Citate despre moarte și ore, pagina 4
Douăzecișipatru
acum douăzecișipatru de ore
eram pe moarte
(?!) - între timp
mi-a revenit surâsul și m-a salvat
de la o viață nesigură
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de pomenire pentru morții neștiuți
Oh, pomeniți-i, pururi pomeniți-i
pe morții neștiuți din Hiroshima...
pe gârbovul pescar ce-și împletise
un nou năvod făcut din ochi de soare,
prin care
petalele oceanului sclipeau
ca niște violete parfumate...
pe omul-cal căzut în fața casei
în clipa-n care surîzînd spre prunci
le arăta un animal ciudat,
o veche bicicletă cumpărată,
spunând Cu ea mai pot s-alerg un veac!
pe mamele ucise lângă leagăn,
pe fata care peste-un sfert de oră
și-ar fi văzut logodnicul plecat
de patru ani pe front și-ntors rănit...
pe cei nefericiți ce se rugau
în templele cu umbre de izvoare...
pe pruncii care nu s-au mai întors
din școli... și ale căror șorțuri mici,
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soacra lui Ștefan Cel Mare
Pe o strada îngustă
Într-un bloc decent
Unde bate vântu și-i pe jos curent
Tânăra soție
Plânge și suspină
Că-i oprită apa și nu e lumină
Și că la serviciu soțul ei iubit
A plecat la 10 și n-a mai venit
Orologii sună noaptea jumătate
Jos în bloc la ușă, oare cine bate?
Eu sunt mama soacră, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu și sunt mort de frig,
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Dusă în balcon, mama soacră strigă
Ora e târzie ești un derbedeu
Unde ți-e chenzina?
Nu-ți sunt soacră eu
Ce sunt eu de vină
Dacă soarta-i crudă
Și-am muncit ca boul cu 50%
[...] Citește tot
parodie de Autor necunoscut
Adăugat de A. Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest pentru sănătatea Pământului
Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim și suferim
De boala bolilor fără scăpare.
Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai și avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep și gol.
Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroșii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieți iovi pe o planetă părăsită.
Și mai avem și straniul obicei
De-a spune, și-n piept a ne și bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie înainte de răsăritul zorilor
Monoton țârâit difuz, în ore încercănate,
Se-abate peste somnul meu și-mi burnițează-n păr;
Aerul jilav mă-apasă, nu pot să mă apăr.
Sufletu-mi trudit se micșorează, ca în vechi palate,
Pustii, însinguratele regine alunecând spre moarte.
Orbit de neodihnă, devin conștient de-un adevăr:
Că aerul, împins de-aripi largi, m-apasă cumva-n răspăr
Și parcă de-un miros greu de flori celulele mi-s saturate.
Zac în propria inimă. Asemeni unor mâini, ochii
Se-agață de perna udă. Zorii zilei de-acum
Sfâșie în bucăți de pe pieptu-i umed bluza nopții,
Cu-ochi de plumb, ei se lățesc peste pajiște și peste drum,
Privind încruntați printre perdele în urma-le stropii
Șiroiesc ca de pe un înotător. Moartea-și culege morții!
poezie clasică de F. Scott Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitalul din cabană
Voi geme-n ora morții pe cuvertura udă
Sau voi horcăi, lipsit de aer, fără vlagă,
Pe când copii și gâze aleargă-n iarba crudă
?
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest pentru sănătatea Pământului
Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim și suferim
De boala bolilor fără scăpare.
Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai și avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep și gol.
Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroșii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieți iovi pe o planetă părăsită.
Și mai avem și straniul obicei
De-a spune, și-n piept a ne și bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braț
și câteva frunze îți cad înainte.
Cu ovalul feței să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea și multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica orașele ca norii,
și de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov și rece
și harta serii fără margini,
și-abia mai pot rămâne-n viață
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
A Quoi Bon Dire
Acum șaptesprezece ani ai spus, socot,
Un fel de la revedere,-n cuvinte puține,
Și toți au crezut că ești mort,
În afară de mine.
Astfel, crescând rece și ne'nduplecată
La una, la alta, azi spun și eu la revedere,-n fine;
Și toți văd că-s bătrână și ridată
În afară de tine.
Iar într-o dimineață-însorită pe-înverzite-alei
Un băiat și-o fată-întâlnindu-se, se vor săruta-aflând adevărul
Că nimeni nu mai poate vreodată iubi la fel ca ei.
Și-n ora mirosind a flori de tei
Tu vei fi surâs, iar eu-ți voi fi ciufulit cu palma părul.
poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui conferențiar care a vorbit trei ore despre moarte
Când tema despre moarte a terminat,
Deși au fost în sală și ovații,
Unii ziceau că ar fi preferat
Ca el să fi-nceput cu "demonstrații"!
epigramă de Nicolae D. Pârvu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul călare
Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
La ora când toți, în secunda când toți,
bolnavi, sănătoși, unii vii, alții morți,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
și vor să încalece și vor să se ducă
și vor să-și ia caii legați de ulucă,
o, și-a găsit fiecare,
o, și-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mortua est
Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot, în orele sfinte,
Un vis ce își moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.
Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte și flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.
Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Pin ploaia de raze, ninsoare de stele.
O rază te-nalță, un cântec te duce,
Cu brațele albe pe piept puse
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape și aur în aer.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul de latină
O fi ea limbă moartă, precum crezi,
Eu, totuși, vin la ora de latină:
Apreciez și vocea ta divină
Și arta, vai, cu care-o...-nmormântezi!
epigramă de Aurel Iordache din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada
Livada mea cu meri și pruni gravizi
de-atâta ploaie te-ai făcut mireasă
întinsă pe-o cocoașă mătăsoasă
păzită de trei câini și doi molizi
din pulpa ta mănânc pe săturate
bacșișul morții, lacrimi beau, tărie,
cu mâinile sub cap, întins pe spate
ca bunul Lazăr condamnat să-nvie
la ora când pendulul subteran
își schimbă mădularele și țipă
când timpul se coclește sub cadran
și îngerul își tunde o aripă,
livadă milostivă, dacă vrei
îngroapă-mă sub tine doar o vară
să dorm buștean păscut de câțiva miei
și-un măr frumos din tâmplă să-mi răsară.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trece supus în acea noapte mare
Nu trece supus în acea noapte mare,
Bătrânețe, arzi și urlă când ziua se închide;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
Înțelepții știu bine că nopții viața e datoare,
Dar cum n-au adus lumină prin vorbe, nici prin pilde,
Ei nu trec supuși în acea noapte mare.
Plecând, oamenii cei buni scâncesc cu disperare,
Deși virtuoși, n-au nici un surplus în ora din clepsidre;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
Nebunii care-au cântat și au dansat sub soare,
Află cu regret c-a venit seara și n-au în sac merinde;
Ei nu trec supuși în acea noapte mare.
Oamenii triști, cu ochi orbi, în bezna orbitoare,
Pot vedea, când mor, comete-n flăcări, superbe atlantide;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
[...] Citește tot
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În port
Emis tânăr, douăzeci și opt de ani
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să învețe tainele comerțului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,
a murit îndată ce a ajuns la țărm.
Înmormântarea lui sărmană s-a făcut aici.
Câteva ore înainte să moară a murmurat ceva
despre "acasă", despre "părinți foarte bătrâni."
Dar, nu a spus lămurit unde înseamnă acasă
în marea lume panelenică.
Mai bine așa; pentru că în acest fel,
deși zace înmormântat în acest port,
părinții lui vor trăi cu speranța că el e în viață.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 12
Când ceasul care spune ora o să bată
Și ziua dârză va plonja în hâda noapte
Când voi vedea că violeta e uscată
Iar negrele șuvițe sunt albe, argintate.
Când trufașii copaci brusc frunzele-și vor pierde
Sub care se adăpostea cireada încinsă
Iar snopii sunt legați pe-ogorul ce-a fost verde
Și-s puși apoi în car, având mustața ninsă,
Atunci mă voi gândi la frumusețea ta
Care va dispărea, ca tot ce se-nvechește,
Căci ce-i frumos și bun nu poate persista,
Ci o să moară iute privind cum altul crește.
De coasa Timpului zorit nimeni nu scapă,
De-aceea, fă copii, că El te duce-n groapă.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi acoperi cu iubirea mea data viitoare când te voi vedea, cu mângâieri și extaz. Vreau să mă înfrupt din tine, cu toate bucuriile cărnii până o să leșini și o să mori. Vreau să te uimesc până într-acolo cât să-ți spui că niciodată n-ai avut parte de asemenea trăiri. Când o să fii bătrână, vreau să-ți amintești aceste câteva ore, vreau ca oasele tale secătuite să se înfioare de plăcere când te vei gândi la acele momente.
Gustave Flaubert în scrisoare către Louise Colet (1846)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avocatul: Vă amintiți la ce oră ați examinat trupul?
Martorul: Autopsia a început la ora 8.30 p. m.
Avocatul: Și d-nul Denton era mort în acel moment?
Martorul: Dacă nu, în mod sigur a fost până am terminat autopsia!
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dana Scully: Tocmai citeam despre fascinanta viață a lui Chang și Eng și mă întrebam dacă și moartea lor a fost la fel de fascinantă.
Curatorul: O, chiar foarte fascinantă. În 1874, într-o seară rece de ianuarie, Eng s-a trezit și a descoperit că fratele său murise în decursul acelei nopți. Câteva ore mai târziu, și Eng a părăsit această lume. Poate aceste lucruri nu sunt în sine atât de fascinante, dar imaginați-vă... imaginați-vă că sunteți în locul lui Eng și stați acolo, culcat. Știind că practic jumătate din corpul tău este mort... și că și restul, în mod inevitabil, trebuie să moară... și să nu puteți face absolut nimic în privința asta. La autopsie, a fost stabilit în mod oficial că Chang a murit din cauza unei hemoragii cerebrale.
Dana Scully: Și care a fost cauza oficială a morții lui Eng?
Curatorul: Spaima.
replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și ore, adresa este: