nas şi picioare

Discutia dintre suflet si minte

Ziua cu cer cenuşiu prima zi în care public ce scriu.
Discuţia dintre minte şi suflet.
"Plângeau copacii, plângea şi cerul pentru a mia oară. Cu nasul rece pierde caldura-n buzunare, cu ochii mici, cu glasul stins aprinde o ţigară.. "
-Azi ce zi e?
-Ziua celor patruşpatru de cafele!
-Ce oră e?
-Unşpeşiunşpe, ora în care se pun dorinţele!
-Serios?
-Da, pune-ţi una şi vei afla!
-Poveşti de adormit copii, câte dorinţe mi-am pus nici nu ştii, şi câte vise am irosit.. câştigând fix nimic!
-Păi băi fraiere!, tu îţi pui dorinţe despre dragoste? Din câte poţi să ceri, tu, tot la dragoste speri? Nu exista! Ia-ţi gândul, a fost cândva, a topit-o ploaia, a suflat-o vântul, a îngropat-o pământul!
-Dar...
-Ce "dar", eşti nebun? De cate ori să-ţi spun până ai să înţelegi, doreşte-ţi altceva, ai grijă ce alegi!
-Ce să aleg? Pot avea orice şi fără să-mi pun neapărat dorinţă, iar bogăţie încă nu îmi doresc, faimă şi poziţie socială, o să le strâng pe toate lângă fata ce am s-o iubesc...
-Haha o s-o iubeşti tu, dar ea o să te ruineze, tu eşti prost? Când ai iubit ultima dată, ai uitat ce ai păţit? S-a şters cu tine pe picioare şi apoi te-a aruncat ca pe un bandaj folosit!
-A fost vina mea, poate am primit ce am oferit şi eu altor fete cândva, dezamăgire şi tristeţe, bătaie de joc, jocuri cu dragostea, dar acum ştiu că suntem chit.. Le-am făcut să sufere... La rândul meu am suferit.
-Nu ne înţelegem, eşti dobitoc. Visează încontinuu că singur te amăgeşti, nu mai există dragoste, bunătate, iubire, au rămas doar poveşti!
-Poate că aşa o fi, dar nu pot să nu visez, să nu sper.. când văd atâţia oameni ce se iubesc sincer...
-Wuof... eu mai comand o cafea, tu mai aprinde o ţigară.. Şi grijă ce faci că vorbim din nou diseară!

poezie de MarioBlack (9 martie 2016)
Adăugat de MarioBlack91
Comentează! | Votează! | Copiază!

La clică

Baba Gherghina deschidea uşa
Care se văita îndelung: "scââârţ"...
Îşi rezema trupul cocoşat de peretele verandei
Îşi freca nasul coroiat, ca o aripă dorsală de rechin,
Din cauza mirosului înţepător
De blană de capră netăbăcită
Întinsă pe jos,
Peste pământul din casă.

-Drăgoşică maică, te duci să iei pâine,
Că nu mai e şi mai târziu nu mai are?
-Nu! Răspundea nepotul favorit,
Să se ducă Sura, că e mai mare,
Ce dreacu face,
Vrea de-a gata?
-Ce vrei Buleo? răspundea soră-sa Mia,
Poreclită Sura din cauza părului ei blond-cenuşiu,
Pe tine te-a trimis băi T,
("T" de la tebeceul de care abia scăpase Dragoş,
Umblând o vreme prin tot felul de sanatorii),

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu din Genuinul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste din fereastra inimii

Într-un burg pestriţ şi vesel, pe o stradă oarecare
Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare
Şi rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades
La gheretă, în vitrină, un afiş de interes:

Vând căţei cu ochi zglobii şi cu părul cârlionţat,
Jucăuşi, plin de iubire, cu boticul brun roşcat.
Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag,
Ruşinos, zâmbind timid s-a oprit puţin în prag

Şi cu vocea mai domoală l-a-ntrebat pe vânzător:
Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor.
La auzul celor doi, cinci căţei au dat năvală,
Făcând tumbe, alergând, foarte-atenţi la cleveteală.

Unul singur, mai sfios, necăjit, blăniţă sură,
Rezemând codiţa mică pe sandala gri de zgură
L-a privit cu îndoială pe băiatul curios,
Cu ochi trişti, năsuc rozat, vrând să pară bucuros,

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa (30 iulie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos - mireasmă ardelenă

- poem din Ardeal -

m-am născut în Bogata de jos
un sat ca floarea din Ardeal
c-un chip plăcut aşa frumos
ca un ficior gingaş pe-un cal

un sat frumos Dintre Hotare
şi până sus la Fântânele
să-ţi tai prin el când vrei cărare
ca-n zbor de scumpe rândunele

ca ploaia care în şiringi
din Lorniţ parcă se abate
de vârful lui să te atingi
cu zâmbete nenunărate

aici pe-o aripă de vis
eu mi-am trăit copilăria
la miei şi oi când tata m-a trimis

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 noiembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pipăruş modern

A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi şezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări şi post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-şi cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună şi cuminte,
Cum alta nu găseşti în sat,
Şi oablă-n mers şi dreaptă-n stat
Şi rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viaţă-n ei;
Şi-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Şi-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi – poznit itos!-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mergem şi noi spre Apus

Ne duserăm, ne-ntorserăm, făcurăm şi cotitura
Întocmai cum face brusc şi iepurele săritura
Când este gata ogarul să pună laba pe el,
Să-l apuce de opinci şi... să-l scarmine niţel.
Nu mă bag în treaba asta că nu e de nasul meu.
Dacă spun că este bine şi pe urmă iese rău!...
Dacă spun că este rău şi pe urmă iese bine!...
Să spun că e bine rău, n-a zis nimeni pân' la mine,
Aşa că mă dau deoparte şi fac tot pe spectatorul.
De altfel, n-aş mai avea cum să pot face pe actorul
Şi nici chiar pe figurantul, când piesa a fost jucată
În întregime-n culise, iar cortina ridicată
Spre a se vedea finalul... Antonescu în cătuşe,
Aliaţilor de ieri dându-li-se brânci pe uşe,
În timp ce spre lumina rampei păşeşte Mihai întâi
Ce-ar fi dat o lovitură de maestru-n bătălii
Se vorbeşte în surdină de nişte forţe oculte
Pe care regele a fost obligat să le asculte
Pentru că erau ştiute aliaţilor fidele.
Nu-i clar, dar nu peste mult vom vedea ce e cu ele

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos - mireasmă ardeleană

m-am născut în Bogata de jos
un sat ca floarea din Ardeal
c-un chip plăcut aşa frumos
ca un ficior gingaş pe-un cal
un sat frumos Dintre Hotare
şi până sus la Fântânele
să-ţi tai prin el când vrei cărare
ca-n zbor de scumpe rândunele
ca ploaia care în şiringi
din Lorniţ parcă se abate
de vârful lui să te atingi
cu zâmbete nenunărate
aici pe-o aripă de vis
eu mi-am trăit copilăria
la miei şi oi când tata m-a trimis
ca să le pasc hăt pe Dălina

pe-acolo eu mi-am păşunat
mioarele-n frunte cu mieii
ce ades spre seară la jucat

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 noiembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zepeline peste piaţa Bucur-Obor

Zepeline lungi planau peste piaţa Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuţi prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriaşe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetăţenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecţii pentru bărbaţi, femei & copii
indicatoarele de circulaţie se muiaseră de plăcere
ţigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
îşi suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...

Erau nebuneşti, aveau expresia nebunească pe care ţi-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculeţelor de la lift,
erau extraordinari şi ameninţători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu ţineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul maşinilor de mic litraj parcate în
faţa magazinului Materna
erau pure maşinării, mecanisme de ceas care nu-nţelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumaşelor pentru copii,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj interior

Am pornit în mine dintr-un fir de păr,
cel mai de sus ce stă mereu rebel
şi am alunecat ceva mai jos
spre spate 'nainte de ceafa, ea dintre acele masate,
ceva mai sus de unde am echilibrul, la un creier mic, un cerebel,
iar înspre faţă am fruntea peste emisfere
cu întortochieli de adevăr
până la nişte glande cu carapace gloss,
toate cu "iză", epi, hipo... toate rasate,
ce-mi conduc călăreşte partea în care nu-s nervos,
pe un hipo... talamus de răscruce
ce se prelinge-n coadă albă, plină
de-o măduvă, toată din multiple fire
ce mi le protejez c-o mielină
şi care tot ce am de gând induce
şi chiar mă face să mă simt, să fiu o fire...

De aia şi miros, din vasele de-un etmoid,
ce se preling pe nişte fante ce-mi dau glas nazal
când trebuie să fiu aproape teatral

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa la români

Unii sunt mari mincinoşi
Bârfesc aproapele mereu
Însă se cred credincioşi,
Dar nu-ntind o mână la greu.

Cu gura se închină,
Nu te-ajută niciodată,
Sufletul nu ţi-l alină
Îţi râd în nas, câteodată...

La Sfânta Biserică,
Se duc fără ruşine...
În fiecare duminică
Şi nu fac un bine.

Când e sărbătoare,
Credincioşii te doboară.
Se calcă şi-n picioare
Între ei se-omoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (12 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!