suflet mai avea
poetul Draculala,
mântulescu scriu istorii,
ce se uită cum cocorii,
nici romane, nici tu schiţe,
pseudo-dada- lătrăiţe,
generalul fără sculă-i
ca poetul zis şi Bulă,
toată lumea bea vin Blau,
vineri curge Donner-Mau,
într-un bloc un câine ţine
locul unei Kapuzine,
cezarian, augustitnian,
s-a născut un dalmaţian

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fruntea conducerii se schimbă

masacrul celor o sută de porumbei
din piaţa albastră
a îngreunat conştiinţa generaţiei biblice

vânătoarea a-nceput într-un vas de lut
şi a continuat până pe o bancă pe care
tinerii care se iubesc
îşi fac analize calorice
apoi traversează în care alegorice
piaţa albastră şi sângerie
netedă ca o coală de hârtie

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-aş fi trist?

De ce-aş fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă?
Pridvoarele-mi sunt coşuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şi-o desface la mine şi mi-o lasă,
Când soarele rămâne să-l găzduiesc în casă.
O prospeţime nouă surâde şi învie
Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.

De ce-aş fi trist? Că pacea duioasă şi blajină
Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină?
E un surâs şi-n vraful de cărţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri câte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi grânguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.

Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt trecătorul

Sunt trecătorul ce merge pe podul suspinelor
brăzdând drumurile sorţii
cu paşi apăsaţi
şi urma luminată de iubire,
când mă rătăcesc stau acoperit de lacrimi
chemând un porumbel
să îmi cureţe cerul de umbrele gri şi
perfide.
Sunt trecătorul legat de anotimpurile vieţii
devenit uneori pasăre
captivă-n colivia iernii,
o iarnă prematură anunţată de viscolul gândurilor viclene,
însă conştiinţa nu-i vrăjită de efemer,
se luptă cu egoul
ca sufletul să fie copil, să scape
de povara paşilor,
fără urmă.
Sunt trecătorul cu palmele rănite de biciuirea vorbelor farisee,
dar mă oblojesc murmurând o rugăciune-flacără
care să lumineze în noaptea minţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire cu Bob Dylan

Încă n-a sunat de dezgheţ,
n-a sunat de lumină, iubito,
îmi vorbeşti de Bob Dylan,
de Amalia Rodrigues, degetele
îţi alunecă ca pe clapele unui pian
sub versurile lui Robert Marteau:
"Ah, sunt în centrul lumii;
fluturii se-neacă-n rafale,
le simt aripile,
chiar colbul gingaş şi desenul"...

Bucură-te, îmi spui, jucându-te
cu lumina cârlionţată a veiozei,
cum obişnuieşti cu cerceii – şi noi,
da, şi noi, suntem în centrul lumii;
Yves Montand, cântă, ciuleşte urechile,
iar peste o clipă, cine ştie, cu Ungaretti,
vom arunca seminţe porumbeilor
din Piaţa San- Marco.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!