Citate despre lumină și măști, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și măști, dar cu o relevanță mică.
Există o artă a tăcerii, dar...
trăirile nu pot fi niciodată false.
Viața a devenit un fel de bal-mascat;
mai multe măști decât chipuri
prin smârcurile acestei lumi grăbite.
În practica alchimiștilor moderni,
un fel de panaceu paradoxal,
o formă de metabolism bazal.
Oamenii fac eforturi să pară fericiți.
Eu cred că-i molipsește clipa cu mici bucurii,
de multe ori, nesperate,
un fel de machiaj temporar.
În sălașul duplicității,
se structurează tristețea.
Trădând mâhnirea sufletului,
lumina ochilor se bâlbâie.
Pricină de amăgire,
mâna de ajutor a gândului e prea puțin.
Trăirile nu pot fi niciodată false:
e greu să tăinuiești dezamăgirea,
cum la fel de greu, să mimezi fericirea!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără grabă
(s-a ridicat de jos
în lateral
amețit
în dosul privirii avea încă urme de
sânge)
l-au dus la spital
o asistentă grasă cu un celular care era pe silențios
dar lumina și vibra enervant în buzunarul halatului mai
alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paște
adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii
copiii îl așteptau probabil acasă
cel mic la tabletă
cel mare probabil la un televizor oarecare
dintr-o cameră oricare
sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru
buzunarul ce-l înghițise
îi puse o mască de oxigen pe față
respira munți și păsări
încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat să fiu singur
lăsat mai mereu de izbeliște
am învățat să fiu singur
că nu oricine are privilegiul acesta
și că atunci când cei mai mulți dintre oameni nu te pot înțelege
nu merită sâ încerci să te cobori la nivelul lor
am învățat că tăcerile sunt cel mai bun confident
și că orice cuvânt care nu îți este auzit
e ca o rană care nu se vindecă niciodată...
am descoperit apoi umbrele
cât de multă lumină încape în ele
și că pe întuneric gândurile vin mai ușor
am învățat să nu am nevoie de nimeni altcineva în afară de mine însumi
că zâmbetele pot fi niște simple măști în spatele cărora se pot ascunde monștrii
tocmai de aceea nu e bine să te uiți prea des în oglindă
sau că în timp chiar și mâna care credeai că te-a hrănit
va deveni doar o altă gură de șarpe
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A vedea...
Eu văd frumosul, nu timpul
Mascat de rujuri, farduri, pompoane scumpe,
Ori bijuterii etalând luxul.
Cu sufletul încărcat de pace,
Las să dăinuie peste lume
Un carusel de bijuterii.
Asemeni unui munte mă înalț peste trecerea mea,
Spre-a ajunge departe,
Spre a luci ca o stea...
Acolo unde, cei drepți,
În timpuri fără de timp au poposit.
Frumosul este în noi și în el dăinuiește
Lumina cerului pe care soarele scrie poeme,
Cu litere aurii.
Cântec de păsări, dansul și glasul apelor limpezi,
Zborul de fluturi și-al fulgilor de păpădii.
Vântul primăverii ne mângâie chipurile
Și divinul izvorăște prin noi,
Când a vedea învățăm
Și când iubim amândoi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te văd cu mască
lângă biroul plin cu maculaturi
ai privirea pierdută
în privirea mea albastră
habar n-am cum e năsucul
și-mi zic că e mare
sau strâmb sau pur și simplu
n-ai nas de aia accepți peticul
de mască tras
până la rimelul genelor
ai gura strâmbă
precis e așa acolo ascunsă
ai gâtul supărat și subțire
părul luminos uitat în oglindă
dar ai mască și nu-ți văd
dinții de dulce făptură
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e "tu"
Mi-e cald!
M-a născut un vis de dimineață
Din ceață și ochii mișcând pe sub pleoape,
Închiși.
Se făcea că-mi erai jumătate
De suflet,
Partea caldă,
Mirosind a soare încins pe umeri
Și a bujori pali,
Mascată în întreg.
Mi-e umbră!
M-a trezit un cântec albastru
Din doruri și gene strivite în pernă,
Dureros.
Se făcea că-mi pierdusem lumina
Ochiului drept,
Partea plină,
Fluturând idealuri șoptite
În cuvinte mari,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (21 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar o noapte
Clipă galbenă efemeră
Ceară de inimă amorul, speră
Focul ielelor ne împresoară
Și în lacrimi bătăi omoară
Și cine le mai și întelege
Praful din el se poate alege
Ele coboară după iubire
Dată de mult pe amăgire
Și crezând că o pară iar
Le poate da lumină în amar
Uitând că iubirea nu-i o noapte
Plină de măști și false șoapte
E un infinit prea nedefinit
De demoni și albi îngeri
E făcută să râzi și suferi
Căci noaptea are și vid finit
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anticurs despre radioficarea trandafirului
Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să nu fie venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, fără bonuri de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
Focul e viu, e-n mine și știu
că iadul e pe pământ cu totul, iar noi suntem dracii,
și degeaba facem pe sfinții.
Suntem răi, avem măști
de aceea ne plac oglinzile.
Dincolo de un scop e un alt destin
care câteodată e doar o ploaie
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel flaut fermecat John Clare
Acel flaut fermecat John Clare;
Acea ramură ruptă Eddy Whitman;
Christopher Smart, prins în gheara cleștilor electrici;
Sinuciderea unchiului meu ;
Woolf în drumul ei spre far;
Wolf cântece triste;
Swift impenetrabilă mască a Dublin-ului;
Schumann cățărându-se pe pod, aruncându-se în Rin;
Ruskin, Cowper;
Poe, bâiguind prin bezna suburbiilor din Richmond și Baltimore:
Ei, luminile acestei lumi, mă îmbrățișează.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea sinucigașului
Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu
miluiește-mă pe mine păcătosul
lumea are legi, are reguli, are tradiții
încălcate
pedepse, pușcării, case de nebuni
pentru struți
învață, învață, învață
muncește, muncește, muncește
hoțul neprins om cinstit
omul cinstit hoț nedovedit
tradițiile nu sunt punctele cardinale
teatru, măști, joc de scenă
prost
șerpi târâtori șobolănesc fundația
paiațe ipocrite acoperă geamurile
ploșnițe și păduchi ca sarea
urăsc lumina din stele
sugruma vocea răzleață articulată
cuțite lungi lașe pe la spate
nelegiuți iubiți prin televizoare
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e scumpă amintirea acelui ev
Mi-e scumpă amintirea acelui ev și-l sui!
Când Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fără de grijă, în toată-a lor minune,
Bărbatul și femeia iubeau fără-a supune,
Îndrăgostit și cerul, și-i săruta din slavă
Iar stirpea creștea falnic, nu se știa bolnavă.
Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,
Ai Terrei fii, mulțime, nu-i socotea povară,
Și admirând lupoaica și dăruirea sa,
La țâțele-i preapline natura invita.
Sta omul în puterea deplinei tinereți,
Stăpân pe viața-i toată, pe-acele frumuseți
De roade pârguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumină, voindu-se mușcate.
Acum Poetul nostru visează fără rost
Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost
Doar goliciunea-și plimbă, de suflet, omenirea;
El simte-un val de scârbă întunecându-i firea
Văzând tabloul simplu și fără de scăpare
De stârpituri cătându-și veșmintele sumare!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire (1991), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repulsii
Căutam oameni normali
Cel mult de omenie
Sau cel puțin amabili
Într-o asociație anume
Nu neapărat amici
Eram mulțumit să fie neutri
Dar am nimerit pe tărâmul celor vicleni
Din ne cunoștință de cauză
Nu am bănuit că acolo e infern
Părea a fi un loc luminat
În realitate era ceva demonic
Persoane prefăcute
Diforme și răutăcioase
Sub acele măști perfide
Cu înfățișări blajine
Se ascundeau cei diabolici
Cu caractere întunecate.
poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți prinzi sulfetul, să-i rupi gura așa cum rupi gura unei bestii
vreau să ies din istoria asta
din măștile ei așezate cu grijă în ecou
să respir altfel
mai aproape de tot ceea ce ar fi trebuit să fim
să nu mă mai îndepărteze carnea surprinsă de un cuvânt
de-o imagine
de-un cer
și da
acei munți din mine
să-mi pună inima-n mâini
nimeni să nu mai strige glorie
și totul să rămână așa
să rămână într-un pumn de lumină
de voi
și-atunci nimicul de acum
să devină totul
și tot ce ne-a lipsit să înțelegem.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXX
Cam șase mii de miluri de-acest mal
e-n miez de zi și umbra lui și-o-nclină
pământul nostru-aproape-orizontal,
când miezul bolții-ncepe să devină
atât de nalt că-ncep să ne dispară
În fundul nostru-a multor ochi lumină,
și-apoi, cum suie, de pe bolta rară
splendida serv-a soarelui ne scoate
o stea de stea până la cea mai clară.
Așa triumful, cel ce joacă-n roate
etern pe lângă punctul ce mă-nvinse
și pare-nchis el, cel ce-nchide toate,
vederii mele-ncet-ncet se stinse;
spre doamna mea din nou deci a privi
și-amorul mult și locul gol mă-mpinse.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnaval
drumul bătătorit e cel spre masca de fiecare zi
sub care se prăbușesc
de pe geamurile trenului în care doar am urcat
picături din ploi repezi
ce dispar pe neașteptate
înainte de a afla cum arată nisipul deșerturilor
ori grădinile înflorite
înainte ca norii să se transforme în lumină umedă
din păcate nu avem vreme să coborâm
iar pecețile rămân intacte acolo
unde nu le-am căutat niciodată
și ne mirăm mereu de lucruri firești
cum de exemplu scârțâie nisipul sub talpă
presupunând
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre plus infinit
1 deschide lupi, 2 așteaptă,
3 odihnește, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheață, 9 e haos
Și vine 10, capăt de șir,
E și fereastră, e și adaos,
Lebădă, liră, liniști, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneș, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegorie
sub pleoapa nopții plânge un cobzar
cântecul stelei s-a înecat în val
și-a zidit eșecul într-un os de zar
poartă masca fericirii la carnaval.
după lacrimi amare zâmbete răsar
cearcănul insomniei l-am ascuns sub fard
prin sufletul meu gonește-un armăsar
caută în mine spiritul de bard.
se hrănește numai cu jar și ovăz
îmi poartă zborurile în necuprins
valuri de lumină curg din văz
o stea din Carul Mare l-a aprins
uniți pe vecie ca lacătul și cheia
el îmi e bărbatul eu îi sunt femeia.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dospesc în umbre gânduri amorțite
Dospesc în umbre gânduri amorțite
și-n colțul unui zâmbet stau de pază.
Spre trecătorii ce se afișează
semnale de lumină să-i invite
la bal mascat le-aruncă. Vai, ce groază!...
În pântecele umbrelor vopsite,
unde-s atrași mereu, pe nesimțite,
păcatele din ei se estompează.
Din vis în realitate și-napoi se
mai scurge câte-un strop de viață-amară.
Și în deșertul inimii, ca Moise,
toți se preumblă-alene, într-o doară,
dar nu-i dau voie minții să-i apese
pe rănile închise, ce-au să doară!
sonet de Ionuț Popa (31 iulie 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai rămas
ai rămas în căutarea aceea absurdă
din o mie și una de nopți,
chemată acolo de imposibilul efemer
construit de frunzele cu mesaj codificat.
inocența mă privea agățată de tălpi,
celulele verzi se învârteau degeaba.
dezvelitul geam dădea peste noapte
și-n alte orizonturi plecau cuvintele
când fata morgana sărea din metafore
zburdând în lumină.
în cealaltă jumătate a lumii
se prelinge un singur sens
cu o întoarcere refuzată de timp
spre urma pierdută
mascată de umbra fierbinte a frunzelor.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și măști, adresa este: