Citate despre marină și moarte, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la marină și moarte, dar cu o relevanță mică.
Apusul
de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăți cerul franjurat de lumină
ca o moarte așteptându-și ceasul
pe umerii valurilor
umbre cu dinți alungiți
deasupra zborul alb al pescărușilor
pe faleză noi și briza întețită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munți
noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
orașul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se așează cu capul pe țărm
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
P.D.L. în prag de moarte
La PDLiști le pică "frunza",
Corabia e în derivă,
U. S. L. le pune pânza,
Ei își fac singuri colivă.
epigramă de Dumitru Delcă (1 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Falduri
Somn mult, din plușuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!
Sub mături, fluturi și urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?
Din somn, din stofă sar deștept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La țărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:
- Întemnițate William,
Cast hidrofil, te așteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunții, să te-aprindă;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancore pierdute
Ca un pește uscat, avortat demult pe mal de apele saline,
Trăia acolo-un marinar bătrân, cu pielea cafenie ca de mort,
Care povestea de-o navă străveche, scufundată-n port
Acum o sută de ani și mai bine,
Unde scafandrii, scufundându-se pentru-a scoate la lumină
O legendă care-și croise-un drum printre oamenii navelor,
Au găsit jos în regatul întunericului mut și înșelător
Ancore care nu se mai vedeau, înghițite de flora marină.
Optimizând o eclipsă, investigând într-un anume fel de regie
Nenorocul lor, folosindu-se de-o evidentă-analogie
Pentru-a desluși urme dincolo de ușile-ntrebării,
Marinarul a făcut povestea mai veche decât ierburile mării
Spunând multe despre cele trecute, uitate de rapsozi,
Trecute odată cu el, a cărui mamă n-ar fi trebuit să aibă plozi.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșire în larg
Velierul cu trei vele rândunică, cu marfa gata stivuită-n magazii,
Cu mâl negru din Mersey* picurându-i de pe ancoră, cu cerul gri
Deasupra lui, c-un remorcher roșu la prova. La posturi cu toții,
Marinarii cântă cu niște voci care-ar trezi din somn și morții*.
Clincheții vinciului zornăie. Nostromul strigă " Mola!
Recuperați socarul! Vira springul!" La bară, albă spuma,
Pescărușii-n picaj planat și, rece, apa verde și-agitată
Așteaptă ieșirea acestei fiice-a mării, corabia înaltă.
Am coborât pe Petru cel Albastru, ancora-i asigurată cu stope tari,
Se aud chiote și-i veselie multă, și-i ora mareei celei mari.
"Strânge-acolo! Slăbește-odată școta focului! Volta și fugi!"
Secundul zbiară. O rază săgetează printre sarturi, mure și fungi.
Greementul strălucește mândru în cenușiul port, un arhipelag,
Iar un mus mărunțel și sprinten se cațără pe fiece catarg.
Acum e lângă tachet, acum lasă să cadă liberă vela,
Pilotul dă mâna cu skipperul și traversează pasarela.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai vie...
De mi-ai spune iubito să plec
M-aș așeza viu intr-un catafalc,
Și i-aș da drumul să plutească in larg
Cu sărutul tău, vânt in pânză pe catarg..
Și de ți-am fost o corabie de pasiune
Te voi intâlni intr-o altă dimensiune.
Intr-o zi acolo-ți voi bate la ușă
Cum iarba răsare mai vie din cenușă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Aleargă nebune Prin noapte, prin ploi Prea multe nevoi Și clipele bune.
Rămâne un nor În noaptea tăcută, Când vine o ciută În crâng la izvor.
Pe drum infinit Se-nneacă în mare Fărâme din soare Lucind l-asfințit.
Tăcut-au și vrăbii În noaptea cu stele, Din basme cu iele, Pirați și corăbii.
Se scurge și timpu', Născând generații Și mor alte nații, Ca și anotimpu'.
Privesc iară cum Se-ntunecă zarea, La fel ca și marea În vuiet de tun.
Se- nvolbură ceruri Mereu în răstimpuri, Din antice timpuri Cu cruntele geruri.
Oceanul de gânduri Îmi zboară spre veri Și recile ierni, Spre alte pământuri.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de furtună
Deasupra portului cerul vânăt ca fața unei femei înfricoșate;
Suspinele valurilor femei oftând în ore de neagră încercare;
Adâncul mării geme dincolo de dig prevestind furtuna care
Va sări din bârlogul ei pe cerul de nord-est, înspăimântătoare.
Încetișor, cețurile se ridică fantome pale-n largul mării sau
Gri și reci, se târăsc, pe lângă promontorii, pe lângă reciful submarin,
Vântul se zbuciumă, se vaită ca un om pierdut printre mii de insulițe,
Prevestind naufragii și vijelii, un răstimp de durere și de chin.
Grăbind spre bara posomorâtă, navele se întorc acasă
Asemeni unor păsări înspăimântate în căutare de-adăpost;
Doar păsările furtunii,* cărora le plac norii și tunetele mari,
Vor îndrăzni la noapte să-nfrunte mânia mării, dincolo de port.
De nava plecată-n zori, de marinarii ei care ne iubesc nespus,
Domnul s-aibă grijă și s-o ajute când uraganu-i va aține calea!
Femei, vegheați în noaptea asta tristă rugându-vă lângă icoane
Pentru cei plecați în zori să înfrunte destinul și, feroce, marea!
[...] Citește tot
poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patrula de la Marea Nordului
Acolo unde-i proaspăt vântul de est în fiecare dimineață,
Iar brizele nopții, năvălind dinspre Pol, fulgeră pe-apele fiordului
Am auzit o navă Distrugător cântând: "Ce viață minunată
Au marinarii în Patrula de la Marea Nordului!"
"Să spargem lucrurile-n bucățele-i treaba noastră (și-a lui Friț),
Asta înseamnă că-s pretutindeni mine-n jurul Distrugătorului.
Dar dacă n-ai niciun motiv să mori îndată,
Evită să te-apropii de Patrula de la Marea Nordului.
Noi l-avertizăm de pericole pe căpitanul navei de comerț,
Deși misiunea noastră de salvare nu-i pe placul lui,
Toți se plâng când acostăm la nava lor sau stingem un incendiu
De semnalele și de luminile Patrulei de la Marea Nordului."
(Douăsprezece versuri omise)*
"Măturați de valuri, dar încă-naintând, aproape-necați, dar încă vii,
Urmărim cum prova navei ignoră hula și talazurile fiordului,
Auzim, infernal, urletul elicei: Întrebați-i pe cei de la mal
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Continentul Deltei
Îmi place grozav delta,
Și așteptând inspirația
Care să transforme plăcerea
În emoție artistică,
Stau întins pe iarbă,
Sub bătrânul stejar noduros
Din pădurea Caraorman.
A fost o zi de peripeții.
Cu vaporul pe brațul Sulina,
Cu barca pe micile canale.
Rațe, lișițe, ochite c-o pușcă
Imaginară
Și ele prefăcându-se că pică moarte,
Scufundându-se și ieșind
C-un pește-n gură.
Am văzut, sau mi s-o fi părut,
Sturioni, somni leneși
Înnămoliți pe câte-un mic canal,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emigrare
Cu toate pânzele sus și ancora la post, corabia face ochi dulci zării.
Nume fanteziste sclipesc sub figura emblemă de sub bombres.
Se strigă, cu ochii-n lacrimi, la revedere, drum bun și mult succes!
Ovații pentru cei rămași pe cheu și pentru cei care iau drumul mării!
Cer senin, ținut mănos și zile neumbrite de norii supărării
Puțini oameni se-ncumetă să caute: mulți așteaptă ziua de cules,
Urmând cuminți calea deschisă-n lume de altcineva, bineînțeles,
După ce nava-nalță drapelul în portul cel nou, fruct al explorării.
Cine știe câte miriade de colonii există, ce regate,
Pe-acele meleaguri frumoase și prospere, ce câștiguri de vis
Ne-așteaptă pe vastele plaiuri înstelate cu flori din paradis
Cărora le-am dat numele de cer, fiindcă sunt foarte departe?
Oh, nu scrie despre mine, "A murit în dureri de nedescris,"
Ci "A emigrat pe-un alt astru, unde nu există moarte!"
poezie de Helen Fiske Jackson din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anexă
plânsul zorilor alungindu-se
în prăpăstiile lumii
mirosea a rouă și a carne crudă
din ce în ce mai mult
mi se pare că
târziul curge prin ceasuri copleșitoare
nu avem un scenariu scris
pentru malurile noastre
uneori trecem prin nisipul mărilor
fără să avem vreme în tălpi
și ca-ntr-o anexă a morții
ne ducem viața de aici până mai încolo
mai ne jucăm de-a viața o bucată de drum
țesem pânze de păianjen pentru corăbii
și ca să fie totul perfect
trăim o fărâmă de moarte în liniște
așteptând sub iarbă cuminți
o nouă înviere mai bună
sau poate doar o ploaie fecundă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aroganță
Plâng și firele de praf la moartea mea,
Dar ele nu știu ce e durerea,
O lume se sfârșește peste ea
O lume ce nu cunoaște revederea.
Cad plopi înalți cad și imperii
Un om moare altul se ridică
În timp ce hedoniști ne predăm plăcerii,
Nu ne uităm când ghilotina pică.
Furnici în vânt noi suntem, veșnicie
Ce ne clădim universuri infinite
Și toți jinduind la scaunul de domnie
Uităm să trăim pentru a fi iubite.
În versuri plâng acele vremuri depărtate
Când visam că navighez pe sub tării înstelate
Dar încet-încet corabia lua apă
Și nu mă mai uitam la bolta înstelată.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare totală
"Albatroșii și pescarușii nu-s, așa cum cred unii,
Păsări, da' deloc, deloc'', a zis Billy danezul.
"Cum nici alte păsări ale mării nu-s, nici pasărea furtunii,
Ele-s doar duhuri ale marinarilor morți ăsta mi-i crezul.
Păsările, pescarii de coloșa, nu-s decât suflețelele pierdute
Ale ălor înecați dajdie plătită de marinari fiecărui ghinion
Iar bătrânul, semețul albatros cu-aripile larg desfăcute
Ar putea fi marele-amiral Noe sau amiralul Nelson.
Fericită viață duc. Plutesc și se scufundă, pescuiesc,
N-au carturi de făcut, valsează, bat din aripi doar.
Când trece-o navă, zboară deasupra ei și se zgâiesc,
Curioase să vadă cum se mai descurcă astăzi bietul marinar.
Când vântul îmi face oasele de sticlă pe teugă, jur, frățioare,
(Deși poate nu-i deloc creștinește) că-mi doresc cu-ardoare
Să fiu eu acel măreț albatros care plonjează-n mare,
Dominând din slavă păsăretul marin cu-aripile-i largi, ușoare."
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În portul Amsterdam
În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beți și sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mișcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.
În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinții lor mari pește fript și tăceau.
Pe șervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou și dansau.
Te invitau la masă uneori liniștit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi și urcau pe vapor.
În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei și râdeau,
[...] Citește tot
cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Corabia verde
Corabia se frământă și se răsucește
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhărește
și apele cresc ca din hău năzdrăvane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Invinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde
parcă de-a pururi, corabia verde
năprasnic mușcată de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Prin potopul ce zălud o răstoarnă,
s-aud prin văzduh ca o goarnă,
peste-ale mării nesfârșite noiane,
poruncile tale de proroc, căpitane!
Și iată, de odată se-nalță semeață...
iarăși, Crăiasă peste timp, peste ceață,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, căpitane!
[...] Citește tot
poezie de Aron Cotruș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea vieții
Viața-i ca o arcă, în derivă poate,
Cu fiece clipă ne-ndreptăm spre moarte...
Cioburi de clepsidră-n suflet se revarsă,
Ne întoarcem îngeri, undeva acasă.
Silnică, privirea, trece-nspre apus,
Genele tușate de dureri, în plâns...
Marea-nfometată, vis de albatros,
Mi-au furat trecutul, timpu-i fără rost.
Ancoră în vremuri plumburii și reci,
Cumpănă-n deșertul timpului de veci,
Frânghii, către maluri caută s-o tragă,
Pupa-i șubrezită, veche și beteagă.
Marinari pe cerul gol de suferinți,
Trecem spre uitare, singuri și cuminți,
Nu avem pe nimeni să ne mânuiască,
Grabnic, marinarul, știe să vâslească.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda rândunelei
Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streșini ciripind
Era și fată mare
Și mândră de-a cătare
Și-apoi, pe lângă toate,
Și fată de-mpărat.
Ușor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai ușor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Și-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.
Dă roate șoimu-n zbor
Și țipă rândunica
Și n-află ajutor.
Cum vin în șir cocorii,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (aprilie 1833)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mioritică
Soarbe focu-ntr-o aripă,
Pămătuf de rumeguș,
Fum dospit în lut de pipă,
Usturimi de pipăruș,
Licăr oacheș de cadână,
Porc grețos cu ineluș,
Lapte verde de la stână,
Un acuș rostit amuș,
Păpădie-ntruchipată,
Suflet fad de cocalar,
Prispă lisă și crăpată,
Un amin și un amar,
Coborâș urcat din vale,
Stol de nori întunecați,
Bucium grav sunând a jale,
Înjurare între frați,
[...] Citește tot
poezie de George Mahalu din Poeme vesele și triste, Ed. StudIs, 2020
Adăugat de George Mahalu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre marină și moarte, adresa este: