Citate despre moarte și singurătate, pagina 4
Iarna stelele
Iarna stelele
Sunt atât de departe,
Că nu poți să le vezi
Prin singurătate.
Iarna mările
Sunt atât de străine,
Că nici cursul izvoarelor
Nu li se cuvine.
Iarna morții
Sunt atât de reci,
Că îngheață pământul
Emisferei de veci.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Moartea visurilor
Păunii verzi plecară în noaptea solitară
Cu strigăte de jale ca nota care trece
Plângând sub ceruri triste; iar sus în turnul rece
Trei lacrimi umeziră pe coarde de ghitară.
Și palidele trupuri de roze s-adunară
Pe marginea-n ruină încet să se aplece
Murind ca niște albe columbe-n noaptea rece.
O, visele, poema de vise-n noaptea clară!
Și noaptea cea muiată în aurul de lună
Părea apoteoza fantastică și vagă
Căzând pe frunți de ceară în taina lor nebună.
Poeme dulci de vise, poeme de petale,
Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă!
Departe trec păunii cu strigăte de jale.
sonet de Ștefan Petică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Timpul, o execuție lentă
Crește în mine ca un aluat
nu-i bai zic
parcă asist la propria-mi execuție
tristețea măcinată mărunt
îmi intră prin piele
am răbdarea unui castor
cu degetele încărcate de cuvinte
scriu ultimul bilet și
din când în când
dialoghez cu singurătatea
nu
nu mi-e frică de moarte ci
de neputința de a mai fi
ceea ce am fost
simt cum umbra mi se scurge
pe lateralul feței
transformându-mă
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare revelație îți sporește singurătatea: nu mai ai de pierdut decât propria moarte.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tăcerea
Tăcerea mă strânge
În brațe de fier.
Îmi sugrumă personalitatea
Și visele...
Mă amăgește... și mă arde
Pe catafalcul durerii.
Mă cheamă din lumea mea pură
Cu iz de albastră singurătate
Spre tăcerea din moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roagă-te ca singurătatea să te stârnească în a găsi un lucru pentru care să trăiești, îndeajuns de măreț ca să mori pentru el.
citat din Dag Hammarskjold
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, -
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de drum
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creștea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulțime
De ierburi șide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
Nu știu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grevă la CFR
Plânge o mireasă solitară,
Pe peron, nefericita-i soartă:
Noaptea, trenul n-a intrat în gară,
Ci a tras discret pe linie moartă!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare, de ce?
în fiecare zi există o altă zi
și-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni și nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuși Dumnezeu
e un spațiu rezervat și nu insist
traversez singurătăți și învăț
cum se moare
în înțelesul meu
un răsărit fără margini
și fără intersecții
oare de ce se moare fără ca timpul
să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul
În grămezi greoaie, norii
Dintr-o parte străbătură
Și de chipul lor pătrunsă,
Fața lacului e sură.
Lângă apă, singuratic,
Plopul trist, fără veșmânt,
Jeluindu-și frunza moartă
Se îndoaie după vânt.
Pleacă unde după unde
Și mișcarea lor domoală
Colo-n trestie pătrunde,
Legănând o luntre goală...
Mult aș vrea în feeria
Unei nopți de mai, senine,
[...] Citește tot
George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tneretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar nu ne da... singurătate...
Motto:
Când vara e aicea iar
Și ne-"nflorește" cerul tot,
Să ne-amintim - o clipă doar -
Și de acei ce... nu mai pot...
Când iarna șuieră haină -
Și-n jurul tău... și-acolo-n tine,
Cui întinzi mâna ta bătrână,
Să-i ceri să-ți dea... un pic de bine?
Privești în jos, cu umilință,
Te rogi să mori, de chin să fugi,
Dar mult prea greaua-ți neputință,
Nu mai răspunde nici la rugi...
Și n-ai un suflet lângă tine,
Să-ți curme jalea c-un cuvânt,
Să-ți ia calvarul de rușine
Și să îl spulbere în vânt...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din perspectiva unui suflet mort
Mâinile imi sunt legate nu le pot mișca
Zăpada de pe mine este foarte grea,
Mai aveam de spus, mai mult de un cuvânt,
Dar fără rost că acum sunt sub pământ.
Cred că timpul meu sosește
Pământul de pe mine ma orbește,
Buzele-mi sunt vinete, picioarele dezmembrate
Eu si tăcerea, eterna singurătate.
poezie de Ana Costache (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Ana Costache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisul este una dintre activitățile cele mai solitare din lume. O dată la doi ani mă așez în fața computerului, privesc la marea necunoscută a sufletului meu, observ că există acolo niște insule-idei care se dezvoltă și sunt gata să se lase explorate. Atunci îmi iau barca-numită cuvânt- și mă hotărăsc să navighez spre cea mai apropiată. Pe drum mă confrunt cu vijelii, taifunuri, curenți, dar nu mă opresc din vâslit, mort de oboseală, conștient că m-am abătut de la drumul meu, că insula la care vroiam să ajung nu se mai află la orizont.
Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul
Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetății
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenușii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viață și de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni și arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar și din compot, chiar și din fluturi,
cu o singură condiție însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele și lupii.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa auto-controlului, singurătatea și depresia sunt principalii factori de stres ai societății moderne. Ei cauzează moartea celulelor nervoase și pe termen lung facilitează dezvoltarea demenței. Înlocuirea contactelor reale cu oamenii cu rețelele online poate fi corelată cu o reducere pe termen lung a creierului social al copiilor noștri. Pe termen lung există riscul că Facebook & co. vor conduce la micșorarea întregului nostru creier social. Văzut în această lumină, este extrem de tulburător că aproximativ 1 miliard de oameni sunt astăzi utilizatori de Facebook.
Manfred Spitzer în Demența digitală. Cum devenim nebuni noi înșine și copiii noștri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet nostalgic
Suspinul ploii ce s-așterne lin,
Nostalgic, în sonetul meu se zbate
Legând în taină-a mea singurătate,
De ceea ce a fost al meu destin.
Supuse tristei toamne pe deplin,
Sub arbori gri zac frunzele uscate,
Pe sub rafala ploii înghețate
Și sub răsuflul vântului meschin.
Aleargă fără țel, în rătăcire,
Frunzișul mort, tristețea să inspire,
Și să trezească stol de amintiri,
Ce șerpuiesc prin undele de vreme,
Înlăturând durerea din priviri
Și clipe din trecut voind să cheme
sonet de Elena Negulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul
Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzepezită,
Bătrâne lup cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.
Te-am auzit, și-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Și-am priceput că-n noaptea fără stele,
Tu ești tovarăș visurilor mele...
Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ți strigi pustiei patima flămândă,
Și-n prigonirea câinilor la pândă,
Îți plimbi prin codri ura solitară,-
Tu înțelegi un suflet fără țară...
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
După Gilgameș și Gaia
Veste după vești și basme
despre prințul din Uruk
trec sub ziduri și se duc
cuprinzând Gaia în spasme.
Ce n-a fost, va fi să fie,
ce-a rămas, o umbră vie
aruncată ca un voal
prinsă de un paspoal
mitologic curcubeu
dar culori de scarabeu -
Cine-i pregătit, să moară
în noianul de durere
al deplinelor tăceri
unde doar cuvinte surde
înconjoară neputința
clipelor rămase-n urmă!
Iată, un boboc răsare
[...] Citește tot
poezie de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie
Ploaie, ploaie la miezul nopții, doar ploaia dezlănțuită
Căzând peste cabană sumbră și solitudinea, și eu,
Amintindu-mi iarăși că o să mor
Și că nu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulțumi
Pentru că mă spală și-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.
Binecuvântați sunt cei morți pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
Să nu moară-n noaptea asta sau să zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii și cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniștite și încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănțuită să n-o dizolve, mai puțin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect și
Nu poate, furtunile-mi spun, să dezamăgească.
poezie de Edward Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și singurătate, adresa este: