Citate despre mulțumire și recunoștință, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la mulțumire și recunoștință, dar cu o relevanță mică.
Despre iubire
Când iubirea copleșitoare vă face semn, urmați-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele și prăpăstioase,
Și când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneți-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbește și o
simțiți profundă și divină, dați-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustiește grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă și crucifice.
Precum vă face să creșteți mult mai repede și îmbătați de fericire,
Tot ea trebuie să vă și reteze uscăciunile
și să vă distrugă cât mai repede răutățile și egoismul.
Precum ea vă ridică îmbătați de bucurie,
până la înălțimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingășie
ramurile cele mai fragile care freamătă
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul
Adăugat de Melinda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Ființă naltă, lungă vedere,
Izvor puternic de mângâiere,
Pavăză sfântă astui pământ!
Dă ascultare, nu-ți fie silă,
Unui glas jalnic, ce cere milă,
Ce a se plânge are cuvânt.
Nu se cuvine a se răpune
În vânt ca fumul o rugăciune
Cu plâns făcută lângă altar,
Unde nădejde are oricine
Să dobândească cerând vrun bine
Sau lui să-ncete vrun ce amar,
Unde tot omul, când îți vorbește
Vorbe în taină, smerit privește
A ta ființă de față stând;
Unde tu însuți simți datorie,
S-arăți oricărui spre bucurie,
Că vrei fierbinte s-ajuți oricând!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Cârlova
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darurile vieții
De unde era sa stiu
Ca viața n-are meniu
Și ca nu poti comanda
Altceva decât vrea ea?
Ca n-as sta la masa milei
Să aștept meniul zilei,
Ci aș fi ales din toate
Numai lucruri rafinate.
N-as fi stat ca la pomană
Sa-mi dea un colac si-o zeama...,
De-mi dădea ce mi-am dorit,
Toate mi le-as fi plătit.
Știu că i-as fi comandat
Mai multe decât mi-a dat!
Nu mi-aș fi dorit belele,
Nicicând n-am poftit la ele.
Imi doream, de pofta bună
Soare ziua, noaptea-lună,
Si plimbari pe-un car de stele,
Eu și visurile mele.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (29 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vise, ți-am făcut portretul...
Din vise, ți-am făcut portretul...
Secerând gânduri sub stele și lună,
Esența lor magică în buchete se adună,
Înflorind miraculos în destine.
Din vise, ți-am făcut portretul...
Portret cu migală plămădit...
În paradisul meu sfânt primit,
Trandafir înflorit, sub privirile cerului,
Plin de sfioasă iubire.
Trăsura destinului la poarta dorințelor mele
A oprit, fără temeri...
Și frâu a pus atâtor neîncrederi,
Răscoapte de viață, în treceri pasagere.
Din vise, ți-am făcut portretul...
Și te-am asemănat cu nucul falnic,
Esență fină de dărnicie și frumos înrobit,
În armonia timpului prielnic de neînlocuit,
Ce caută înaltul cu ochii spiritului viu,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 august 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Traian, tu ești conștient de faptul că băiatul va pleca?
Traian: Normal, altfel cum?!
Diana: Și cum poți fi atât de insensibil?
Traian: Insensibil?
Diana: Da; e totuși fiul tău, iar tu pari atât de nepăsător...
Traian: Fiul meu...?! Mă mir că ți-ai amintit acum acest lucru! Par nepăsător, zici?! Sunt insensibil?! Poate că din cauza ta am devenit astfel, poate că tu m-ai transformat... Crezi că nu mai am sentimente? Scuze, greșești! Par nepăsător și insensibil; reține însă, aparențele înșeală...
Diana: Și atunci, în cazul tău...?!
Traian: Ce-ai vrea? Sunt totuși directorul... Nu-mi pot permite să mă exteriorizez, mai ales că nu se cunoaște adevărul; toți știu doar că-i preferatul meu... Chiar ar deveni suspect dacă m-aș manifesta altfel, adică așa cum mă simt... Insensibil, nepăsător... Să știi, nu mă așteptam să-mi spui așa ceva! Chiar nu mă așteptam la asemenea reproșuri din partea ta.
Diana: Vai... Repet, îmi pare rău.
Traian: Asta nu mă ajută cu nimic. Regretele tale nu-mi sunt de nici un folos, la fel ca mulțumirile sau recunoștința ta; n-am nevoie de ele! Repet: Dacă n-ai de gând să renunți la blondul tău, lasă-mă în pace, cu nepăsarea și insensibilitatea mea cu tot! Pricepi?
Diana: Bine, te las... Ah, iartă-mă, te rog, Traian... Iarăși am spus ce nu trebuia.
Traian: Să știi... Mai bine tăceai, dar... Off, chiar nu mai contează!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Tu?! Ce cauți aici? Nu trebuia să fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că ești cam puturoasă. Toți sunt deja afară și te așteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ți-e clar? Pentru că așa am vrut. Hai, acum, trezește-te odată! Doar nu-ți închipui că aș fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat să vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe ușă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o lași deschisă, dacă nu dorești să intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puțin...
Lucian: Puțin doar?! Am de gând să stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalți, ne așteaptă. Domnișoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineață.
Lia: Înseamnă că ea a lăsat ușa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune că trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulțumesc, altfel aș fi stat mult și bine să aștept la ușă, până binevoiai tu să te trezești, să-mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ți face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aș fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frântură din filonul sufletului meu
Mângâiată de razele binefăcătoare ale soarelui matinal
înconjurată de pacea râvnită de firea omenească
și de miresmele florilor multicolore din jurul meu
care înfloresc mai frumos atunci când sunt fericită
deranjată plăcut de gunguritul agitat al rândunicilor
care dau lecții intensive puișorilor
pregătindu-i pentru prima lor călătorie înspre tările calde
privesc cerul invocând Divinitatea
în primul rand pentru ocrotirea celor năpăstuiți de soartă
apoi pentru a-i mulțumi și a-i spune
că binecuvântez din toată ființa mea viața
cu toate miracolele ei enigmatice
a căror stopuri nu cred că sunt întâmplătoare.
Sorb liniștită din cafeaua fierbinte
cu acea aromă dulce amăruie
care îmbată primele simțuri ale dimineții
și deschide porțile zilelor pe un ton prietenesc
și mă frământă gândul
cum să fiu recunoscătoare sorții
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (6 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aredian: Simți asta? Simți asta, Uther?
Uther: Aredian.
Aredian: E peste tot în jurul nostru. Mirosul putred al vrăjitoriei. Ți-a infectat mărețul regat ca o boală contagioasă.
Uther: Bine ai venit în Camelot, Aredian! Îți sunt recunoscător că ai venit aici așa de repede.
Aredian: Să sperăm că nu am ajuns prea târziu, nu? Căci fiecare oră contează în războiul împotriva vrăjitoriei. Fără contenire, se împrăștie ca o boală; îi caută pe cei tineri și pe cei bătrâni, pe cei slabi și pe cei puternici, pe cei cinstiți și pe cei corupți deopotrivă. Ai devenit leneș, Uther. Ai devenit indolent. Al tău Camelot, cândva nobil, e putred până în măduva oaselor. Te afli la marginea prăpăstioasă a uitării.
Arthur: Sunt la dispoziția ta, Aredian. Cavalerii te vor ajuta cum vor putea.
Aredian: Tu trebuie să fii Arthur.
Arthur: Așa este.
Aredian: Ești un mare războinic - cel mai bun din regat.
Arthur: Mulțumesc.
Aredian: Așa că nu te vei simți jignit dacă îți spun că nu am nevoie de tine sau de cavalerii tăi. Șiretlicurile subtile ale vrăjitoriei pot fi combătute doar prin mijloace și mai subtile, metode învățate după decenii de studiu. Metode cunoscute numai de mine.
replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunul Împărat
Venit-a bunul Împărat
La noi, din Slăvile divine,
N-avea cununi de regi pe cap
Și n-avea în lume strălucire...
Nici pietre scumpe, nici toiag
De aur pentru cârmuire...
Dar cu Adevăru era îmbrăcat
Și împodobit era în neprihănire,
Cu înțelepciunea era încununat,
Toiag și sabie avea în vorbire
Și pe potrivnici I-a înfruntat
Cu milă sfântă și iubire!
N-avea ca regii vreun palat
Nici slugi și robi să I se închine
Și când mulțimi s-au adunat,
Slujea la toți cu bucurie.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Nașterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meniul
Meniul
Natura ne pune în fiece zi bucate pe masă,
Care de care mai colorate, proaspete și gustoase
Și un desert dulce sau amârui cum altul nu-i
În laboratoare mari sau vestite cofetării.
Să savurăm din ale ei delicii, bunătăți,
Care ne fac mai sănătoși, mai buni pe toți,
Ea este gospodina fidelă și de bună credință
Și-al EI rețetar unic pentru noi e secret
Și totul pare atât de simplu și de perfect.
Șofranul, aurul roșu, ale cărui firișoare de stamine
Mângâie papilele setoase de gusturi rafinate, fine
Și intensă savoare și colorit dă delicioaselor bucate,
Servite la masă într-un ospăț festin până târziu în noapte.
Pe masă nu lipsește vinul, produs natural, dublu metabolizat,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (25 februarie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul este atât de puternic în personalitatea și structura sa încât nicicând nu se va mulțumi să se adapteze el mediului și să-i fie recunoscător că-l găzduiește, ci va căuta permanent să transforme mediul în favoarea sa.
Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar rostim Eben-Ezer...
Ne-ai păzit cu brațul tare în orice împrejurare
N-ai lăsat nenorocirea să se-abată peste noi
Ai venit în ajutor când a fost vreo încercare
Să putem nutri, senini, gândul vieții de apoi.
Ne-ai condus în drumeție, pas cu pas ne-ai îndrumat
Să putem privi spre ținta stabilită-n Testamente
Când probleme s-au ivit noi la Tine-am apelat
Vrând să fim cu-ncredințare ale Tale instrumente.
Ca și servul de-altădată ce-a slujit cu demnitate
La altarul mulțumirii, azi, rostim Eben Ezer
C-ai schimbat în bucurie chiar și stările uscate
Și-ai adus noi revelații din știință, din mister.
N-a lipsit nici suferința, n-a lipsit nici bucuria
Dar vedem cum planul Tău generează împliniri
Și în anul încheiat ne-ai ghidat călătoria
Să putem realiza, pe ogor, desțeleniri.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andy Sachs: Mă urăște, Nigel.
Nigel: Și e problema mea pentru că... A, da. Nu e problema mea.
Andy Sachs: Nici nu știu ce altceva pot face, pentru că dacă fac ceva bine, trece cu vederea. Nici măcar nu îmi mulțumește. Dar dacă fac ceva rău, e pur și simplu răutăcioasă.
Nigel: Atunci dă-ți demisia.
Andy Sachs: Poftim?
Nigel: Dă-ți demisia.
Andy Sachs: Să îmi dau demisia?
Nigel: Pot face rost de o altă fată în locul tău în cinci minute... una care chiar își dorește slujba.
Andy Sachs: Nu, nu vreau să îmi dau demisia. Nu e drept. Dar, vroiam să spun, că mi-ar plăcea să fie un pic recunoscătoare... pentru că eu mă străduiesc din răsputeri.
Nigel: Andy, fii serioasă. Nu te străduiești, ci te plângi. Ce vrei să-ți spun? Vrei să îți spun "Vai săraca de tine. Miranda se ia de tine. Biata de tine."? Revino-ți, scumpo. Își face meseria. Chiar nu știi că lucrezi pentru revista care a publicat unii dintre cei mai mari artiști ai secolului? Halston, Lagerfeld, de la Renta. Și ceea ce au făcut ei, ceea ce au creat e mai mult decât artă, pentru că îți trăiești viața în mijlocul creațților lor. Ei bine, evident că tu nu. Crezi că este doar o revistă, nu-i așa? Nu este doar o revistă. E o rază de speranță pentru... nu știu, să zicem, un băiețel din Rhode Island cu șase frați ce pretinde că se duce la antrenamente de fotbal, dar de fapt ia lecții de croitorie și citește revista Runway sub așternuturi la lumina lanternei. N-ai idee câte legende au mers pe holurile astea, și, ce e mai rău, nu îți pasă. Pentru că aici, unde mulți oameni ar da orice ca să lucreze, tu doar catadicsești să lucrezi. Și vrei să știi de ce nu te pupă pe frunte și nu îți dă o stea de aur pentru munca ta, la sfârșitul zilei. Trezește-te, scumpo.
replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunico!
Bunico, te văd și te admir de multe ori,
Stând singură pe-o bancă într-un parc
Sau cea ce-ți este mai aproape,
Lângă un bloc, unde este casa ta
Sau pe băncuța umbrită din curtea ta.
Dă-mi voie lângă tine să stau
Și să aflu care ar fi neliniștea ta,
Bunico, nu-i așa că ce urmeaz a depana
Este adevărul multora de seama ta?
Că de dor ți-e sufletul cuprins
Și pe chipu-ți brăzdat de timp,
Lacrimi calde șiruiesc,
Alinarea să-ți astâmpări?
Că ți-e dor de casa de la țară,
De grădina-n primăvară,
De ciripitul din zăvoi,
De liniștea iernii și serii reci,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (30 septembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felicia: Bună. Vă mulțumesc că ați venit pentru a vă exprima regretele, dar și neîncrederea. Sora mea Martha v-ar fi fost recunoscătoare. Știu că mulți dintre voi au întrebări. Tocmai ce-am vorbit cu un detectiv și am aflat că investigațiile sunt în curs de defășurare. Un lucru e sigur: Martha a avut o moarte violentă. Știu că e greu să auziți asta. Se pare că a fost o luptă. Au fost descoperite zgârieturi și vânătăi pe corpul ei, câteva oase rupte și urme de praf în plămâni, ceea ce înseamnă că a fost îngropată de vie, cel mai probabil suferind de dureri atroce. Vestea bună e că nu s-au găsit urme ale unei agresiuni sexuale. Acum e timpul să plecați acasă la cei dragi. Și încă ceva: în loc de ceremonie funerară, voi organiza o licitație pentru vânzarea casei. O să vă rog să nu veniți cu cecuri.
replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de basthedt
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.
Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.
Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.
Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
Am tot zis că o să-ți scriu, dar mereu am amânat,
că am sufletul pustiu și de gânduri frământat.
N-am să-ți cer și nici să-ți dau, vreau numai să mă asculți,
c-un prieten vreau să stau că dușmani îmi sunt prea mulți,
au comportament de turme, umblă cu jalbe și pâre,
unii-n viață lasă urme, alții mâzgălesc doar dâre,
unii au noroc prea mult, alții-au ghinion destul,
unul se crede prea cult, altul este prea fudul.
Doar Celui de Sus Îi cer ca să fie Bun și Drept,
tu să fii plin de mister, eu să fiu mai înțelept,
tu ești bun, neaoșă-ți vorba, nu te-neci că știi înotul,
dar te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul,
lasă ura și mânia, ducă-se-n pustii de-acum,
poți să-ți pui în cui mândria că din foc a rămas scrum,
nu te da cocoș de munte, fii păun împărătesc,
uită de patimi mărunte ce gândul îți iscodesc,
nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
din greșeli înveți ce-i bine când suferința e mare,
respirăm ce-i poluat, cu-apă chioară ne-mbătăm,
turnăm otravă-n ficat, pe-alții pretind să-nvățăm,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din întuneric și vremuri câinoase
Din întunericul Pământului se ridică azi, Viața,
Rădăcinile florilor se împletesc cu putere,
Se-mpart în șuvițe și-n uscăciunea osemintelor
Ce dau putere de încolțire tuturor semințelor, plantate.
Din beciurile Pământului se ridică frunți de lumină
În care se-alintă și plesnesc boboci de trandafiri
Omuleți parfumați ce-au băut din cupele Împăratului
Ce-a vărsat peste ei toate ploile și râurile divine.
Din vremuri câinoase se ridică azi lumea cu tine
Cu tine, cerșetorule de bucurii și minuni Dumnezeiești,
Pentru care nu face aproape nimic să se arate
Pe setea genunchilor tăi de drumuri, și nu de-nchinări.
Din vremuri amare se ridică azi lumea și crânguri
Obosite de suspine și bocete lungi de oameni străini
Străini de fericirea Celui ce coboară azi pe Pământ
Să miluiască toată suflarea celor întristați și necăjiți.
O înviere permanentă dorește să pună în luturi
O dragoste de Hristos și de recunoștință spre El
Spre carnea înflorită în pietrele și spinii defăimătorilor
De cuvântul și crucea Tatălui pe care Fiul a fost răstignit.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare val de mulțumiri și recunoștință măresc credința.
Wallace D. Wattles în Știința de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mulțumire și recunoștință, adresa este: