Citate despre măști și religie, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la măști și religie, dar cu o relevanță mică.
«Nu mai am încredere în Aerul din comete, din mafii / constelate, nu mai am speranță nici în aerul Căii Lactee, / nici în cohortele ei de preoți, de sub ale morții măști / cu spăimos-dințoasă respirație, nu mai pot crede / nici în puii de aur ai Cloștii Stelare, nu mai pot crede / nici în taurii ce dezbinați, ori din adâncă prostie / rarisim biruie leii costelivi, jigăriți, dar în haită, / nu mă mai puteți convinge nici de existența muzicii / de sfere din Lyră, nici de necesitatea imperiilor / infernale găuri-negre ale planetei noastre, cea de toate / istoriile, dar mai am speranța re-unirii Daciei mele, / dar mai am încredere-n faimoasa-i știință de a face / nemuritori, dar mai am convingerea că-naltul spirit / justițiar-valah rămâne-n mine, în unchiul meu, / Maximin Thracul cap al imperialei Dinastii Dracula / și-n vărul meu după mamă, Vlad Țepeș, cu care se crede / că-i rudă și contemporanul meu, prințul Charles / de Marea Britanie...!» ‒ (XXX) Și contemporanul meu, prințul Charles... / 4 aprilie 2012
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 46 sq.).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer»
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e scumpă amintirea acelui ev
Mi-e scumpă amintirea acelui ev și-l sui!
Când Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fără de grijă, în toată-a lor minune,
Bărbatul și femeia iubeau fără-a supune,
Îndrăgostit și cerul, și-i săruta din slavă
Iar stirpea creștea falnic, nu se știa bolnavă.
Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară,
Ai Terrei fii, mulțime, nu-i socotea povară,
Și admirând lupoaica și dăruirea sa,
La țâțele-i preapline natura invita.
Sta omul în puterea deplinei tinereți,
Stăpân pe viața-i toată, pe-acele frumuseți
De roade pârguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumină, voindu-se mușcate.
Acum Poetul nostru visează fără rost
Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost
Doar goliciunea-și plimbă, de suflet, omenirea;
El simte-un val de scârbă întunecându-i firea
Văzând tabloul simplu și fără de scăpare
De stârpituri cătându-și veșmintele sumare!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire (1991), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
[...] Citește tot
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repulsii
Căutam oameni normali
Cel mult de omenie
Sau cel puțin amabili
Într-o asociație anume
Nu neapărat amici
Eram mulțumit să fie neutri
Dar am nimerit pe tărâmul celor vicleni
Din ne cunoștință de cauză
Nu am bănuit că acolo e infern
Părea a fi un loc luminat
În realitate era ceva demonic
Persoane prefăcute
Diforme și răutăcioase
Sub acele măști perfide
Cu înfățișări blajine
Se ascundeau cei diabolici
Cu caractere întunecate.
poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum aș putea să mă fac înțeleasă?
Cum aș putea
să mă fac înțeleasă?
De parcă cineva
și-ar mai dori
să înțeleagă pe altcineva
dând cuminte din cap
ca și cum în aprobări
s-ar afla omenia
când în fond nimeni
nu mai caută
să înțeleagă nimic.
Trăim iată câte-un pic,
câte-un pic fiecare
din drama și bucuria celuilalt.
Fericiți că nu
ni s-a întâmplat nouă
indignați că nu ni s-a întâmplat nouă
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXX
Cam șase mii de miluri de-acest mal
e-n miez de zi și umbra lui și-o-nclină
pământul nostru-aproape-orizontal,
când miezul bolții-ncepe să devină
atât de nalt că-ncep să ne dispară
În fundul nostru-a multor ochi lumină,
și-apoi, cum suie, de pe bolta rară
splendida serv-a soarelui ne scoate
o stea de stea până la cea mai clară.
Așa triumful, cel ce joacă-n roate
etern pe lângă punctul ce mă-nvinse
și pare-nchis el, cel ce-nchide toate,
vederii mele-ncet-ncet se stinse;
spre doamna mea din nou deci a privi
și-amorul mult și locul gol mă-mpinse.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirații politico-economice
Respirații politico-economice...
De la o vreme bărbații nu se mai bărbieresc
somnul și-l împlinesc
între două stații
de autobus
sau tramvai
micul dejun și-l iau în pauza de țigară
nu nu le mai pasă
copiii au spart tabla
la școală se fumează
pe la colțuri
în wc și-n ghereta portarului
fondul clasei a mai
crescut
un părinte
repară tavanul
altul rașchetează parchetul la trezorerie trei bugetari aliniați la ghișeele de la parter
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hebrietas Cibinensis
Privește cum stau într-o dungă
Ca globul pâmântului, toate;
Zidirele-acestea ciudate.
Biserica asta prelungă.
Privește la mâinile mele:
Din două, acuma am patru.
Aievea sunt sau sunt de teatru
Aceste scări, ziduri, crenele?
Pe cer două luni râd cu hohot
Și stelele se dau de-a dura.
Mi-e plină de cântece gura
De parcă nu-i gură, ci clopot.
Pământul astîmpăr nu are
Și nu știu sub mine ce face,
Nu vrea nicidecum să-mi dea pace,
Îmi tot lunecă de sub picioare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pereții mă strâng
pereții mă strâng aproape palpabil
printre lucruri caut sarea
pentru condimentarea orelor liniare
rămase după clătinarea lutului
și al ochiului meu verde căzut în palmă străină
am fost absentă la căderea măștii
când lumina vinovată
adusese amiaza adunată din toate părțile
arătându-mi floarea diafană
și-un sentiment înfășurat pe-o frunză
în golul acoperit cu-o umbră
intra lent ispita stârnită de jocul palmelor
în părul răvășit și metamorfoza
raiului hiperbolizat din albastru.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stai acasă...
Dragii mei, vă rog să stați în casă
Afară acum nu e bine să ieșiți
Umblă pe stradă Doamna cu coasă
Stați în casă feriți
Dragii mei oameni minunați
Ieșiți doar să cumpărați mâncare
Să aveți în dotare ai mei oameni mascați
La această înfățișare. Doamna cu coasă vă dă nepăsare
Știu că vă place la soare
Aveți răbdare... O să mai avem vreme
Aceasta este adevărata constatare
Tatăl nostru ne dă binecuvântare
Cu rugile voastre,
Dumnezeu nu ne va chema la El așa devreme...
Doamne te iubim și noi tare.
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
pe coama timpului zbor către cer
ca într-un avion cu mii de locuri
steaua mă așteaptă să fiu un reper
de iluminare - fără măști și jocuri.
toată lumea spre cer se îndreaptă
cu viața împărțită pe iubiri
am creat emoții născute din șoaptă
nu am pierdut vremea cu uneltiri.
am împăcat mereu pe unu cu doi
munții îmi sunt frați mă păzesc de prăpăstii
am ținut ascunsă mulțimea de nevoi
slovele luminii am vrut să le-mprăștii.
Dumnezeu mi-e Tată și mi-a dat de toate
să strâng anii vieții scumpe nestemate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pe jar
zeii la putere fac jocuri în culise
când pe scena vieții România geme
e plină de biruri scrise și nescrise
sărmana se supune legilor extreme.
zeii își pun măști, draconic zâmbesc
în lux orbitor dar leneși din fire
fac doar norme prin care se împământenesc
cu armuri de aur și scuturi cu safire.
milioane de regrete, am ales greșit
edili ce nu ridică țara din noroi
suflete de seamă au ajuns la cerșit
fărâme de viață de pe la ciocoi.
îl chem pe Dumnezeu cu suflet spășit
să ridice-n bunăstare neamul de nevoi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt spiritual
drumul pe Golgota e plin de capcane
de jur împrejur prăpăstii se cască
port spre consolare o seamă de icoane
dar oameni profitori par îngeri cu mască.
temeri nesfârșite legate de beznă
sunt piedici mari la înălțarea mea
dar poezia mea va rămâne eternă
slavă și cinstire cântând dragostea.
beție lăuntrică stări de exaltare
excelentă voluptate în visele născute
sacrificii mari să-l cuceresc pe soare
cu tainele lui cu iubiri absolute.
în vârful muntelui m-așteaptă Dumnezeu
cu mângâiere și alean că e urcușul greu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor amuțiți
O, nebunia marelui oraș, când seara
Lângă zidul negru-ncremenesc desfigurați copaci,
Prin masca de argint scrutează duhul Răului;
Cu bici magnetic lumina alungă noaptea de piatră.
O, dangătul scufundat al clopotelor de seară!
Prostituata ce-n fiori de gheață naște copilul mort.
Cu turbare mânia lui Dumnezeu biciuie
fruntea posedatului,
Molimă purpurie, foamea ce zdrobește ochii verzi.
O, groaznicul râs al aurului.
Dar calm sângerează-n hrubă-ntunecată
o mai tăcută omenire,
Făurește din metale dure capul izbăvitor.
poezie de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământuri și ape între patimi și ispite
Doar să-ți apleci urechea
și țărmurile-ți vor spune,
despre orizonturi de vitejie,
ca o fantomă, cu toate pânzele sus.
Pe-o mare nefiresc de albastră,
cu valuri te cheamă, îți cântă,
șoptesc povești fermecătoare,
incantații magice neînțelese.
Departe,
gene purpurii de văzduh,
trombe de flăcări
spre orizontul altor lumi,
talgere cu nard, tămâie și mirt,
fumegau înmiresmat
sub torțe de smoală.
Chiparoși vechi și neclintiți
umflau umbre măiastre,
pe-un cer de ametiste,
cu țipete răgușite
de păsări necunoscute.
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce afirm se susține singur, nu are nevoie de nici o autoritate psihologică, pentru că are însăși autoritatea Supremului, ca Suprem. Da, e foarte adevărat că uneori sunt invaziv: - pentru căci cunoașterea ți-a invadat ființa, și tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că religia ți-a invadat ființa, și tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că știința ți-a invadat ființa, și tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că politica ți-a invadat ființa, și tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că legile ți-au invadat ființa, și tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că jobul ți-a invadat ființa, și tu refuzi să vezi asta; - sunt invaziv pentru căci cultura ți-a invadat ființa, și tu nu vezi asta, și când toate aceste frici mascate în gânduri ți-au invadat ființa, tu nu mai ai nici măcar un milimetru loc pentru Libertate/Sine sau Dumnezeu! Mintea te-a cotropit cu toți demonii ei și ești sub teroarea, sub invazia ei, iar EU, LIBERTATEA, te invadez pentru a-i izgoni.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stația de troleibuz
uneori aș trece și prin cercuri de foc
dac-aș ști că la capăt este un miracol
pe cerul veșniciei să cuceresc un loc
în marea împlinire cu noime de oracol.
trăiesc viața într-un joc de culori
sunt veselă în verde nostalgică-n portocaliu
fericită în violet străbătută de fiori
cu sufletul pururi romantic, candriu.
alteori ating și visul triumfal
când melodii cerești îmi inundă auzul
mă simt puternică plutind pe orice val
Dumnezeu ma iubește nu-mi arată refuzul.
nu port mască. nu sunt la carnaval
printre mii de gânduri aștept troleibuzul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te amintesc în poezii...
E liniște în cimitir, miroase-a busuioc și mir și-a amintiri deșarte, abia pășesc, să nu trezesc din somnul lor nepământesc vreun scâncet de departe...
Pe-alei, tăcerea-și fac loc, ferindu-se de nenoroc, morminte sunt prea multe, că nu mai ai pe un' să mergi cu cimitire prea întregi de veșnicii oculte...
Respiră florile-obsedant, cu întreruperi, discordant sub masca pandemiei și viii-și fac curaj să stea de vorbă, pe o canapea la slujba liturghiei...
E Sâmbăta din brumărel când dușii-așteaptă bilețel, pomelnic în altare și viii lăcrimează-n pumni și nu poți lacrimi să aduni din ceri de lumânare...
Îți mai citesc un vers să știi, că te-amintesc în poezii și m-amăgesc speranțe că dintre versuri mai auzi doar cum pot auzi și surzi, cuprinși de dezolanțe...
Mai trag un fum și-ți las postum și ție o țigară și o cafea cu cardamon s-o bei în raiul cu gazon, când te mai plimbi pe-afară...
Și în cavou de ai putea să îmi faci loc la dreapta ta, eu aș intra și-acum, că pe aici e rost de iad, din care doar blesteme cad, cenușă, foc și fum...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea în care azi trăim
Lumea de-azi? Privește-o bine! Este bâlciul tragi-comic
Ce-și simte sfârșitu-i jalnic între pietrele de moară.
Este-un talmeș-balmeș straniu, precum un delir atomic
Scăpat din convertizoare cu accelerări pe-o sfoară...
Doar fumul din ea rămâne, plinul trece, spaima crește
Printre umbre blestemate cu ruini și vechi nimicuri,
Ar fi bună și-o speranță chiar timid de se ivește,
O scânteie cât de mică ne-ar sălta ca niște cricuri.
Secolul anostității, poarta către perisabil,
Cinstea-n el nu mai există, dar cu măști de-onestitate.
Ea deschide mari portaluri spre-Adevărul onorabil
Și de el înnobilată, joacă rolul de Dreptate!
Dar otravă are-n vine și-n priviri Infernul roșu
Nu e ce vedem afară, veacul nostru-i plin de trape.
Stăpânirea-i interesul iar cel laș este codoșul,
Scorpion cu colți de viperi scos din vechile hârtoape.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de tămâie
Munții noștri sunt chilugi
Plini de lacrimi de tămăie
Goi, stiind c-o să rămâie
În vânt și ploi spunând rugi
Să-i scape cerul de moarte
Când fără hainele verzi
Se topesc și numai-i vezi
Măcinați de noi-n coperte
De scriie ce ne țin haine
Cu comodităti haine
De a ne-mbrăca-n moartea
Ascunsă-n argint de vrerea
De a fi la tot superiori
Cu frunzișuri deocheate
Cu ramuri cozi de securi
Ce omoară răsuflate
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre măști și religie, adresa este: