Citate despre lumină și perfecțiune, pagina 4
Mai bine tac
Te caut prin ecouri de cuvinte
Si nu știu de sunt umbră sau lumină,
Nu știu dacă-s aducere aminte,
Dacă au fost sau dacă or să vină.
S-au ferecat cuvintele în luna plină
Si-acuma, iată sunt perfect rotunde,
Ca astă gură neagră de fântână,
Ca ale lacului speriate unde.
Degeaba-i oglindită, pală, luna
In apele fântânii ferecate,
Pierdutu-te-am, probabil, pentru totdeauna
Intr-un cuvânt ce-acuma-i prea departe.
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfecțiunea nu poate fi atinsă. E ca un joc de golf. Dar atât timp cât fereastra ta e luminată, poți doar să visezi la următorul pas sau să faci ziua de astăzi mai bună, sau să faci ziua de astăzi să fie mai interesantă decât cea de ieri. Brodsky avea un crez preferat: "Fii bun! Fii bun cu tine, cu alți oameni, cu tot ce faci! E o regulă a vieții după care ar trebui să trăim. Nu-ți pierde timpul! Fii interesant și interesat!"
citat din Mikhail Baryshnikov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ținut minte
Credința îți hrănește sufletul și îți luminează mintea.
Zâmbetul îți înfrumusețează chipul.
Așadar,
Dacă ai zâmbet, ai și credință.
Dacă mai ai și bunăvoință,
ești cea mai perfectă ființă.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin destin
am rupt tridimensional
viitorul
el apocaliptic scoate
în relief lumina
prin suprafețe de lumi derulate
și...
programarea nașterii spre lume
încearcă prin forme perfecte
cu ea opusul meu ce spune
clipei care trece fulgerător
agonic-repede
prin trăire-moarte
nu mă lăsa sunt a ta
uite-mă!
mă vezi...
la margine de dimensiune?
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă dimensiune
ești suit pe marginea aceea abruptă
unde îmbrățișarea trebuie ridicată să te ajungă
din lumina rece și înclinată într-o parte.
umărul tău e gata să fugă.
în stânga ta e o respirație de aer verde
o reîntoarcere a neîntâmplărilor schimbate în gând,
pradă unei lumini încete și fierbinți.
strigătul din lucruri nu te lasă ocupat cu tainele frunzelor
și ieșirea din sfera ta strâmtă.
totul ar fi ca o răsărire de iarbă perfectă
de n-ar fi gravitația și cuvintele legănate de sunet
în spațiul gol cu o altă dimensiune rostogolită în zare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facerea lumii
când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibrația luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
și gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră
a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
și liliacul care încărca aerul
în diminețile copioase de vară
Dumnezeu și-a desăvârșit creația
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înțelepciunea bunicului
și evlavia privirii sale
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
rugăciune
ai ținut Lumina în mâinile tale
ai ținut totul în mâinile tale
ai ținut perfecțiunea în mâinile tale
ai ținut veșnicia în mâinile tale
ai ținut sori și luni în mâinile tale
ai ținut lumea în mâinile tale
ai ținut gândul în mâinile tale
ai ținut cuvântul în mâinile tale
în mâinile tale mă ții pe mine
în sufletul meu te țin pe tine
mulțumesc
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo, în adâncuri, nu poate pătrunde decât tandrețea față de necunoscut, raza caldă de lumină a bărbatului, a masculului pe care îl iubește. Adâncurile sunt întunecoase, iar în femeia modernă sunt ferecate, atât de ferecate și de perfect îngrădite, încât nici nu le poți bănui experiența. Numai că, din aceste adâncuri împrejmuite de ziduri, se înalță la suprafață convulsii și maladii stranii.
D.H. Lawrence în Amantul doamnei Chatterley (1928)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
În viața mea cu cânt de liră,
Ești împlinirea unui vis;
Al tău farmec mă inspiră
Cu cugetări de paradis.
De când te-am cunoscut pe tine
Și-am început să te iubesc,
Mă simt trăind în altă lume
În care mă desăvârșesc.
Doar iubirea e în stare,
Să schimbe omul vechi de tină,
În om nou, ce-n suflet are
Bucurie, pace și lumină.
Aș dori, frumosul zâmbet,
Ce îl ai tu pentru mine ,
Să nu-l pierzi, în al tău umblet,
Prin astă lume de suspine.
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș (mai 2013)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea de a doua zi
pe stâlpi de apă
urcă lumina.
face riduri,
se îngrașă,
lasă pentru a doua zi.
facem cocoloașe
din iarba uscată
și lutul mirării
și zidim stricăciuni.
sfere perfecte
stau în echilibru
în sângele lumii.
jonglez, deci rezist.
amânarea
face lucruri interesante
cu nervii mei
atât de elastici.
[...] Citește tot
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina crucii
Verticală ce coboară și, întors, unește Sus
Și Orizontală care-încercui Răsărit și Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi și noi.
Coborâre luminoasă de la cer pân' la Atom
Legătura îmbrățișării dulce între om și om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârșit
Este Linia și cercul, și Sfârșit și Nesfârșit.
Este Unul și Mulțimea, este Clipă și Etern
Sabie cerească-ntinsă din ŽNălțime spre Infern
Taină și Simbol și Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă și putere, Steag în veci nebiruit.
Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Brațul Milei și Dreptății care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii și pentru morți
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porți.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desăvârșire
Cuvintele lunecă prin săgeata ochilor tăi,
Îmi asculți crisalida poeziei netezite
De lătratul hoinarilor răi
Poposiți la cireada de vite.
O, uitasem! Tu mergi cu metroul,
Cu avionul, cu rachetele sau
Cu lumina care-njugă boul
Stelelor din Carul Mare ce-au
Statui de pripășire în pași înnoiți.
Zâmbetul îmi cuprinde pornirea,
Închid fluturii grăbiți
În inimă și definim iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desăvârșire
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foșnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân...
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.
Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe...
Lângă ferestre, eu... cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.
Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea...
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Și l-am pășit atunci când mi-am simțit venirea.
Vorbesc de două lumi ce eu am cunoscut;
În două nume fost-am, în ele amândouă...
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Și-am deslușit soarele când plouă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Exerciții de respirație
Munții sudului sub streașina înghețată a cerului
flori purpurii sub prima zăpadă
în grădina din față
deasupra ferestrei sub streașina de șiță de fag
au crescut dintr-o dată stalactite verzui
sub lumina înghețată de început de lume
răsuflare de mag
al văilor și crestelor călător hai-hui
și-al iernei ce-a venit visător pribeag
În dreapta mea tu dormi cu fața ascunsă
în umbra rămasă neatinsă
în ungherul mansardei
încovrigată ghem ca o birmaneză
de răcoarea brusc coborâtă
peste noaptea de jad
astfel încât rotunjimile-ți stau afară din pătură
încă n-am făcut focul ca să nu te trezești singură
de pocniturile lemnului uscat
de mesteacăn și brad
[...] Citește tot
poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Frumosul este ideal, iar idealul, al nostru sau al Europei civilizate, este departe de-a fi elaborat. Nu există pe lume decât o singură formulă pozitiv frumoasă: Cristos, în așa fel încât manifestarea acestei figuri incomensurabil de frumoase este, cu certitudine, un miracol nesfârșit (întreaga Evanghelie a lui Ioan merge în acest sens; pentru el, unicul miracol este în întrupare, manifestarea însăși a Frumosului). Dar am mers prea departe. Mă voi mărgini să constat că dintre toate frumoasele figuri ale literaturii creștine, Don Quijote este cea mai desăvârșită. Dar el este frumos pentru singurul motiv că este și de luat în râs. Pickwick al lui Dickens... este și el rizibil, și pentru asta te prinde. Din frumosul adus în deriziune neștiutor de propriul preț este pusă în lumină milostenia, și, prin urmare, simpatia cititorului. Această trezire a milei este însuși secretul humorului.
Dostoievski în scrisoare adresată nepoatei sale Sofia Ivanova (13 ianuarie 1868)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mama este cea mai importantă ființă din lume
este mereu lângă tine...
este îngerul care te însoțește în fiecare clipă
ea te-a legănat și ți-a șters lacrimile
te-a atins pe frunte când ai avut febra
te-a învelit seara înainte de culcare
ți-a alungat visele triste
și te-a luat în brațe când ți-a fost teamă...
Mama este locul de unde ai plecat
și locul unde întotdeauna te întorci
este alături de tine orice drum ai alege
Mama și când te ceartă, te sărută și te iubește...
nici timpul, nici distanța, nici chiar moartea
nimic nu te va despărți de ea
te va veghea și proteja
oriunde s-ar afla...
Mama este icoană cea mai sfânta
pe care o porți în suflet în fiecare zi
când ești fericit, ea este fericită
când plângi și ești trist, ea plânge cu tine
[...] Citește tot
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pot
pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine,
pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi -
să se-nroureze nopțile-ți cu vise
și să-ți ardă toate spaimele-n văpăi.
pot să-ți curg în suflet cu uimiri candide
când îți bate pleoapa alb peste cărări
și când înflorește noaptea printre greieri
pot să-ți șterg tristețea altor întâmplări.
să renasc pot încă sub a ta suflare
sau sub dalta-ți aspră de Pygmalion
care-mi sapă aripi largi în carnea pietrei
ce-mi crescuse-n tâmpla arsă de nesomn.
când te cheamă zarea dincolo de vreme
să-mi atârn privirea pot de ochii-ți triști,
să te duc cu mine-n capătul luminii
unde iarba verde știe că exiști,
unde universul îngustat în inimi
face să nu doară că ne-a rupt cândva
din perfecțiunea unui tot magnetic
ursind două cioburi spre-a se căuta.
[...] Citește tot
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cerc zbătându-se
în svelta lui neîndestulare de perfecțiune
se făcuse cearcăn
din al cărui centru lumina
scotea un fel de apă
filtrată prin zăcăminte de fluturi.
Câteodată-mi amintesc de strâmtorile ruginii
prin care o bea haiducește
sângele meu tânăr.
Parcă văd cum cercului acela
obsedat de perfecțiune
îi constrângeai forma să-ți fie
brâu colorat cu hemoragia de globule plămădite
în sângele meu
de inconștiența iubirii mahmure.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fraților români de pretutindeni
Timpul a trecut și magia nopților de iarnă a rămas în același stadiu al trăirii,
Totul părea vis și reverie, pentru ca tu să rămâi același bărbat cu gesturi irezistibile,
Să te manifești masculin, dar și afectuos,
Până ce soarele va răsări perturbat de magia iubirii în doi,
Caut să adâncesc ultimele sentimente
Și să mă cufund în amintirea dublă a luminii,
Pentru a ascunde de ochii altora o iubire pură,
Plină de emoție și reverie.
Visul poate ascunde iluzia iubirii perfecte,
Însă doar zâmbetul poate să creeze acea stare perfectă,
Acel sentiment atent, luminat de zâmbetul ei.
Te caut pentru a ascunde dragostea de mine în relații sociale active.
Știu că pot să cuprind tot globul cu iubirea pură,
Însă cu toți ar trebui să fim atenți la gândurile noastre
Ce transmit subconștientului informații,
Te voi căuta pentru a face soarele
Să răsară pe orice stradă a necunoscutei iubiri.
De azi, soarele meu va fi al tău....
De azi tu vei fi un rege atent îngrijit,
De astăzi îmi permit să fiu lumina din povești,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu nu a murit.
El doar ne călăuzește
de la înălțimea transcedentală
a geniului absolut
în desăvârșirea epopeei naționale
fără de sfârșit
pentru ca prima limbă vorbită de oameni
cea mai frumoasă
să se ridice
în altarul sacru al iubirii de neam
la înălțimea dumnezeirii care a creat-o.
Eminescu nu a murit
numele lui este numele mirului sacru
din Liturghia Cuvântului românesc
este lumina Luceafărului călăuzitor.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și perfecțiune, adresa este: