Citate despre lumină și lupi, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și lupi, dar cu o relevanță mică.
* * *
Pentru suprema seminție umană,
Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,
Eu am fost lipsit de cupă la al străbunilor ospăț,
Și de veselie lipsit, și de onoare.
Pe umeri mi se aruncă câinele-lup,
Dar după sânge eu nu sunt lup peste vreme:
Mai bine, ca pe o căciulă, mă băgați în mâneca
Șubei fierbinți din stepe siberiene...
Ca să nu văd nici fricoși, nici noroi vâscos.
Nici însângerate coaste în roate;
Ca să-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,
În ale lor primordiale frumuseți codate.
Du-mă în noapte, unde curge Enisei
Și pinul ajunge până la stele lucide,
Pentru că, după sânge, eu nu-s lup peste vreme
Și pe mine doar cel egal mie mă va ucide.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1935), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi ajunge urletul de lup și nici pușca încărcată
renunț
mai bine pulbere de polen
se auresc mâinile noastre
ochii
și buzele
care nu mai rostesc decât o tăcere
înaltă
până când clopotele își scutură limbile
în aerul plin de licurici
dragostea e călătoare prin psalm
Dumnezeu ne ține de mână
noi întoarcem privirea rușinați
se plătește neîncrederea
cu un sărut
fruntea noastră plină de lumină
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul despărțirii noastre
Ninge... în lumina oarbă a lunii
dăm frâu liber muzicii orfice
pe un câmp cu lalele de sânge pictate pe sticla opacizată
ca un semn al iubirii și morții
însușindu-și tot cerul
în vecinătatea a două gerunzii...
pe drumuri subțiri ca firul de apă
Dumnezeu nu ne poate vedea viețile microscopice
căzute în tenebrele somnului,
cu aripi grele și macabre.
Când sub picioare noastre este gol, iar deasupra brațelor se ridică eternitatea
peste noi plutește umbra lupului alb
la o distanță de doar un strigăt în noaptea dintre cuvinte și flori,
îmi strâng sarea gândurilor și plec cu păsările călătoare
lăsând în urmă larg deschisă ușa morții...
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu ferestre spre suflete
Ninge cerurile s-au risipit de ninsori
Ferestrele cu lumină au devenit
Albastrul îngust al zborului de șoimi
Calcarul din albul zăpezi e scut norilor și steauă sublimă
Ninge și se veselesc plopii în apa dimineții senină
Urc și cobor în poveste în dansul focului
Se încălzește colindul
Pădure în brazi
Zăpada își țese definitiv timpul alb în cântecul lupilor.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii lup
Mă tot rod niște oameni mici cu dinți de șoareci roșii
Prin mintea lor se dau cu schiurile fantomele bătrâne
Am crezut că acum vorbim ce n-am vorbit niciodată
Dar ne-am îmbolnăvit de ciuma conștiinței strivite
Să ne mâncăm precum canibalii cu sânge geto-dac
Apoi bem o vodcă din pufoaică de soldat sovietic
Suntem bolnavi în măduva șirei naționale
Și nu ne mai facem bine în viața noastră contaminată
Închinându-ne în bisericile dărâmate ale închipuirilor
Nebuni eliberați din pușcăriile neputinței
Căci revenim șobolani fricoși în vizuinele pământului
Sângele subțire e plin de păienjeni uriași
Ce ne mănâncă capul tăiat bucată cu bucată
La toate colțurile prin găurile de cheie sunt șerpi
Cu ochii scurși veninoși privind lacomi prada
Cum sângerează singură luptând să scape din hazna
În timp ce flăcăi lupi drogați îl fură pe Moș Crăciun
Să și-l atârne la gât, amuletă ce le potolește foamea
Mor copiii de setea cruntei lupte de pe străzi
Iar noi nu vrem să trăim astăzi în lumina soarelui adevărat
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire în alb
Mă trezesc în noapte
în neliniște albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.
Ninge și ninge lacrimi de gheață
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat și bat.
Ninge și ninge peste viață
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.
Miroase a zăpadă, gerul troznește-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
și adorm târziu în noapte cu tine în gând.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul dacic și Stăpânul lumii
Piatra sfântă stă în gură cu istoria,
Lupul dacic urlă pe Columna romană,
Lumea se adună printre flori
Și sângele la rădăcini îl toarnă.
Fiecare pâine are eroul ei,
Inima pulsează izvoare de lumină,
În biblie s-azvârle cu scântei
Și istoria devine mai senină.
Iarăși urlă lupul pe columnă,
Timpul s-a zvântat în trupul său,
Din Ceahlău aude o chemare,
Îl cheamă-n nemurire Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziduri fără turlă
Pământul clocotește pe pietre fumegânde,
Se năruie și vremea printre scântei și fum,
Apar oștiri de îngeri purtând cu ei osânde,
Căci Sfânta Cruce, azi, a devenit doar scrum.
La margine de zare sunt serpi cu guri de foc
Și parcă vor să-nghită incandescentul cer,
Iar ziduri fără turlă mai ard din loc în loc,
O spuză ce transmite: De-aicea n-am să pier!
Când Crucea Ta, Iisuse, s-a prăvălit arzând
Toții am căzut cu frică și tremur la pământ,
Cuprinși de lungi regrete, rușine, lăcrimând,
Știind că Te-am rănit, uitând al Tău cuvânt.
Iisuse Blând, ai milă, suntem ca și pierduți,
Mai scapă-ne din nou din gheara rece a morții,
Suntem nevolnici, știu, la cel viclean vânduți,
Dar iartă-ne, ca lupii să nu-și înfigă colții.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suglet sfânt
Târziu în miez de noapte
Când luna e la pândă
Când lupii toți visează
O lume doar a lor,
Noi îți atingem chipul
Să poți avea un zâmbet
Să vadă-n tine toți
Un om nemuritor.
Tu ești al nostru frate
Și vrem să fii ca noi
Îți oferim destinul
Curat ca si un nor
Suntem fiii luminii
Trimiși de Împăratul
Care ne este Tată
Și-un zeu preaiubitor.
Îmbracă-ți a ta haină
Și-apucă-mă de mână
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (16 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea și macii
Hai să lăsăm iubirea în pace!
Un porumbel cu inima albă
Nu mai privi la noapte stelele!
Ochii lor sunt o salbă
Puțin adevăr și prea multă lumină
Uneori și vântul se tot asmute la lupi
Crucea urcă pe cer
Rugăciuni se ridică din ger
Și vine o zi la ferestre cu maci
Precum toaca-n iubire începe să plângă
Și tainică apa ascunde cuvinte,
Săpându-ți culorile iernii
Când macii sunt domni peste ceruri.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelinit de cetini
Din tot ce-am fost, a mai rămas, prieteni,
un ochi uscat și-nțelinit de cetini,
pe buza râpii sale-n prăbușire
cresc sălcii și salcâmi foșnind subțire
și lighioane vin să-și odihnească
umbrele-n care mor și să își crească
puiandrii tineri, tăbăciți de vânt,
de parc-aș fi, am fost și nu mai sînt...
Un ciob de lună neagră carnea-mi mușcă
de parc-aș fi un Baiazid în cușcă
și-un Tamerlan cu oase m-ar hrăni
să nu mai pot, nicând, împărăți
lumina sfântă ce mi s-a furat
la vânătoare cât am fost plecat.
Dar nu sitari și lupi sau pui și iezi
ci-ntunecații tigrii bengalezi
prin jungla vremii eu i-am urmărit
din zori de zi și până-n asfințit,
dar, iată, pușca mea n-a percutat
și am rămas precum un ochi uscat.
poezie de Ion Iancu Lefter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de dragoste
Noi suntem două vârfuri de copaci
Îndrăgostiți numai de-o lumină
Cu toate că tulpinile, stângaci
Ne sunt cam despărțite de-o mejdină.
Sorbim lumină doar dintr-un tacâm
Ce se numește cer, și nu ne cere
Decât să fim ce suntem: Eu salcâm
Tu pom cu roadă care face mere.
Nu voi primi să mușc din rodul tău
Chiar dacă sunt flămând precum un lup
De tine și de bine și de rău
Și tac. Tăcerea veșnic n-am s-o rup.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Mă-întorc înfrigurat în mine însumi
Ca într-o casă rece și pustie.
Tăcerea, spânzurată, zace-n plânsu-mi,
Iară din gând mi se prelinge o fobie:
Prin umbra gri care-mi înghite trupul
Ca orbul merg, cu mâinile întinse,
Adulmec drumul și mă simt ca lupul
Cu gleznele în gheața iernii prinse.
Mă-ndrept spre o lumină seacă,
Așchii din ea respiră crunt în mine
Și mă transformă sau cu greu încearcă
Să îmi găsească neștiute vine.
Capul mi-l țin plecat cu îndârjire,
Nu vreau să văd vreo umbră ce acuză,
Lumina se arată lent, subțire
Și întunericul se naște ca o scuză.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopți, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de gheață
calotă de gheață te salut!
pe tine peșteră
cu stalagmite în blănuri
molatice de urs polar
căutând spre paralelipipede
cu căminele hibernale
evadând lebede albe
pe cerul de porțelen.
stalactitele scânteie lumini.
patinuare-ngemănate
cu pârtii repezi,
unde pinguini în boburi
cu eșapamentul de viscol
dau ocol avalanșelor de înghețată.
dincolo de mantinelă
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Nelu Huidici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e scumpă amintirea acelui ev
Mi-e scumpă amintirea acelui ev și-l sui!
Când Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fără de grijă, în toată-a lor minune,
Bărbatul și femeia iubeau fără-a supune,
Îndrăgostit și cerul, și-i săruta din slavă
Iar stirpea creștea falnic, nu se știa bolnavă.
Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,
Ai Terrei fii, mulțime, nu-i socotea povară,
Și admirând lupoaica și dăruirea sa,
La țâțele-i preapline natura invita.
Sta omul în puterea deplinei tinereți,
Stăpân pe viața-i toată, pe-acele frumuseți
De roade pârguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumină, voindu-se mușcate.
Acum Poetul nostru visează fără rost
Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost
Doar goliciunea-și plimbă, de suflet, omenirea;
El simte-un val de scârbă întunecându-i firea
Văzând tabloul simplu și fără de scăpare
De stârpituri cătându-și veșmintele sumare!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire (1991), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploua în vis
Gonit de-un lup hapsân
alerg spre neștiutul hău
mă gândesc
să mă opresc
ca să-mi trag sufletul
și să mai privesc în urmă
dar îl aud în urma mea
gâfâind sinistru
așa că
îmi continui goana
în zare iată
conturul unui arbore imens
a cărui umbră
se-ntinde cât văd cu ochii
[...] Citește tot
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără scrupule
Jaful țării eminamente
Se face la modul bestial
De către formații flagrante
Și vine de cei malefici
Și se amplifică exponențial
Aveau dreptate strămoșii
Lupul își schimbă părul
Dar niciodată năravul
Iată la noi lupi hapsâni
Care acționează demonic
În structuri de haite feroce
Și formează cercuri vicioase
Fără nici un fel regret
Regrete apar în altă parte
În rândul celor jecmăniți
Iar ăștia sunt mult prea mulți
Așa la noi apar nevoile
Și nemulțumiri și supărări
Și alte indignări și oprobrii
Și cresc teribil și se îngroașă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (21 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Quo vadis
Amurgul ftizic scuipă chemări însângerate.
Pleoapa timpului pune șaua pe grumazul spațiului de lumină.
Atras de freamătul copitelor,
centaurul se pierde-n herghelia vieții.
Gloabele-și dau aere de pur-sânge
și nechează prin caii-putere.
Câmpul de maci își tremură hipnotic umbra roșie.
Din cuibarul nopții,
peste cetatea de sticlă și oțel,
se ridică nomade păsări răpitoare.
Sub viforul somnambul al vieții,
singurătate urlă ca un lup flămând.
Când auzi lucrurile confesându-se,
gândurile pribegesc semantic pe granița condiției umane;
între real și virtual, tulburându-i liniștea.
"Quo vadis, Don Quijote?
De ce ți-ai scos armura, tu,
care ți-ai dorit dintotdeauna gloria?"
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta interioară, din iubire
În noi, lupta interioară, nu are sfârșit,
Între inimă și creier e zbucium infinit,
Când inima vrea și poate să iubească,
Unda din creier începe s-o oprească.
Legătura de zbucium, când e sfărâmată,
Apare gura lumii, cea neînduplecată,
Uite săraca, săracul, n-au șansă, n-au noroc!
Trupul încercat cade-n genunchi, în foc.
Arde intens până hărțuirea se termină,
Până rugina credinței devine lumină,
Până lupul bun înghite lupul rău,
Până iubirea scapă de tenebrosul hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și lupi, adresa este: