Citate despre moarte și supărare, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și supărare, dar cu o relevanță mică.
Epitaf
Virgină și mireasă, am adormit întru Domnul...
El obișnuia să spună că alura mea strălucea-n
Soarele iubirii; strop visător am fost într-un ocean
Trăind puțin, deziluziile nu mi-au tulburat somnul.
Într-o zi de primăvară am plecat departe,
Pentru totdeauna, senină, fără supărare
Dar ceva a rămas din viața mea întâmplătoare:
Iubirea lui pentru mine n-are moarte.
Aici, în liniștea atotstăpânitoare-a aleilor din cimitir,
Unde vântul gânditor se strecoară, trece și revine,
Toate se bucură de topirea zăpezii, de primăvara care vine.
Sonetul de iubire tăiat în piatra funerară, peren și tactil,
Rămâne și îngână, nemuritor, un cântec despre mine,
Iar cerurile-albastre plutesc peste cărările din cimitir.
poezie clasică de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emigrare
Cu toate pânzele sus și ancora la post, corabia face ochi dulci zării.
Nume fanteziste sclipesc sub figura emblemă de sub bombres.
Se strigă, cu ochii-n lacrimi, la revedere, drum bun și mult succes!
Ovații pentru cei rămași pe cheu și pentru cei care iau drumul mării!
Cer senin, ținut mănos și zile neumbrite de norii supărării
Puțini oameni se-ncumetă să caute: mulți așteaptă ziua de cules,
Urmând cuminți calea deschisă-n lume de altcineva, bineînțeles,
După ce nava-nalță drapelul în portul cel nou, fruct al explorării.
Cine știe câte miriade de colonii există, ce regate,
Pe-acele meleaguri frumoase și prospere, ce câștiguri de vis
Ne-așteaptă pe vastele plaiuri înstelate cu flori din paradis
Cărora le-am dat numele de cer, fiindcă sunt foarte departe?
Oh, nu scrie despre mine, "A murit în dureri de nedescris,"
Ci "A emigrat pe-un alt astru, unde nu există moarte!"
poezie de Helen Fiske Jackson din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lebedei
M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristețea
Și toți salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ți-e tinerețea?
Am pierdut-o le-am spus am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o și noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o orașul plin de tumult
Și cântecele toate rostite în șoapte.
Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauți aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.
Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ți cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bârfeala este năravul care te îmboldește să-i defăimezi pe ceilalți... Bârfitorul vorbește de rău prietenii și rudele și nu-i iartă nici pe cei morți. Această comportare o numește sinceritate, spirit democratic și libertate și nu are o mai mare desfătare pe această lume. Această poftă de bârfire îi supără pe oameni și-i scoate din sărite.
citat din Teofrast
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lenore
Din somn Lenore-n zori de zi
Tresare tulburată:
O, Wilhelm, m-ai uitat? Ești mort?
Veni-vei tu odată?
Iubitul ei lupta sub steag
În văile boeme
Și nu-i scrisese nici un șir
De-atât amar de vreme.
Țarina și viteazul crai,
Sătui de jaf și pară,
Au pus războiului sfârșit
Și pace încheiară.
Și cling! și clang! oști după oști,
Cu flori împodobite,
În zvon de tobe se-ntorceau
La vetrele iubite.
Era un glas și-un forfot viu
Din plaiuri până-n vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Gottfried August Burger, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Numai una!
Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Așa cum e săracă ea,
Aș vrea s-o știu nevasta mea,
Dar oameni răi din lume rea
Îmi tot închid cărarea.
Și câte vorbe-mi aud eu!
Toți frații mă vorbesc de rău,
Și tata-i supărat mereu,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lupta cea de pe urmă
În zarea vieții-nnourată
Strașnici trăsnete vuia,
Prin mintea slabă, speriată,
Frigul morții pătrundea.
Nu m-am dat eu suferinței,
Cu putere am tras lovire,
În suflet am păstrat dorințe,
În focul inimii - iubire.
Ce-i pierzarea și viața?
Sunt totuna pentru mine:
De la vecinica dulceață
Bărbăția mea îm vine.
N-am îm minte clătinare
Și viața mea mi-i plină,
Pace fără supărare,
Calea zeilor - senină.
[...] Citește tot
poezie de Alexandr Kolțov (noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu suntem păsări cântătoare
Vom putea vreodată să nu ne mai temem
și să zburam lângă păsări
cu aripi pe care, din când în când,
mai picură sângele negru al zorilor?
Să nu mai fie spaima
de a rămâne necunoscuți și nerostiți
de buze străine și indolente.
Voi zbura lângă o ciocârlie
ea va cânta bucuria, eu o sa tac uitarea
respinsă de pământ și de moarte
o viață ramasă pentru a cere
iertare, iubire și hrană din voi
din toate chipurile strâmtorate în poze
prinse în momente ce se încăpățânează să nu se repete.
Fiecare imagine e un mic cimitir
al zâmbetelor.
Am supărat mări și munți
neștiind să planez, am învățat prăbușirea
încă de când m-am prăbușit din pântece.
Văzduhul nu mă ridică lângă ciocârlia mea sură
[...] Citește tot
poezie de Diana Dancu (aprilie 2010)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Pan
I
PAN CĂTRE NIMFĂ
Cu strai de broască-n păr răsai din papură,
o undă
vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă.
Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă
îți verși mlădie trupul gol în iarbă.
Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește
ca gușa unei leneșe șopârle
ce se prăjește-n soare,
mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare.
Ca pânea caldă eu te-aș frânge,
mișcarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge.
Nisipuri prind să fiarbă.
Vară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda trandafirilor
O mamă tânără-ntr-un sat
Al Indiei, trăia iubită
De soțul ei și fericită
De multe câte i s-au dat.
Statornică-i trecea viața,
Cum trece-n farmec dimineața
P-un câmp frumos și plin de flori.
Și i-au dat zeii-ndurători
Un copilaș, ca el să fie
Cea mai înaltă bucurie
În traiul ei de rău scutit.
Dar într-o zi s-a îmbolnăvit
Cel dezmierdat din mână-n mână,
Și s-a zbătut o săptămână
Și-a opta zi el a murit.
Din lut era; s-a întors în lutul
Creării noastre-a tuturor!
Și mama-și blestema trecutul
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jerry Horne: Domnule șerif... fără supărare, dar, este evident că scările din casa acestui om nu duc până la mansardă. Acum cele 24 de ore s-au scurs! Fie îmi acuzați clientul, fie îi dați drumul!
Șeriful Truman: Ben Horne, ești acuzat de moartea Laurei Palmer.
Benjamin Horne: Da. Bună mișcare, Jer!
replici din filmul serial Twin Peaks
Adăugat de Baciu Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frații nu se înlocuiesc
Frații, nu-s de înlocuit, nu se vând și nu se schimbă,
Să privești la ei în suflet, precum te vezi în oglindă
Când arunci cu vorbe-n frate, tot pe tine te lovești
Uită, iartă și ia seama, cât sunt vii, să ți-i iubești.
Nicăieri în lumea asta, n-ai să afli împăcăciune,
Ochii lui și ochii tăi, au același dor a-și spune
Să lași orice supărare, lângă voi să nu răsară
Căci pe mama, chiar de tace, pân'la moarte o s-o doară.
Pe pământ și pe avere, să nu faceți judecată,
Că nu poți răscumpăra, omenia, niciodată
Să nu pui hotar iubirii, când ți-o cere fratele,
Mama a împărțit la toți, grija ei și laptele.
Dacă azi te-ai mâniat, cerul mâine se mânie
Și nu-ți iartă fapta rea, să-i faci lui, ce-ți place ție,
Totdeauna lasă loc, fratelui la tine-n curte
Clipele ce pierzi cu ură, pe vecie sunt pierdute.
[...] Citește tot
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni necăjiți
E dimineață iar,
Dar nu văd nici un soare
Căci plouă cu mărgăritar
Și fiecare strop mă doare.
În jurul meu la orice pas
Văd numai oameni necăjiți,
Și au pe față doar necaz
Sunt supărați și obosiți.
Viața toată alergăm,
S-avem bani s-avem comori,
Între noi tot ne săpăm
Omule tu uiți că mori?
Viața-i rea tu fă-o bună,
Nu cu bani ci cu iubire,
Ia-ți familia de mână
Dă-le zâmbet fericire.
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
STEJARUL SUPĂRAT
Strejarul falnic, stins în glas,
Jelește-n lacrimi de durere
Puținii frați ce i-au rămas
Scăpați de jalnica tăiere.
Sosit-a criminalul ceas
Ce îi sortise la tăcere,
Stejarul falnic, stins în glas,
Jelește-n lacrimi de durere.
Inelul vieții le-a fost ras,
Cu zimții morții fac avere
Nemernici răi, plini de putere,
Banii cu drujba i-au extras,
Se teme să mai fac-un pas
Stejarul falnic, stins în glas.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfinxul știe
Bucurie, supărare,
Mărire sau decădere
Toate-s lucruri trecătoare,
Biete umbre efemere.
Bani și-averi pe săturate
Și-alte lucruri iluzorii
Pe acestea se vor bate
Mai târziu moștenitorii.
Veșnică e doar schimbarea
Ce învârte roata vieții,
Moartea este nemișcarea
După cum ne-au spus profeții.
Sfinxul ne privește-n tihnă
Cum ne zbatem fără rost,
Știe că, fără odihnă,
Timpul șterge tot ce-a fost.
poezie de Octavian Cocoș (20 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ai plecat, iubită mamă...
Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viață dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veșnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poți că să nu știi!
Așa s-a întâmplat, tu însăși să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!
Curaj aveai, cât pentru o armată
Și ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ți era doar un covrig,
Că noi să creștem mari și să nu știm de frig!
Așa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă!
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul ghid pentru poezie
1
Dacă un om înțelege o poezie,
va avea necazuri.
2
Dacă un om trăiește cu o poezie,
va muri singur.
3
Dacă un om trăiește cu două poezii,
o va înșela pe una.
4
Dacă un om concepe o poezie,
va avea un copil mai puțin.
5
Dacă un om concepe două poezii
va avea doi copii mai puțin.
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În a sufletului arcă
Norii negura-și descarcă
Peste-a sufletului arcă,
Unde-am strâns perechi de stele
Și cântări de filomele,
Cum m-a sfătuit Cuvântul,
Supărat iar pe pământul
Care a uitat de Cruce
Și spre moarte iar se duce.
Îl ascult pe Tatăl Sfântul
Când o arcă-mi fac cuvântul
Să salvez, cum El îmi spune
Tot ce crește-n rugăciune,
Însă-a sufletului arcă
Azi și o durere-ncarcă,
Primind pe Iisus ce-aduce,
Ca pereche-a lui... o Cruce!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi ce facem ?
Călcăm pe frunze moarte,
În fiecare zi,
Călcăm pe noi,
Călcăm pe părinții noștri.
În fiecare zi,
Călcăm pe copii,
Călcăm pe flori.
Călcăm pe soare,
În fiecare zi,
Călcăm pe razele lui,
Și nu se supără,
Nici el, nici florile.
Călcăm pe iarbă
Și pe pământul
Din care crește,
Și nu se supără,
Nici ea, nici pământul.
Frunzele, nici ele nu se supără,
Sau cel puțin nu spun.
Copii și părinții se supără oare?
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și supărare, adresa este: