Citate despre muguri și noapte, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la muguri și noapte, dar cu o relevanță mică.
Vecie
Pe singuratecele văi,
Strâng negurile clăi pe clăi.
Aici, vecie, să mă ngheți,
Cu fața către dimineți...
Aleargă ochii cât ce pot,
Spre largul ulilor înnot,
Sau cad cu negurile n gol,
Pe apa ta cu vad domol.
Și toate vin și toate trec
Și toate pier, ca ntr'un înnec.
Pe țărmul ce-a ncuiat în morți
Tăceri cu lacătul la porți,
Vin pomii să nflorească iar,
Cu gâtul peste pălimar.
Din ierbi, se uită uneori
Tăcerile, la căpriori,
Le dă, din mână, mugur crud
Și le desmiardă bolul ud...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul III, Vol. IV, Nr. 21, 1 noiembrie 1937, p 481-482
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând
Există o durere, așa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
Țărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viața-mi cine știe?! va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Și mama-n miezul zilei spoi-va iarăși casa.
Vor învia copacii, plesnind sfioși din muguri,
Și-n asfințit văzduhul se va-nroși de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleași stele
Și poate n-oi mai plânge nimicul vieții mele.
Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile Iașilor
Motto:
- Trăiască Nația!
- Sus cu EA!
(Formula de salut a lui M. Eminescu cu prietenii)
O salbă senină,
Cu struguri
Din Lumină,
Aproape, dar departe mereu,
La vârsta mea de muguri,
Vedeam din satul meu...
Din spusele mamei
Mie, semașilor,
Știam: tribut vamei
Sunt Luminile Iașilor...
Lumini dulci, atât de aproape,
Litere albe în noapte,
Sunteți primul profesor
Despre Țara mea de Dor,
Țara Înaintașilor,
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă primăverii promise
Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă!
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii...
Șoapte moi, mătăsuri fine, au înmugurit pe grindă.
Se aprind către apusuri, iarăși, roze viorii.
Râu de păsări și de floare în lăptoase diademe...
Astăzi iar se primenește lutul, gândul și menirea.
În oglindă, cerul, luna, ne trimite-atâtea semne,
Caută în scrumul vieții să găsească fericirea.
Oh, ce mire de lumină se ivește în oglindă,
Curge lapte de mătasă peste lumea renăscând,
Se desface dintr-o dată un cocon de crisalidă
Și luciri de jad se-nalță, către ceruri săgetând.
Ceru-i tulbure deodată, versuri moi foșnesc în cale,
Parcă plouă cu miresme, bat la geam ramuri de vis,
Peste câmpul de lumină, albe pete de ninsoare,
În petale de apusuri, printre ramuri, s-a deschis.
Ce mireasă! Arde-n noapte printre falduri ruginii,
Sub umbrele de lumină care s-au deschis deodat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina
Mi-e teamă de poemele din mine,
Să nu mă dea de gol, când le descoși,
Căci nu le poate dezbrăca oricine,
Deși privesc atâția ochi insidioși.
Ținuți în taina trupurilor noastre
Ies la iveală muguri curajoși,
Vene subțiri, cu irizări albastre,
Pulsând pe tâmpla ce apasă greu
Ca noaptea când se lasă peste astre,
Nu știe că vor străluci mereu!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina
Mi-e teamă de poemele din mine,
Să nu mă dea de gol, când le descoși,
Căci nu le poate dezbrăca oricine,
Deși privesc atâția ochi insidioși.
Ținuți în taina trupurilor noastre
Ies la iveală muguri curajoși,
Vene subțiri, cu irizări albastre,
Pulsând pe tâmpla ce apasă greu
Ca noaptea când se lasă peste astre,
Nu știe că vor straluci mereu.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camelia
A ieșit în zori o fată, având rochia brodată
și încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roșu.
Mai văzu așa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuțe-n șir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nțepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- își zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse așa tare firul greu de mărăcine.
Pe o frunză de cleștar un gândac abia-și ridică
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Planeta poveștilor, Ed. Universitară, București - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi crește un șarpe în burtă
o singură ușă
lasă loc ispitei
între oasele mele
scăldate în lumină
îmi da răgazul să respir în aburul rămas
de la nașterea lumii,
Dumnezeu jucându-se mi-a scris
pe frunte cu Adam
să recunosc vocea Evei
plecată la miezul zilei
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua cand am primit fericirea in vizita
Mă privea din ușă,
cu capul ușor înclinat,
parcă mai surâzătoare decât altădată,
copilăroasă și simplă,
cum o știam,
cum mi-o aduceam aminte după atâția ani
de absență,
îi citeam în ochi nerăbdarea de-a ne juca de-a recunoașterea,
și, doamne, cât o recunoșteam!
fiecare buclă zbârlită,
gestul leneș cu care o dădea la o parte,
promisiunea căderilor în infern scursă pe buze, pe sâni,
pe mugurii neîmpliniți ai unui trup de femeie
care i-a fost întotdeauna prea mare,
și de care, totuși, n-o auzeam plângându-se niciodată,
mă privea și-o priveam
și-aș fi vrut s-o strivesc în brațe,
să mă umplu de ea și să se umple de mine până s-or revărsă
[...] Citește tot
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiriduș
De la fereastra luminată cum galbenul de ou lucios,
Plecat din buzele în freamăt de frăgeziri de roșii maci,
Se înalță cald fuior de vis în ruga gândului sfios
Cu timp ușor, de zbor... copila, doar ochi-i desfrunzind copaci.
Ar vrea, cu mâinile întinse din vârf de muguri, să atingă
Și ea din bolta toată stele, să-și simtă astrul fără nume
Acum, când încă n-o cunoaște, dar știe că de-ar fi să stingă,
Copila-i va fi o scânteie, o zi, sau noapte... lăsând lume.
Nu știe că-i așa firavă, numai speranțe, de va fi
O rază să-și îndrume licăr în umbra astrului pribeag
Și ar vrea în palmele-i să-l țină, în răsăriri de zi cu zi...
Să și-l culeagă din sclipiri pe-o ață în colier, șirag.
Întreabă licărul, copila, cine o așteaptă în prag femeie
Și cum va fi pășitul roșu de drag, din sânge de fecioară,
Iar dacă dor este etern, sau spulberări veșnicu' încheie
Și, lacrimile-s de extaz, ori stoarcere... de-ar fi să doară?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știm!
Ascuns în gândul nopții și-n privire,
Ca pe un psalm te recitesc oftând,
Ne plouă cu orgolii pe iubire
Și astăzi ne vorbim mai mult tăcând.
Iar între noi, nescris, firu'-ntâmplării,
Abandonat în piept respiră greu,
Acoperiți cu mugurii visării...
Tu în fotoliul tău, eu într-al meu!
Ne trece viața-n "dolce far niente"
Și cu penelu'-nchipuirii ridicăm,
Singurătății noastre, monumente,
Noi nu știm să iubim, doar declarăm!
Cuvinte scorojite și confuze
Încremenesc în lemnul unui scrin,
Când tu ești ploaia ce îmi stă pe buze
Alerg să mă ascund sub fulgarin!
poezie de Mihaela Alina din Vol. de versuri "O fi târziu?" (2022)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vești târzii
Îmi lovește vântu-n geamuri,
Cu un zgomot sec și dur,
Învârtindu-se prin ramuri,
Prin copacii din-mprejur.
Vrea să-mi spună despre tine,
Cum că de departe-mi vii,
Să te-aștept cum se cuvine,
Ca-mi aduci doar bucurii.
Numai că-i... târziu acum...
Așteptând ani în neștire,
Îmi ajungi când scriu postum,
În romanul scris "IUBIRE"!
Te-așteptasem viața toată,
La fereastră pe furiș,
Cu privirea-nrourată,
Să-ți văd pașii pe prundiș!
A trecut atâta vreme...
Nopți și zile de-așteptare...
Fără nimeni să mă cheme,
Dintr-a vieții resemnare!
[...] Citește tot
poezie de Anna-Nora Rotaru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mugure de vis
Răpește-mă și du-mă
undeva departe să prind fericirea într-un infinit albastru;
nu vreau amăgiri deșarte -
creează-mă întâi
să prind lumina nopții din ochii tăi
cu mâna tremurândă,
apoi să-ți mângâi inima cu buzele încinse
de șoaptele nebune
că tu ești acela ce îl strig pe malul îndepărtatului izvor.
Poartă-mă desculță
și du-mă mai departe,
pășind pe întinsul alb cu suflete de îngeri,
iar timpul să nu-l lași să treacă peste mine,
mai bine-l duci să treacă-nsângerat
prin macii din răzoare.
Să mă strângi de mijloc
când lumina cade blând dintr-un colț de cer
peste două inimi
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de soare
Praf de soare
se așternea cândva
peste
dimneața iubirii noastre.
Ne certam cu porumbeii
Care intrau pe ferestră...
Muguri de iubire
se temeau să înflorească
la gândul că
se vor usca vreodată.
Stele refuzau să dispară,
Iar norii
desenau inimi pe cer...
Era și zi și noapte în același timp.
În dimineața iubirii noastre
răsturnam pliculețe de zahăr
în ceaiul pe care
îl uitam mereu
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (10 octombrie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie îmi plăcea să-i văd sufletul înflorind. Ca mugurii de dor, proaspeți, însetați de fiorul vieții, ca raza de senin pe-o cunună de albastru văzduh. Îmi plăcea să adorm cu gândul iubirii și noaptea când e mai blândă lumina viselor, petale din Rai și praf de stele aveam să-i prind în părul bălai. Îi râdea inima mică, la margine de gând, cu regăsire și freamăt încropit sub tăcerea asfințitului.
Andreea Palasescu (24 septembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot, o iubire...
E tot, iubire -peste tot și frunza cade ram
și se reîntoarce mugur, crapă de dragostea din trunchi de sevă
și, nor ce-așteaptă puf pe cer să se adune gram cu gram,
să cadă râuri să ne spele și, albina, ce-nmulțește floare, fără relaș... nu știe grevă.
E muntele semeț -ce ține să-și toace roca în rădăcini
și bradul priponindu-l ace să nu rămână dezgolit,
iar marea mângâie nisip, ca râu se-ncorsetând cu arini...
cum cer stă prăvălit pe noi... nu pleacă-n zbor spre infinit.
Câinele -stă domesticit, iubește chiar și pe hinghieri,
omida moare în cocon se dăruind pentru frumos
și zile, nopți, nu se despart, că azi este o noapte ieri...
iar eu la fel țin mult la tine... până ce-oi piere amoros...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeele dimineții
Nu mă mai întorc la vechile forme,
pășesc spre noile deschideri
sunt un mugure care așteaptă căldura
lumina îi mângâie ochii până văd cerul
și nimic nu se întâmplă,
fără Dumnezeul primăverii din mine.
Nu mă pierd în cuvintele nopții,
diminețile mele au curcubee după ploi
care beau apă din râuri
și răsăritul topește întunericul în ele,
voi fi mereu la izvoarele orizontului
unde minunea se naște liberă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La final
într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop și lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrățișarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale și ulcele, viața scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferința e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amforă de dor
Fiert mi-e sângele în cidru
Faust ochii mi-i îmbată
Cu trupul copt și tandru
Cu șoapta ambră, plecată
Într-o toamnă de amforă
Unde stau cu inima
Asteptând căldura camforă
Sub banchiza de patimă
A dorului de tine, dragă
Prin iarna rece și șargă
Fără absintul de Vivaldi
Sărutat mistral de tine...
Cu muguri de migdaline
Cu coapse de cirese coapte
Cu adieri de buclă violine
Cu clipe de tei în noapte...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rai de primăvară
Și de-ar fi să mor vreodată
Numai de singurătate,
Tot văzând cum și din zâmbet
Viața-mi cască hău in noapte,
M-aș împotrivi cu fluturi
Și cu bete lungi de verde
Și cu borangic aș coase
Florile pe trup si spete,
Și m-aș agăța cu frunze
Pe tulpina crud-a firii;
Primăvară, adu-mi, dragă,
Raiul dulce-al mântuirii
De întreaga negriciune,
Și de toamnă, și de iarnă,
Ce nu-mi lasă să-ncolțească
Mugurii, din trup afară.
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre muguri și noapte, adresa este: