Citate despre justiție și viață, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la justiție și viață, dar cu o relevanță mică.
Scrie, scrie Doamne!...
La lumina lumânării, când sunt îngerii aproape
si pe Cer secera lunii printre nori abia răzbate,
La o masă in livadă, sub un măr fără ispite
legile din veșnicie le dorim revizuite.
Un amendament Stăpâne, prăfuiti suntem de veacuri
condamnați pe- acest pământ, limitați in timp și spațiu,
O petiție noi scris- am, cerem să trăim mai mult
Tronul Tău si tribunalul s- aibă ultimul cuvânt.
Avocații să pledeze, preferăm pe cei din stele
printre ei, unul să fie, chipul drag al mamei mele,
Magistrați ce- mpart dreptatea, de se vrea, dintre cei sfinți
la procesul conștiinței, judecăți doar de părinți.
Scrie Doamne- o lege noua, cel puțin suta de ani
să trăim in zborul sacru, șterge tot ce- nseamnă bani,
,, Doctorii fără de- arginti"", grija lor copiii lumii
de istoria Sodomei s- aibă parte doar nebunii.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fi!
Nu fi mândru!
Nu fi trist!
Nu fi prost!
Nu fi lacom!
Nu fi invidios!
Nu fi laș!
Nu fi viclean!
Nu fi fățarnic!
Nu fi avar!
Nu fi răzbunător! -
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Nu fi!
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânzători
Vând nopți, că tot le pierd ca zile,
Mai fac un ban, ca să câștig din viață
Și vând femei adulte, pe copile;
Doar ele cu experiență, vă răsfață.
Vând suflet de valoare contra cost,
Că astăzi nu servește la nimic.
Mă vând deștept, pe cel ce-i cel mai prost
Și îmi mai rămân și bani, să mă destind un pic.
Vând din cinstit în amestec cu onoare,
În întregime sau doar parțial,
Fără pretenții... pentru orișicare
Și dau factură înaltă, sau pe ilegal.
Vând totul, chiar și ce nu am
Căci ține, este obișnuință.
Pot vinde și copii sau câte un organ;
Nu de la morți, direct, direct din ființă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirația în patru timpi
Suflet orb, de ce să cauți Paradisul doar în cer,
Când, precum o fi în ceruri, te-ai rugat: și pe pământ,
Suflet drag, n-aștepți zadarnic judecata cea de fier,
Nu-ți ești tu judecătorul purtând țepi pe sub veșmânt?
*
-Înger blând, plin de lumină, viața asta trebuia
Ca-ntunericul și ceața să n-o poată pistruia.
-Dar nimic nu trebuiește, să trăiești, doar să respiri.
-Eu respir, cunosc mirosul de cerneală din papiri,
Simt iubirea-nmugurită, știu mireasma cea de flori,
Răvășind cărări de suflet, simt o mie de culori.
Dar parfumul lor se pierde - ce-am simțit, nu a durat;
Ce de flori cad ofilite, ce de pomi s-au scuturat...
Și iubiri se sting în taină, chiar de falnic s-au aprins,
Cum în brațele de smoală noaptea neagră le-a cuprins.
Azi te simți ca o furnică, ieri păreai să fii un zeu,
Deci mă-ntreb cât ne iubește bunul nostru Dumnezeu...
-Să ai nările deschise, dacă vrei al Său parfum.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aner Clute
Mereu și mereu, aveau obiceiul să mă întrebe,
În timp ce cumpărau bere sau vin,
La început în Peoria, apoi în Chicago,
Denver, Frisco, New York, oriunde am trăit,
Cum s-a întâmplă de trăiesc viața asta
Și cum a început totul.
Well, le-am spus, o rochie de mătase
Și promisiunea de căsătorie a unui om bogat
( A fost Lucius Atherton).
Dar nu a fost chiar numai asta.
Închipuiți-vă că un copil fură un măr
De pe raftul unui aprozar
Și că toți încep să-l numească hoț,
Ziaristul, preotul, judecătorul, și ceilalți
"Un hoț", "un hoț", "un hoț", oriunde merge
Și că el nu capătă de lucru, și nu poate avea pâinea zilnică
Fără să o fure; de acea copilul fură.
Felul în care comunitatea privește furtul unui măr
Face copilul să fie ceea ce este.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
W. Lloyd Garrison Standard
Vegetarian, conciliant, liber cugetător, creștin din punct de vedere moral;
Recitator competent în ritmul cristalin al lui Ingersoll.
Carnivor, răzbunător, drept credincios și păgân.
Moderat, promiscuos, nestatornic, înșelător, de prisos,
Mândru, având fudulia celui care distruge lucrurile în bășcălie,
Cu vortexul inimii ros de viermii unor disperări teatrale.
Eu, îmbrăcat în hainele indiferenței pentru a ascunde rușinea învinsului;
Eu, copilul idealismului anti-sclavagism
Aidoma lui Brand, născut din jumătăți nepereche.
Cum aș fi putut fi altfel, când, în loc să-i fi declarat vinovați,
I-am apărat pe derbedeii patrioți
Care arseseră curtea de justiție
Pentru ca în Spoon River să se construiască una nouă?
Când Kinsey Keene a strecurat o rază de lumină dincolo de fațadă,
Ce altceva putem face decât să mă strecor afară, într-un colț,
Împreună cu animalul din mine,
Crescut de când era un pui, și să urlu?
Piramida vieții mele nu a fost decât o dună de nisip
Stearpă și fără formă, risipită la prima furtună.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghețat de ger
Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toți sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace și-n zisa libertate.
Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, înghețat de ger
Un ger al răutății, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.
Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar viețile cinstite sunt calea către moarte.
poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
...and Justice for All
Când se-ntânlesc mita și șmecheria,
Ar trebui s-o ia mai după deal,
Dar nu e cazul, trăim in România
Într-un sistem perfect piramidal.
De pică cel de jos din gașcă,
"Il capo" nu-l lasă să pice-n hău,
Când cade cel de sus în plasă,
Cei mici fac cerc în jurul său.
Pe scurt, aceasta-i tragedia,
Când totul e orânduit inept
Parol, Justiția in România,
Are un plasture pe ochiul drept.
pamflet de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
E.C. Culbertson
Este adevărat, Spoon River,
Că în holul Noii Curți de Justiție
Se află un medalion din bronz
Cu chipurile gravate
Ale lui Editor Whedon și ale lui Thomas Rhodes?
Și este adevărat că succesul eforturilor mele
În Consilul Districtual, fără care
Nu s-ar fi pus piatră peste piatră,
Și contribuțiile din buzunarul propriu
Pentru a construi templul justiției, sunt doar amintiri printre oameni,
Pălind încet pentru ca în curând să coboare
În această uitare în care zac acum?
Într-adevăr, pot să cred asta.
Pentru că aceasta este legea Împărăției Cerești,
Ca cine intră în vie la ora unsprezece
Să primească plată pentru întreaga zi.
Și pentru că aceasta este legea Împărăției Lumii în care trăim,
Ca acei care la început se opun unei întreprinderi benefice
Să acapareze lucrarea și să și-o atribuie
Când piatra de temelie este pusă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul, mereu trecut...
Să nu uităm, că ieri am fost,
Suntem și azi, dar mâine nu se știe de vom mai fi,
Noi înșine.
Pentru că timpul ne transformă
Hai să lăsăm să moarădoar trecutul!
Iar noi, pășind spre viitor în timp,
Cu Timpul prieten,
Într-o clepsidră a vieții,
Să plutim particule de iubire.
Căci noi datorăm lumii însăși respect
Și nu ne vom justifica în fața nimanui,
Pentru cum am parcurs o bună bucată din viață,
Din verbul "a face" și "a fii" conjugate la trecut.
Oh, viața se scurge ca o ploaie chiar și pentru tine,
"Judecătorul meu"! Pic... pic... pic...
Fără să -ți dai seama de inundația ce s-a creat...
Dar barca regăsirii pe tine însuți te salvează.
Aș înfrunta chiar și furtuni
Așa cum am mai înfruntat!
Ploaia, mi-ar fi doar o cafea în dimineață.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula răbdării
Sătui că-n satul lor frumos
Au fost aduși atât de jos
De bufnița prim-procuror
Și de un șarpe-otrăvitor -
Șeful spionilor din sat,
Care-mpreună-au arestat
Orice-animal ce încerca
S-ajungă și el cineva,
Mulți cai și capre și ovine,
Au zis c-așa nu mai e bine,
Că-această rea securitate
Se-nstăpânise peste toate
Și conducea, practic, în stat,
Deși vot nimeni nu i-a dat.
Era, deci, "statul paralel",
Ce printre ei făcea măcel,
Crezându-i "mămăligi" că pot
Răbda bătaia peste bot.
Dar într-o zi toți au strigat
Că, gata, ei s-au săturat
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- lume
- Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toți bărbații și femeile doar niște actori:
Au intrările și ieșirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viață,
Actele lui fiind cele șapte vârste. Copil mai întâi,
Scâncește și varsă în brațele doicii.
Apoi școlar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Și fața proaspătă dimineața, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la școală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele niște balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiție pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar și în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptușită de claponi din cei buni
Cu ochii severi și barba tunsă domnește,
Plin de zicale înțelepte și pilde moderne;
Astfel își joacă rolul. Cea de-a șasea vârstă se schimbă
În niște nădragi slăbănogi și papuci,
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pumnalul
Hefaistos te-a făurit
Să fii în mâna răzbunării
Străjer al libertății, pumnal nebiruit,
Judecător năprasnic al hulei și-al ocării.
Speranțe și blesteme tu-nfăptuești pe unde
Nu-i trăsnetul lui Zeus și doarme-a legii spadă.
Tu poți și-n umbra tronului pătrunde,
Și chiar pe sub veșminte de pradă.
Ca fulgerul trimis de zei, ca focul
Infernului tăișul tău lucește,
Și când la el tiranul se gândește,
De spaimă, la ospăț nu-și află locul.
Dar dreapta-ți lovitură îl va ajunge-oriunde,
În cort, în templu, pe uscat, pe mare;
Nici chiar în patu-i nu se poate-ascunde
Păzit de lacăte și de răzoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare popas pe Aixa s-a soldat cu durere și moarte pentru pădurea ei și nicio satisfacție nu a venit să compenseze deficitul. Nu există justiție care să recomande supunerea la violență. Dacă nonagresiunea este definitorie pentru viața de pe planeta aceasta, riposta rămâne un drept inalienabil. Aixa înțelege să-l folosească, iar eu sunt o armă din panoplia ei.
Horia Aramă în Verde Aixa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insignifiant
Priviti spre zări
Judecători
Ce nu sunteti
Dar veți rămâne
Doar cerșetori.
Ieșiți din ceață
Ființe
Ce mute stați
Și ciuguliți
Din spini semințe.
Fugiți de viață
Iepuri
Ținuți în aur
Dormind in puf
Hrăniți cu ierburi.
Sunteți toți buni
Parșivi
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (23 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecătorul: L-ai văzut pe Dumnezeu la domiciliul numitului?
Limbău: Nu! Cum să-l văd, onorată instanță? Știți bine că Dumnezeu nu există... Dar l-am văzut pe inculpat ridicând brațele spre cer. Sunt sigur că îl invoca pe Dumnezeu! Vrea să-l introducă fraudulos în noua noastră republică...
Judecătorul: Bine, Limbău. Ca de obicei, ești foarte informat.
Limbău: Trăiască lupta pentru pace!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem să trăim în fercire
În poliție sunt mulți
Tu nu vrei să ne asculți,
Uite așa ne mor copiii
Din cauza unor cusurgiii.
Trebuie să îi păzim,
Rău să nu mai auzim,
Să schimbăm justiția,
Să schimbăm politica.
Să fie în țară iubire,
Să trăim în fericire,
Omul rău să ne dispară
Dacă nu el ne omoară.
Domnul ne dă tot ce-i bun,
Nu vrea omul nebun.
Rugăciunea noastră-i bună,
Să nu trăim în minciună.
poezie de Eugenia Calancea (1 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de disperare
Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâșiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorții ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferințe capitale.
Prin valul tot mai tulbure-al vieții ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocotește,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinței ce existența ne-o vămuiește.
Dinții hulpavi ronțăie-n temelia vieții,
Copiii lumii decontează o viață decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecții,
Evoluția pe scara degradării este inerentă.
În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenți.
Ei fac și regula și jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepți și transparenți.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecătorul
Conglomerat de elocință
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputință...
Perdant făcându-l plauzibil.
Parcurs colinic rectilinium
Depănușat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.
Crează veșnic suferință
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentință,
Câștig redând 'n egal calibru.
Trăiește-n gol de suflet, veșnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-și ca un sfeșnic,
Iluminând nestinsă probă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă dovadă în sprijinul ipotezei că era în viață mi-a venit de la un prieten de-al meu, fostul judecător O'Connors, un om cu multe calități și care a trecut printr-o gravă depresiune. A încercat (fără succes) să se vindece în Italia. Timp de două săptămâni, zicea, a întâlnit-o în fiecare zi pe Alice H. la Florența. Era la fel de fermecătoare și de inteligentă ca întotdeauna. Mânca din belșug. A văzut-o des în compania unui tânăr oacheș și bine făcut. Nu s-a mai arătat la ultima întâlnire, dar tânărul a venit și i-a explicat că era îndrăgostit de ea, iar acum ea dispăruse fără urmă. Plângea și judecătorului îi era milă de el. Părăsi Florența mai deprimat ca niciodată, din pricina a ceea ce-i făcuse Alice H. iubitului ei.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre justiție și viață, adresa este: