Citate despre lene și suflet, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la lene și suflet, dar cu o relevanță mică.
Verva întomnării
Nu-ți cuibări în oase lenea întomnării,
Bocancii grei frâng zbor de tălpi ușoare,
Nu-mi scufunda privirea-n câmpuri goale,
Din pieptul meu alungă-ți oștile oftării,
Noroiurilor spală dinții moi, de boală,
În ploi ce hoinăresc desculț pe drumuri,
Dă Lunii, din hogeacuri, albe fumuri,
Să domolească a nopții rânduială...
Și nu te furișa cu verva resemnării,
Să ți-o ascunzi în ochiul plâns de fum,
Ce-ascultă graba vreascului spre scrum,
Când sufletul se zbate-n lenea ruinării...
Eu, toamnă, nu visez la scâncet din tăciuni,
Privește-mi ochiul verde, flămând-e de minuni!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A frumseții tale forme...
A frumseții tale forme ca un sculptor când le pipăi
Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i,
Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte,
Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde roșia ta față,
Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață,
Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult,
Inima-ți, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult;
Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor,
Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor,
Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare
Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară...
Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă
Să-ți pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi ești de dragă,
Cât de dragă-mi ești... Nu întreba ce îmi mai bate
Inima ca înainte.
O! viața mea trecută parc-a fost o ciuntitură!
Și ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți gură,
Când te mlădii, când te bucuri și când râzi ca visul clar
Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântec emotiv
Omule cu suflet bun
dări pe capul tău se pun,
vorbesc relele-n surdine
pe la cei flămânzi de tine,
unul cam țepos din schele
te împunge prin perdele,
altul își despică frunza
și-și plimbă pe lene buza.
Printre entități așteaptă
sfânta Vineri pe la poartă,
tu îți mai cultivi gherghine
și-ți mai coși viața-n suspine,
de cu ziuă până-n ziuă
când se crapă-apoi de piuă,
rumenești stelele-n noapte
prin ursiri nepieptănate.
Eu îți spun bazme pierdute,
printre multe amănunte...
ochiul meu, cel teleleu,
se plimbă acum c-un zeu.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (26 iulie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și plouă-n suflet...
S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneși nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheață
Ne mângâie trupul,
Și rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preț, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuți, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins și lumânarea de o vreme
Și plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a așezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji și cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem dintr-o bucată
când am scris poemul dintr-o bucată
m-am repezit cu gândul prin hârtii volante
să le fac să tresară să fie oarecum vii
și nu să le dea toți la o parte până îngălbenesc
mi se cuibărise în suflet o pasăre a întrebărilor
pe care o hrăneam cu visele mele naive
lăsate să dospească undeva prin unghere străine
care mă frământau să le apropii
am prins curajul acela al soldatului plecat la luptă
cu tot ce însmna armă de atac
și nu m-am lăsat convins până l-am scris întreg, vibrant
cu acele cuvinte păstrate în caietele de notițe
alese și ele după plăcerea timpului prin care înotam
cu privirea hămesită de lucruri mirabile și ciudate
când l-am terminat am răsuflat ușurat și leneș
mă aflam la locul care mi se cuvenea în credința mea
și căutam să prelucrez ideile într-n conținut mai atractiv
îl măsuram în fiecare clipă dându-i glas ca unui copil
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intr-o zi de toamna
Cum stă ascuns tot cerul sub plapuma de nori
Iar haite reci de vânturi aleargă printre noi
Șoptesc cuprinși de gânduri copacii visători
Cum suflul rece-al toamnei i-a dezbrăcat de foi
Pe fata rece a zilei, slabă și neclară
Își cern a lor apă izvoarele de sus
O frunză prinsă-n spasme leneș se coboară
Și moare-ngenuncheata pe geana de apus
Stau amorțite păsări prinse-n crengi udate
Cu ciocurile-ascunse sub aripi de destin
Și plouă agitat cu sunete ciudate
Pe lumea nemișcată și pe pământ străin
Fuioare lungi de ceață albe pe spinare
Înghite-acum pustiul și-un haos uluit
Iar tăcuta noapte și-așterne la picioare
Covor din lumea moartă cu suflet vlaguit
[...] Citește tot
poezie de Marin Voicu (octombrie 2019)
Adăugat de Marin Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsai, ...
...
În jurul meu ansamblul de făclii
Cu para transparentă-mi arde rana...
De parcă Iadul mi se-nalță din calcâi,
Și s-a născut în mine Căpriana!
Privirile-mi tot seapă-n asfințit
Sub meditări de spuse și păcate,
De parcă merg pe-un drum ce-i rătăcit
De Crucea ce-am avut de dus pe spate.
Privesc la cerul plin de forfotări
Și caut steaua înodată-n pară,
De parcă, ași fi plină de puteri,
Dar sufletul ar îndrăzni să moară.
Simt inima batând cu aer greu,
Uitând încet, uitând de trândăvie.
Stăpân de parcă-mi este Dumnezeu,
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
În liniștea gândurilor, stingher, mi-am făcut adăpot în sufletul tău. De acolo strâns îmbrățișați, la umbra visurilor firave, glas de toamnă curge ritmic peste șoaptele nerostite. Ultima picătură de fericire și plec fără să privesc înapoi. Îti promit. Dar vreau cu toată puterea să gust clipa asta febrilă și-apoi flămândă de veșnicie să-ți agăt umbra vie de un asfințit leneș. Nu există pic de efemer dacă iubim. Și asta e de simțit pe îndelete, lasciv, tandru și în contraste. Cu izbucniri care nasc și sfâșie, rănesc dar fără discuție vindecă toate neputințele. Și eu cumva inexplicabil, imposibil de rostit în cuvinte goale te simt în aglomerație de agonii și extaz, pe margini de văzhuh albastru și-ntotdeauna sub gene de timp năvalnic.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de dragoste
dimineața picioarele-mi sunt leneșe de parcă
deșertul tot doar în sandale l-ar fi răscolit
apoi nerăbdătoare se trezesc de parcă
n-ar fi fost întreaga noapte sărutate
părul umed încâlcit miroase-a vară
fusta mea albastră desfoiată ca un trandafir
lângă tine s-a așezat
să te asculte
oglindească-mi-se ochii azi și-ntotdeauna
în apa vie-a sufletului tău
văd fiecare gând pe care-am vrut să ți-l trimit
și l-am oprit
pe fruntea ta și pe obraz ușor e de citit
cei câțiva centimetri cubi de aer dintre noi
pe care mâna mea nu i-a străpuns la timp
sunt mai fierbinți acum decât nisipul plajei la amiază
nu, n-am să uit amiezile în care răsuflarea ta m-a desfoiat
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sentiment ispititor...
- Te crezi ispita mea? - Nu am cuvinte!
Căci m-ai rănit definitiv, șovin.
- În inimă dar și în simțăminte!
Iar suflet mi-ai făcut... "Loc de festin"!
De eu sunt "leneș" mă revigorează,
- Să vezi că nu iubesc "pe interes"!
Fii mai "deștept" și mi te concentrează,
- Să fii "actorul" meu în univers!
- Redefinești chiar "graniță a minții"!
Și-ți irosești "talentul" pe prostii.
"- Cum că i-ai ștepezit iubirii dinții!"
- Și cum ai reușit nici tu nu știi!
- Visezi demult această "scenă-n doi"!
Când îmi săruți chiar umbra și mă doare
"- Ce e șocant? E faptul c-amnâdoi!"
Ne reproșăm mereu cu o-ntrebare.
[...] Citește tot
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înmormântat deja... mâine
Am o imensă milă de mine, cel ce va fi-ntr-o zi în cimitir
aproape gol de haine putrezite,
cu oase pe deasupra,
de frumusețea formei dezgolite
în atât de negru, nesfârșit sub flori, sau pir.
Poate-oi dori să mă ridic, nu știu, un pic,
dar văd că nu se va putea,
că atât de grea pe creștet va fi crucea,
de atâtea păsări, ce vor poposi, vor sta,
făr' să le mângâi cântecul ce-mi zic.
Voi fi milenii nemișcat, o lenevie
în lumea de departe, istovândă,
de aceea aș vrea de-acuma să-mi las gând,
când nu voi mai putea izbândă,
ce nu voi mai fi... un nimic demult, nici amintire vie.
Îmi storc mintea de logic și sufletul, o știu,
m-agăț cu palma întinsă, cu degete de atins,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moromete
Îl înjur pe Moromete!
M-a făcut să vreau să stau
Și să cuget pe-ndelete,
Timpului tribut să-i dau
Se-nvârtesc pe rând rotițe
Despre care nu știam,
Deschizând încet portițe
Către tot ce doar visam
Îmi părea leneș țăranul,
Dar era un filozof,
Stătea așezat tot anul,
Fără griji și fără of
Observa, acolo-n poartă,
Tot ce alții nu vedeau,
Vedea lume, vedea soartă,
Suflete ce dispăreau
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Mai
Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți,
Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze,
Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anthony Findlay
Valabil atât pentru țară cât și pentru om,
Iar pentru o țară ca și pentru un om
Este mai bine să fie temută decât iubită.
Iar o țară mai degrabă rupe prietenia
Cu toate națiunile din lume
Decât să-și pericliteze bunăstarea,
Declar că pentru un om este mai rău dacă-și pierde
Banii decât dacă-și pierde prietenii.
Iată, rup cortina care-ascunde sufletul
Unei aspirații străvechi:
Când oamenii vociferează pentru libertate
Ei, de fapt, vor să se-înstăpânească peste cei cu adevărat puternici.
Eu, Anthony Findlay, care dintr-un umil sacagiu
M-am ridicat pe culmea eminenței
Până acolo încât spun mulțimii "Veniți" și ei vin
Sau spun mulțimii " Plecați,"
Afirm că unei națiuni nu-i va fi niciodată bine
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După vremuri, i s-a spus într-atâtea feluri vechiului drum: uliță, pod, cale, parcă ar fi avut nevoie de nume sau poreclă, el, starostele străzilor, care de două veacuri stăpânește orașul!... E o cafenea și un salon, o plimbare publică și o piață de flori, o tribună și un galantar. E vie ca praful de pușcă. O vorbă șoptită la Capșa e auzită într-o clipă la Capul Podului... E bizantină și apuseană, trândavă și vioaie, zâmbitoare și posomorâtă, dornică de schimbări și înfiptă în trecut... De-a lungul ei, fără orânduială, aproape fără rost, se înșiră palate și maghernițe, case de țară și zgârie-nori, curți și grădini, morminte și biserici. Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mișcătoare în silințele ei de a face din atâtea contraste puțintică armonie. Și poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoșoaiei e plămădit cu sufletul nostru.
Gheorghe Crutzescu în Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului, grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul, cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordul nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuritor
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii ieftine...
Îmi agăț visele șatene,
În pletele timpului grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce șchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilitățile mele cronice,
Îmi alintă calvarul cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.
Și în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăț patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopților cu lună plină,
În acordurile nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufletești,
Fiindcă le ador infinitul nemuririlor...
Și saltul măreț prin noianul speranțelor,
Suport divin, necesar imunității creative.
Euterpe are destulă grijă
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Nu mă plâng, sunt insul care tace,
Drumul vieții îl parcurg cu trudă
Intrigat de mințile opace
Cu sufletul și inima crudă.
N-am să mă-ntorc la voi obedient,
Nici nu vă admir puterea sumbră
Sunt arma folosită conștient
Când tactic acționați din umbră.
Și liber îmi voi clădi norocul,
Cetate la margini de hotare,
Voi muri când va veni sorocul
N-am să fac la cei trândavi, cărare.
O să mă cheme totuși luptător
În operațiuni de front ascuns
Împotriva oricărui trădătror,
Să-mi guste țeapa de răspuns.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea L(l)enii-n pandemie
M-am decis să scriu poemul,
Fiindcă sunt în izolare
Și mi-am pus și eu însemnul
Lenii care știu că doare.
Lenea asta, cum spun unii,
N-ar avea asemănare
Și atins de-a ei secure,
Nu stă nimeni în picioare.
Oh, ce dulce toropeală
Te îmbie... Ai ghicit?!
E doar lenea. Ți se spune
Că n-ai poftă de gătit?
Lasă Leană, timpul trece,
Nimeni nu s-a sinchisit.
Tu mănânci ce-ai în ogradă.
Umbra lenii, c-ai tăiat,
Azi, bucată cu bucată
Și prin unghii ți-a intrat.
Cum?! Nu vrei să duci gunoiul?
Sigur, lenea e de vină
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea V
Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie,
Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară
O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode...
Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila.
E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz,
Și când râde face încă și gropițe în obraz
Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri
Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lene și suflet, adresa este: