Citate despre medicamente și timp, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la medicamente și timp, dar cu o relevanță mică.
Bocet
Pe câmpul cu florile,
Merg să îmi cânt doinele,
Bocitoarele-s cu mine,
Să plângă pe oricine.
Că țara-i îndurerată,
De morții ce îi îngroapă.
Foaie verde foaie lată
Oprește-te moarte-o dată,
Nu te-ai săturat, măi fată?
Țara e înlăcrimată,
De covid e măcinată
Și nimănui nu îi pasă...
Guvernanți se ceartă-n plenuri,
Au ambiți fără scopuri
Scaunele să nu le piardă,
De popor nici că le pasă.
Foaie verde mătrăgună
Poporul e ros de boală,
Plânge Ana prin spitale
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zone de acces
&
s-au extins spațiile de depozitare ale animalelor ținute în cuști
și zona mea de acces s-a curbat / a devenit
o elipsă sau o frânghie pe care îmi înșir controlabil
emoțiile
//
curățenie necesară în fiecare dimineață ca să nu se piardă
conturul perfect al creierului / câtă teamă
te țin de mână
descrie-mi în zece cuvinte ceea ce poate fi o posibilă alegere
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Ai grijă cu medicamentele astea; sunt foarte tari, iar Nero e cam bătrânel. Va trebui să respecți întocmai dozarea, prescripția medicală și recomandările veterinarului, dacă ai primit așa ceva, altminteri consecințele vor fi grave.
Lucian: Am toate recomandările doamnei Stoica...
Traian: Atunci e bine; pentru Nero, desigur. Nu înțeleg însă cum a ajuns câinele tău în grija doamnei Stoica...
Lucian: E o poveste puțintel cam lunguță, dar pentru dumneavoastră o pot scurta...
Traian: Deci, ai fost și pe la domnișoara blondă; i-ai vizitat apartamentul... În plus, am înțeles că ai fost și pe la tânărul informatician, cât și la... domnișoara cu reclamația. Am impresia că te-ai cam plimbat pe la toți colegii cei noi săptămâna asta; domnișoara doctor cum de-a scăpat nevizitată?
Lucian: Păi, încă n-am avut ocazia. De altfel, am aflat că domnișoara stă la etajul 13 și din câte am înțeles, liftul blocului nu merge, e mai mult defect; rareori funcționează, deci, pe scări, e prea mult de urcat.
Traian: Ești tânăr, n-ar fi un efort prea mare pentru tine. În plus, în caz de necesitate, ai avea medicul aproape, să te ajute.
Lucian: Așa-i, dar...
Traian: Nu contează! Poate o vei vizita și pe domnișoara doctor înainte de a pleca în misiune.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Problemă de liceu, rămasă nerezolvată
Unii poate știau dinainte,
dar eu în liceu am aflat că toate lucrurile sunt făcute să se atragă unele pe altele,
pământul cu soarele, luna cu pământul, fetele cu băieții.
Iar pentru mine, problema atracției mele din liceu, suna cam așa:
Dacă eu, care sunt poziționat aici, exact la mijlocul pământului, pe paralela de 45 de grade,
înmulțesc, atracția mea către stele, cu 6400 de km, raza medie a pământului,
voi crea un cuplul care să rotească pământul în jurul propriei axe,
În problema asta, cu mișcărea de spin, teoretic, lucrurile mergeau la fel de bine și până să fiu eu implicat.
Dar practic doar după ce toată povestea asta a intrat sub autoritatea mea,
acum eu pot să le demonstrez cu exactitate tuturor, că pământul face o rotație competă fix într-o zi și o noapte,
cu precizarea că, pentru a putea înțelege efectiv, de ce lucrurile stau așa,
este esențial ca toată lumea să înțeleagă încă de la început, cine sunt eu în această problemă.
Pentru că eu, din rezolvarea pe care am elaborat-o, în baza unor formule doar de mine știute,
am înțeles că orice aș face de acum înainte, voi fi influențat de astre.
Și pentru asta, toată viața, a trebuit să iau lucrurile la modul cel mai serios
și să mă dedic excusiv relației mele speciale cu stelele,
să nu se oprească pământul, la cât e de mare
și să putem avea, zi și noapte și iar zi și iar noapte...
Numai că între timp, au mai apărut și alte probleme, adiacente.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un colț de lume fragil și sălbatic
mereu când primesc pachet de acasă
mama trimite medicamente
de la drogheria din colț
degetele ridicate împotriva fumatului
mă fac să-i neg viciului frumusețea
din oase n-a apucat să crească nimic
doar
suflarea ta împrăștie un miros plăcut
Domnului
omule fă ce ai de făcut
repede
cine iubește iubește înmiit
îmi spun de câte ori repet aceleași greșeli
pe care le fac bărbații
în dragoste
nu cred pentru că acum sunt vindecat
iar singurătatea își atinge scopul
precum o femeie care vrea ciocolată
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
#
termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum ești singură alături de ceilalți oameni singuri
am înghițit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniștită și făcea copii pe bandă rulantă
nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiți de apărare
ca pe niște păsări roșii fiecare cu câte o rană micuță pe piept
nici alte mame nu sunt bune și-au lăsat copiii să moară și-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe
așa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colț uitat de lume
înghit praful nociv în fiecare zi și încă supraviețuiesc
încă alerg ca și cum aș fi o fetiță pe pajiști întinse
fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insula de vis
Mi-am procurat o spun cu modestie
o mică insulă, pierdută-n larg,
văzută-n ziua-n care, pe catarg,
urcasem dup-o strașnică beție.
Eram c-un ditamai milionarul
pe iahtul său, iar eu, biet matelot,
pierdusem, într-un joc, mălaiul tot,
și, uite-așa, a început calvarul:
C-am vrut să joc pe "Totul sau nimic",
iar ăia care mi-au luat toți banii
s-au înțeles ... pe mama lor! mârlanii,
să mă mai chinuiască înc-un pic,
Și... am pierdut, c-așa a fost să fie:
să fiu, decât eram, și mai sărac,
să n-am nici peste pupăză colac
și să trăiesc, mereu, în datorie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi celebrăm Evenimentul
Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.
Și astăzi mii de mulțumiri
Nălțăm din ființele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har și fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărțiri.
Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Știm că un plan s-a conceput
Din veșnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem și adăpost, și scut.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (17 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă poetului fără mască
din țara marelui zid
din țara în care s-au inventat
praful de pușcă, hârtia, busola, furculița
periuța de dinți
zmeul și jocurile de cărți
din țara în care locuiește o cincime
din populația lumii
din țara în care Ai Qing s-a ridicat
cu fața spre soare
pentru a scrie imnul luminii
din țara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaș
și odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască
iar vina, știm bine, se împarte la toți
e vina negrelor gânduri
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii atent!
Fii atent în orice clipă
Și nu fă din har risipă
În lucrare fii-nțelept
În purtare fii atent
Căci Satan cel iscusit
E mereu neadormit
Zi de zi, noapte de noapte
Te încearcă, poate, poate...
El te înșeală ușor
Că-i foarte orator
Se așează la cotituri
Cu tava de prăjituri
Și-ți șoptește-ncetinel:
- Hai, încearcă-le nițel!
Ce dulce e lăcomia
Ea-ți sporește avuția.
Îți face viața frumoasă
Îți aduce pace-n casă
Cearta din lipsă provine
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeneaua albastră
În albastrul palpabil, nefericirea este
complementară fericirii întocmai ca
finitul dintr-o stea, care se nașe în infinit.
Suntem Adam și Eva în căutarea
Edenului pierdut, sperând că Dumnezeu
ne poate readuce în acea starea de grație.
E, de fapt, o stare de complementaritate.
Edenul este acum un spațiu gol, invizibil,
și aparent absent, un spațiu în care au rămas
doar cuvintele noastre. În scurgerea timpului și
în cafeneaua albastră cu mese ponosite, noi
bem zi de zi cafeaua ca pe un medicament
amar și încercăm să dăm un sens vieții. Într-un
paradis iluzoriu și absolut real, care este viața pe
pământ, ne iubim cu disperare și muncim, fiind mai
mult sau mai puțin indiferenți. Simțim, totuși, cum
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre medicamente și timp, adresa este: