Citate despre lumină și mișcare, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și mișcare, dar cu o relevanță mică.
Aripi
Prin al vieții mare poate, mintea mea o rătăcesc,
Și de bunăvoie singur cu speranțe m-amăgesc,
Îmi creez năluci de aur, întâmplări nepomenite,
Urmărindu-le sub farmec, cu privirile uimite.
Poezie! Tu atuncea, și când umblu, și când stau,
Îmi pui aripile-albastre ce avânturile-mi dau;
Nu e stavilă pe care să n-o trec prin cugetare
Și-ntâmplările-așteptate le aștept fără-ncetare!
Aci dau de o comoară ce se află-n al meu drum
Și mă-mbăt de bogăție cum te-mbeți de un parfum.
Aci văd că tot poporul mă ridică la mărire,
Fermecat de-o vorbă numai, de-o mișcare, de-o privire,
Aci sutele de veacuri ce-au să nască vin pe rând
Cu minuni strălucitoare ca să umple al meu gând.
Aci-n fruntea unei oaste vitejești mă văd deodată,
Coifurile scânteiază, tobele încep să bată...
Aci statele din lume vânturându-le, în mine
Simt din nou tumultul vieții și renasc dintre ruine.
Aci singur și de lume izolat, adâncul cer
Îmi deschide poarta sacră a obștescului mister
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea urcă pe trepte
Iubirea urcă pe trepte până la tine,
așteapt-o cu o cupă de miere
și deschide ușa inimii să se topească-n ea
până ce suferința devine bucurie lăuntrică.
Cuvintele-și caută metafore șlefuite
în care respiră comori cu pulpele albe
și visează tuneluri cu lumina la capăt
dincolo de tot ce stă ascuns.
Sângele capă tă mișcarea vijelioasă,
sporește flămând în cercuri lăptoase
și trupul femeii își uită păcatul
înainte de a se mântui prin smerenie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gimnosfere
întreabă tatăl
cine sunt toți acești morți ce-ți traversează calea?
un cort roșu vopsit uitat dinadins acolo
o vrăjitoare ce cheamă întunericul în miezul copacilor
voi ancora
voi fi tăcerea și mișcarea frunzelor în lumina sferelor
întreabă mama
ce este cu această iubire ce-ți inundă sinapsele?
după ce a străbătut câmpia nesfârșită a inimii
supusă vântului
călăuză nevăzută te-a chemat desfrunzirea
tălpile tale fulguie prin lumea plină de sfere
poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul unui cimitir părăsit
Sentimente pictate, dungi ridicate și mișcări circulare
Singurele noastre cuvinte vor prinde picioare
Și vor pășii printre lespezi
Ochii s-au închis
Lumina nu mai pătrunde prin geamul unui ochi artificial
Irisului îi lipsește credința în propria potențialitate
În depărtare sunt cranii ce supraveghează
Zidul unui cimitir părăsit
Fiecare noapte devine zi pentru sufletele rătăcite
Pentru oamenii ce au avut morți violente...
Călătoresc prin gerul inimii mele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fată capricioasă
S-a schimbat, a devenit capricioasă,
nu-i mai încap ifosele în mișcări
încearcă totul sau nimic,
clipele i se năpustesc peste gânduri,
și se încruntă când ne ia peste picior.
Proprietară a ochilor verzi
se simte obligată să-i plimbe necontenit
pe fețele noastre trase de căldură
cu remarci pline de sarcasm.
Are un decolteu îndrăzneț pentru aspiranți,
dar nu dă posibilități de apropiere
doar bretelele rochiei
mai cad din când în când
în semn de nepăsare
și sunt ridicate nervos
cu priviri șirete.
Lumina curge
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-aș fi
Dac-aș fi un râu
Șerpuind spre mare
Tu ai fi curentul
Veșnic în mișcare.
Dac-aș fi sămânța
Ce sub nea trudește
Tu ai fi lumina
Care mă va crește.
Dac-aș fi scânteia
Ce cade-n abis
Tu ai fi văpaia
Ce mă ține aprins.
Dac-aș fi o navă
Prinsă de furtună
Tu ai fi un far
Care mă îndrumă.
[...] Citește tot
poezie de Stacey Lory, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem...
Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mișcăm mișcările din inimia roților
Țiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moților.
Viitoare vremi leagănă pe brațe primăvara
viitorului ce trece pe acum și moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însuflețim perechile suflet
Înviorm arcușul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Și sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Șio ducem în suflet și-n case
Prin flori și prin vaze
Înmărmurim soarelen raze.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
Prind mai întâi ochii
apoi conturez întreg capul
indiferent ce mi s-ar năzări
doar gestica mâinilor mai contează
restul e culoare.
Orice personaj portretizat are fizionomia lui
surprinsă static ori în mișcare
acele lumini și umbre aruncate
să-ți dea senzația de viu
de ins aflat intr-o anumită stare
care se poate schimba în orice clipă
prin câteva trăsături de poziție
Dincolo de acestea trebuie să-i pui
zâmbetul, tristețea ori meditația
ca să i se intrevadă caracterul
ambițios, viruent ori meditativ
la întâmplarile prin care trece
din interior să-i transpară sufletul
intuit de privitorul captivat
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 aprilie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt de ajuns, și clopote și aripi
dacă trebuie să scrii e ca să nu stea mâna celor nouă ursitoare
la lumina unei lămpi se prefigurează în mișcare umbre
dar tu nu mai auzi
să repeți după mine cuvântul Dumnezeu e imposibil
un ocean în care plutește tăcerea aduce la țărm vietăți ce au murit odată
sufletul îngheață mai repede chiar decât ai aprinde farul lumină
să inspiri prin fular temperaturile scăzute
și nici atunci să nu poți bloca adevărul de la un capăt la altul
ai învățat că echilibrul se află în bătăile neregulate ale inimii
care te cuprinde dintr-o singură mișcare
care te însoțește pe celălalt mal și scoți prin ochi și oase cele mai negre temeri
le arunci prin crăpătura ușii celor nouă ursitoare
chiar înainte de începerea unei spovedanii
îngenunchezi lângă icoană
poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcarea apei
Mișcarea apei
Motto: Biblia Ioan 5:1-9
Te-am revăzut în oglinda apei de milă,
Când așteptam în mișcare
Un înger să vină
Departe, aproape, în noapte...
Oricând...
Mișcare doream și atât!
Când eram un vis uitat în pridvoare,
Iar timpul bătea,
Bătea a mișcare...
Te-am revăzut în oglinda apei de milă.
Mă plângeam nesfios între lege și preoți.
Nenoroc, apăsare și lipsă,
Și stinsă lumina părea ca o mare...
Dar îngerul, Doamne, nici el nu venea
Să facă mișcare.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (10 iulie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cuvinte și noi
Am pentru tine cuvintele pe hârtie
rânduite frumos în pagină
asemenea unor bobi de rouă pe corola florii
arome rispirând.
Între cuvinte și noi sunt fagurii de dorințe,
mierea lor s-o guști cu ambrozie,
și trupul mlădios de sălbatic.
În salon lumina îmbrățișază
clapele sidefate ale pianului vechi,
ce sublime fug clipele colorate
subțiri cu nuanțe de carmin,
mișcările
sunt asamblate în roluri
cu jocul dragostei în ele.
De fapt tot ce se scrie
capătă înțeles de metaforă în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima și marea...
Timid se pierd amiezile
Eu caut, dragă cobzarule sub pleoape
Nici cerul nu răzbate-n vis
Eu sunt lumina ce-a închis
Un cerc șoptit, fără cuprins
Eu sunt blestemul unei nopți de vară
Când te condamn la vis
Focul dragostei să te cuprindă!
Să te zbați în viață, fără-un rost
De ce? De ce mă vei atinge?
De ce îmi vei urzi noi drumuri?
Eu sunt aleasa dragostei divine
În ea mă voi aprinde, în ea voi retrăi
Ultimele clipe pe Sfânt pământ
Viu îmi e sărutul, vie-mi e suflarea
Lacrima și marea... Doina și rodul unei iubiri
În frumusețea visului ei, luminate inimi iubitoare...
Puse pe pajisti, dincolo de sâmburi,
Dincolo de întunecată mișcare...
Visul meu devine al tău, cum visul tău a devenit al meu
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbul de complimente care urmă, mișcările rotunde, zâmbirile și poftirile împrăștiară, în salonașul grenat, ca un abur de nobilă uitare și voie-bună. Nimeni nu băgă de samă când se strecurase, printre scaune, spre tablaua cu șerbet, Lizuca, necazul doamnei Vasilian. Era o fetiță mărunțică, însă voinică și plinuță. Rochița de doc albastru stătea strâmbă și în chip cu totul nepermis pe trupușorul ei. Botinuțele îi erau pline de colb și cu șireturile desfăcute. Colțunii căzuseră și arătau niște piciorușe pârlite de soare, cu genunchii nu tocmai curați. Capu-i era foarte scurt tuns, băiețește, și arăta în rotunzimea lui felurite bulbucături neregulate. Năsușoru-i mititel ar fi avut nevoie de batistă, lucru pe care-l dovedeau și mânecile rochiței. Gura-i era cam mare și obrajii prea roșii. Nu era deloc frumușică și delicată, duduia Lizuca. Numai ochii căprii, umbriți de gene negre, aveau în ei câte-o mică floare de lumină.
Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre infinit
Privea în pacea nopței făptura-i transportată,
O perlă uriașe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăție
Gigantica-i vâltoare de fer și de fosfor.
Din recea-i înălțime lumina lui trufașe
Neantul îl despică prin falduri uriașe
Și răspândește o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.
Atunci pradă unei sublime-alucinații
Uitând de timp, de moarte, de lume și de spații,
El vede din cereasca și falnica cupolă
Plutind într'o senină și vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista Orion (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări de lună
noaptea se rupe de oameni
dar toți o știu cu fața cernită
și pete de înuneric pe tot corpul
pe care nu poți pune mâna
orice mișcare ușoară trezește teamă
îngerii călătoresc prin aerul luminos
cu aripi de porumbei albi
caut somnul și zânele lui
păsări de lună
cântec șoptit la stele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare suflet își poartă chipul care i se potrivește. Dacă nu și-l are de la început croit pe seama și făptura lui, singur și-l modelează, din lăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mișcările și de căldura cugetării, de vorbele pe cari le spune, și mai ales de cele pe cari nu le spune; apoi ochii, ochii cari, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, coloarea privirii, a undei acesteia de viață, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Și toată fața, cu liniile și cu mișcările ei, sfârșește astfel prin a fi opera firii noatre, a sentimentelor și gândurilor noastre.
citat celebru din Alexandru Vlahuță
Adăugat de dorothea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poate de aceea
am imunitate vizibil crescută
prin metode neconvenționale
de la siropuri de aloe vera luate
când soarele se lungește alături
de mine curbând timpul de livrare
a viitorului fără urme de trecut
poate de aceea mă simt viguros
și înot cu mișcări orizontale
spre sorii candizi bat pasul un timp
pun izvorul de vitamine sub limbă
adaug flacoanele de spirulină în ore
livide la lumina confuză care doare
poate de aceea voi scrie versuri
imune la criticile parazite închise
cu mii de chei în globuri oculare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anarhia contrastelor
Sunt sunete-n tăcere, iar mișcarea
din neclintirea apelor pierdute
e-a cețurilor ce privesc, tăcute,
spre norii ce le-ar vrea îmbrățișarea.
Sunt zâmbete în umbra unei clipe
și lacrimi printre urmele de râs
falsificând un amărât surâs
ce, nevăzut, ar vrea să se risipe.
E oboseală-n ziua ce se duce,
dar e odihnă-n seara care-ncepe,
e neștiință-n tot ce poți pricepe
cu gânduri răscolite și năuce.
Că-i beznă sau lumina cea mai vie,
e neștiută împletirea lor
în echilibrul ademenitor
al unei lumi supusă-n anarhie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă zi trece prin viață
Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrățișează leneș țărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viața ne aruncă, mereu și mereu,
în furtună și-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poți ajunge la el,
asemenea pescărușului
care zboară prin centrul liniștit,
dar nu trăiește acolo.
Ne hrănim din acel spațiu
fără a respinge
experiența furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără să trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plângi, să nu stropești gheața
geometria asurzitoare a acelor iubind recele
și liniștea, și tăcerile oceanelor,
și deschiderea brațelor
dăltuind neobosit icebergurile gândurilor înfiripate odată,
într-o eră a luminii albastre,
rătăcită printre apusuri și înserări...
acele iubesc plutirea,
mișcarea lină până la zdrobirea de maluri,
de corăbii rătăcite printre fisuratele pumnale reci ale tâmplelor albe...
iubesc gheața sculptată de vânt, de apă, de stânci,
într-o desăvârșită liniște a minții până la durere.
foșnetul rece,
mă îmbie să mă las purtată de ecoul veacurilor,
plăsmuite anume, pentru inimă...
... doar pentru inima de foc a cuvintelor nerostite...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și mișcare, adresa este: