legi şi suflet

Odihnă veşnică!

Odihnă veşnică în ceruri!
Puterea de-a se înălţa
Lumină spre cereasca taină!
Dă-i Doamne, dreaptă, calea Ta!

Oh, fie-i sufletul un înger,
Cu îngeri cerul să-l nuntească,
Căci trupul nu-i decât cenuşă
Aici, în patima lumească.

Aici e doliu, plâns şi jale,
Aici e-o cruce, un mormânt,
Acolo-mpărăteasca zare
Ţi se deschide, suflet blând...

Aici e-un nume scris pe cruce,
Acolo-s legile cereşti,
Acolo poţi plăti prin fapte
Deşertăciunile lumeşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsare

Umbre negre, lungi pândesc
În a gândului ogradă
Peste tot se ofilesc,
Frunze, fluturi, nori grămadă.

Dintr-un timp uitat şi rece
Ies afară la iveală,
Sentimente făr' de lege
Din a minţii-urzeală.

Casele-au îmbătrânit
Ca un suflet fără casă
Am uitat când am murit,
Am murit şi nici nu-mi pasă!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al inimii sicriu

Eram bine, chiar ferice,
Azi sunt prins intr-un razboi,
N-as fi zis ca o sa pice,
Podul asta dintre noi.

Nu poti sa ajungi la mine,
Eu la tine nici atat,
Mi-am luat sufletul la vorba,
Dar si el e amarat.

Un cuvant este o arma,
Nu ai vrut sa intelegi,
Cand iubirea se destrama,
Nu mai ai cu ce s-o legi.

Sunt aici, tu esti departe,
Despre ce -am trait eu scriu,
Si ingrop aceasta carte
In al inimii sicriu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întâmplare...

Ne-am cunoscut din întâmplare,
Din cauza cui a fost oare?
O faptă bună am vrut să fac,
Un prieten şi-un străin să împac,
Erai un străin, un necunoscut,
Când ne-am văzut, te-am şi recunoscut.
Am simţit că ai suflet de aur,
Inima-ţi era învelită cu laur.
Din seara când ne-am întâlnit,
Aşa parcă s-a ivit
Un diavol să ne unească privirile,
Pacat... a ramas doar cu amintirile.
Un demon, un înger, cine mai înţelege?
Ce oare a putut să-i lege?

poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm!

Să dăm cu-adevărul piept
Şi cu piciorul în minciună
Să ne "nălţăm sufletul drept
Neîmpovărat de ranchiună,

Să frângem tot ce trebuie frânt
Şi să zidim din nou altare
Pe care trupul nostru, sfânt,
Să ardă-n evanghelizare

Şi fericirea noastră fie,
Făcând pe alţii fericiţi,
Un rod sădit pentru vecie
Şi-udat cu lacrime fierbinţi.

Să fim ce Domnul vrea să fim
Şi strălucind de puritate,
Murind în sine, să trăim
A Evangheliei realitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj

Mi-am înşirat gândurile la soare...
Să lâncezească fiert
Până-şi pierd din consistenţă;
să uite de lege şi forme,
Neputincios, topit.
Să piară,
Dormind...
Mi-am stors din nori ploile...
Să-nece din doruri
Până-şi golesc din conţinuturi;
să stingă din focuri şi umbre,
Definitiv, pierdut.
Să uite,
Cântând...

Mi-am construit iubiri pe întuneric...
Să stingă din lumini
Până-şi aprind sufletul;
Să-nchidă din goluri raţiunea,
Urcând, divin.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (5 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lege politică bună sporeşte numai posibilitatea faptelor bune, dar nu dă şi motivarea acestor fapte; motivarea vine din sufletul individual. Din bogăţia acestui suflet individual răsar toate bunurile sociale: legile, moravurile, ştiinţa, arta şi toată cultura societăţii; fără el nimic nu se produce; cum fără sămânţă nu poate răsări nici firul de iarbă, cu toate că atmosfera dimprejurul lui ar fi în condiţiile cele mai prielnice. Politica reglementează numai condiţiile externe ale vieţii sociale, sămânţa faptelor sociale stă însă în sufletul fiecărui cetăţean. Fără calitatea acestei seminţe, nici-un progres nu este cu putinţă – oricâte legi politice s-ar face...

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea cea nouă, adusă lumii de Iisus Hristos (Noul Testament)

Lume, dragă lume, pentru veşnicie,
Eu o Lege nouă ţi-aduc astăzi ţie:
De acum încolo, lume, ţine minte,
Lasă răzbunarea "dinte pentru dinte,

Moarte pentru moarte, mână pentru mână,"
Ci numai iubirea-n suflet să-ţi rămână.
Pe al tău aproape tu să îl iubeşti
Ca pe tine însuţi şi te mântuieşti!

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (17 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas...

tăcut sorb cupa simplităţii tale
şi ultimile picături pe fund le las
să se mai bucure de legi fundamentale
prelinse pe crâmpee de taifas

a fost un tot întreg şi clipa care trece
şi ornamentul cupei de argint
dar altor spaţii vinul ăsta rece
va insufla o boare de alint

şi sufletul învolburat în nor pezis
şi sângele pornit să fiarbă-n vine
sunt universul sentimentului concis
în inocenţa scurgerii divine

şi umplu cupa iar cu vin ales
şi-i sorb la nebunie cavitatea
din alte picături, uitate, ţes
crâmpee, la taifac cu simplitatea...

poezie de Iurie Osoianu (18 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Componenta vie

Spunea tata vorbe cerebrale
Şi mama învăţături din suflet
Sfaturi înţelepte din bătrâni
Şi bunica şi mai multe
Şi adânci poveţe ne au lăsat
Căci n-am cunoscut
Nici unul dintre bunici
Şi nici pe cealaltă bunică
Ei însă suplineau cu brio lipsa lor
Prin bunătate sârguinţă şi tenacitate
Să nu te legi nici de un câine
Şi să dai bună ziua la tot omul
Să fii blând şi respectuos
Că blândul moşteneşte pământul
Şi rămâneau impregnate
În minte în trup şi în suflet
Dincolo de timp şi de uitare
Cine-i bun de una-i bun şi de alta
Cine nu aproape de nimic
Asta cu interpretări multiple

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (4 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulterul este o infracţiune care, privită din punct de vedere politic, îşi extrage forţa şi modalitatea (de înfăptuire) din două cauze: legile schimbătoare ale oamenilor şi acea atracţie deosebit de puternică care împinge un sex către celălalt; în multe cazuri ea se aseamănă cu forţa de gravitaţie care este motorul universului, căci asemeni gravitaţiei se reduce pe măsură ce distanţele cresc; şi dacă prima modifică toate mişcările corpurilor, la fel şi atracţia dintre sexe modifică toate mişcările sufletului, cât timp durează ciclul ei; un lucru le deosebeşte însă: gravitaţia realizează un echilibru când întâlneşte obstacole, în timp ce atracţia îşi trage forţa şi vigoarea chiar din obstacolele întâlnite.

Cesare Beccaria în Despre infracţiuni şi pedepse, Infracțiuni greu de dovedit prin probe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin politică au ajuns miniştrii, premieri, au luat titluri ştiinţifice, doctori după doctori honoris causa, au avut acces la îmbogăţire rapidă având acces discreţionar la fonduri europene şi comenzi de stat, au schimbat legi în favoarea clientelei politice, însă tot prin politică s-au deprofesionalizat, dezumanizat, au ajuns automate umane bine parfumate şi vestimentate şi fără suflete curate, morale.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii de securitate
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut din nou

o lacrimă de diamant
pe buze îmi răsare,
din orizontul meu pedant
tăcut şi în mişcare.

cuget nestins dintr-o căinţă,
am fost la ei zidar...
şi mi-am zidit a mea fiinţă
topindu-mă-n amar.

ce nu pot ei a înţelege,
e mintea mea avută
cu mii de taine dintr-o Lege,
rămasă neştiută.

n-am să opresc pe orişicare
să spun ce e nescris...
ci îi îndemn la o chemare
asemeni unui vis.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tacerea

Tacerea uneori e arma ta secreta,
Pare ca ai optiuni, atunci te rog alege,
Eu nu vreau sa le am, asa o eticheta
Nu vreau sa port in suflet, iubirea ta mi-e lege.

Este o nedreptate durerea ce imparti,
Puteam fi mult mai bine, dar uite ce-ai ales,
Tacere pe luni seara, tacere si pe marti,
Motivul tau, spun sincer, eu nu l-am inteles.

Nu mi-ai raspuns aseara, dar astazi nu-ti mai scriu,
Tu dai vina pe mine, n-o spui dar mi-o transmiti,
Nu vrei sa-mi fii iubita? Eu stiu ce-am vrut sa fiu,
Alegi sa fim straini si nicidecum iubiti.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dantela sufletului meu

Când te-ai născut copile, în augustul torid,
Printre dureri flămânde ce clocoteau în mine,
Săpat-ai o fereastră zdrobind al morţii zid
Strângând în pumni lumina ca drept ce-ţi aparţine.

Am îmbrăcat de-ndată veşmântul bucuriei
Ştergându-mă de lacrimi pe chip triumfător,
Tu înger coborât ca-n taina liturghiei,
M-ai preschimbat la faţă în alb scânteietor.

Trimis-ai fost s-aduci cununa mântuirii
Şi sufletul îmi este sculptură-n filigran,
Durerea ca o daltă, tu firul fericirii,
Legi spicele trairii culese an de an.

Am încrustrate lacrimi în clipele amare
Când depărtări perfide te iau de lângă mine,
Dar când te am alături, este brodat cu soare,
Cum ar fi al meu suflet, minune, fără tine?

poezie de Angelina Nădejde (6 august 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare

De sărbători poetul se sărbătoreşte
amintindu-şi de vechea lege
a cuvântului care
vai-vai a fost la început

o cât a trebuit să aştepte
până când drumul o drumul
a strălucit ca un pom roşu
în pieptul său plin de iubire

astfel mi-a şoptit în acea seară
cu o voce dulce ca o enigmă
ea cea ascunsă în pământul adormit
sub zăpezile imaculate ale promisiunii

fericit este sufletul meu
scufundat în tăcere şi aşteptare
stau singur şi ascult amurgul
cucerindu-mă ca pe-o cetate părăsită

poezie de Dan Laurenţiu din Poziţia aştrilor (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum va izbuti omul să se vadă aşa cum l-a format natura, cu toate schimbările pe care le-a suferit alcătuirea lui originară, datorită succesiunii timpului şi a bunurilor, şi cum va putea să deosebească ceea ce aparţine fondului său propriu de ceea ce au adăugat, ori au schimbat la starea lui primitivă, împrejurările şi progresele sale?... Sufletul omenesc, modificat în sânul societăţii datorită unor nenumărate cauze ce se repetau mereu, datorită unei mulţimi de cunoştinţe câştigate ori erori, datorită schimbărilor intervenite în constituţia corpului şi tulburărilor continue provocate de pasiuni, şi-a schimbat, ca să zicem aşa, înfăţişarea în aşa măsură încât a devenit aproape de nerecunoscut... Dar atâta timp cât nu cunoaştem defel omul natural, în zadar vrem să determinăm legea pe care a primit-o, sau cea care se potriveşte cel mai bine constituţiei lui. Tot ce putem vedea foarte limpede în legătură cu această lege este că, pentru a fi lege, trebuie în primul rând ca voinţa celui pe care ei îl obligă să i se poată supune, în mod conştient, apoi, pentru ca această lege să fie naturală; trebuie, de asemenea să vorbească nemijlocit prin glasul naturii.

Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreb care din două – viaţa civilizată sau cea naturală – este mai susceptibilă să devină de nesuportat celor care o trăiesc? Aproape că nu vedem în jurul nostru decât oameni care se plâng de existenţa lor; şi mai mulţi sunt aceia care nu se plâng, deşi sufletul le e plin de aceasta; îmbinarea legilor divine şi omeneşti abia dacă este de ajuns pentru a împiedica dezordinea. Concluzia va fi că, rătăcind prin păduri, fără meşteşuguri, fără grai, fără locuinţă, fără război şi fără legături, fără a avea nevoie de semenii săi şi fără a avea vreo dorinţă de a le face rău, poate fără a recunoaşte vreodată pe vreunul dintre ei în mod individual, omul sălbatic, prea puţin supus pasiunilor şi fiindu-i de ajuns lui însuşi, nu avea decât sentimente şi cunoştinţe cu această stare.

Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine. Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine. Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.

Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemn la muncă cinstită şi la viaţă curată - 6:20-26
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printr-o lege divină, fiecare suflet îşi caută sufletul pereche. Unele îl găsesc, celor mai multe li se pare că l-au găsit, iar altele îl caută toată viaţa...

George Budoi (10 septembrie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!