Citate despre noapte și ocean, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și ocean, dar cu o relevanță mică.
Însemnări din trecut
Naufragiată undeva și împotmolită
aici, pe-un balansoar cenușiu-albastru
și după ce m-am deprins oarecum
deosebirilor de presiune
Stau și privesc la
ceea ce-n revărsatul zorilor
căzu în năvod: solii
dintr-un mai aspru tărâm.
Mă legănam în ziua cenușiu-albastră
pe când sub mine
vietățile celor mai adânci genuni
ale oceanului înoată
departe sub însăși amintirea
soarelui și lunii aducătoare de maree:
unele dintr-însele plăpânde, altele
rele cu acele toate-mplătoșate
în pielea aceea blindată al cărui nume
[...] Citește tot
poezie de Margaret Atwood
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare cu Dumnezeu
Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!
Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!
Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!
S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea e visul oricărei vedete
Iubirea e visul oricărei vedete,
Omul de iubire ar vrea să se îmbete,
Să simtă beatitudinea divină,
O mângâiere, o rază de lumină.
Să simtă luna cea rece noaptea târziu,
Soarele-n amiază în lacul străveziu,
Spicele coapte cu capul aplecat,
Oceanul iubirii din cerul înstelat!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea era frumoasă
lui nichita stănescu și lui florin iaru
ea era înnebunitor de frumoasă și se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viață
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
și ceilalți credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără șanse
limuzinele cu jenți frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat și tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere și de întâmplare
visul revine la nesfârșit
coșmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucata mea de gând
Bucata mea de gând e ca o coală
Mototolită într-un fapt de seară...
Îl las și plec, mă-ntorc tăcut în mine,
Când nimeni, să mă vadă, nu mai vine.
Îmi port tăcerea lacrimi-n batistă
Și plec spre-un nicăieri ce nu există.
E secetă de oameni și de stele
Și vremurile, Doamne,-s tot mai grele.
În noapte îngenunci, în hohot plâng
Și lacrimi în ocean de timp se scurg.
Bucata mea de gând e ca o coală
Mototolită într-un fapt de seară...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea în lacrimi
Noapte măiastră, răspunde-mi!
Tu unde vrei să ne-ntâlnim,
În vis sau în marea lăcrimândă?
În prea plinul oceanului însingurat?
Te număr printre lacrimi și te-am ales pe tine
Să-mi fi a mea confidentă și prietenă pe vecie.
Peste munți s-a așternut tăcerea și lacrimile dor,
Un gând nebun îmi caută sufletul pierdut în marea dragostei,
Am vise și speranțe,
O lacrimă de mult uitată în colțul unui ochi închis,
Salutări în dansul păsărilor,
Iar eu printre fulgi și stele te chem a mea, măiastră noapte.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resac de dragoste
Ale tale visuri mărmuroase,
Pierdută singurătate.
Marmuroasa a ta viață,
O noapte de dragoste.
Ca o noapte de visare
Oceanul își aduce aminte,
A valurilor unduire
Cu a mării asemănare.
După valurile sparte,
Marea te va uita.
Dar eu visul meu:
Niciodată, niciodată, niciodată...
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceanul
în ape reci stânci împădurite
stârvuri de corăbii
pânze sfâșiate
munți de valuri spală
căutate țărmuri
fecioria neînfricată a pădurilor de azbest
prima respirație nopți de nepătruns
zări sunt ninse
zodii necitite cerul se desparte
cântec de cocoși
nuditatea îmbracă raiul din Pacific
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multe nopți
Multe nopți am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopți iar am uitat
Că visam.
Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.
Gânduri noi și amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!
Te aștept demult să-mi iei
Doruri și tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem BAROC TREI
Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea ca o parặ
Lirismul bezmetic ține loc de breloc
Și-nghesuita-n rama acelui gînd de fiarặ,
Aud cum nesfîrșirea îmi zice "N-am, bre, loc!"
Dar fặ-ți un loc în locu-i, un templu mai hidos
Decît o tușặ finặ de pensulặ pe-o fațặ,
Care s-a smuls din rama perfidului colos
Ca umbra ce-nflorește abia spre dimineațặ.
Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ,
Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ
Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ
Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ
Iar muza, coloratặ, fardatặ chiar strident,
L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ
Acesta și-a ras barba și i-a zids decadent:
Tu ești ceva în jurul unui bujor de fatặ.
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Oana Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător clandestin
M-am furișat în iarna aceea ploioasă pe scara de bord,
Noaptea târziu, pe-o beznă neagră ca păcatul;
Se auzeau doar sâsâiturile stropilor de ploaie și parâmelor,
Care țineau nava legată de colții babalelor, oftatul.
A părăsit portul înainte de ivirea zorilor, iar seara
M-a găsit înghețat sub velele de rezervă pe coverta pustie.
Mă temeam că, odată descoperit, mă vor arunca-n mare
Corabia tremura toată și plonja-n valuri până la copastie.
Apoi, m-am strecurat afară. Îmbarcam apă-n bordul de sub vânt.
În prova, o goeletă se-ndrepta iute spre țărm, nerăbdătoare;
Delfinii săreau în jurul ei făcând fel de fel de gimbușlucuri,
Iar stelele coborau de pe cer s-atingă verga arborelui cel mare.
"De trei ori ura!" au strigat, li se-auzeau vocile sonore
Și, deodată,-au răsunat bătăi de clopot iuți și persistente;
Apoi muzica s-a stins, amestecându-se cu zgomotele mării,
Iar ea a dispărut în aplauzele hulei de fund luminescente.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mijlocul oceanului pe vreme de război
Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Fața lunii calmă,-învelită-n argint și-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.
Chiar acum, momentul e plin de freamăt și de viață,
Înmiresmat de briza serii și-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără și îndrăzneață.
Și, totuși, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roșu-atroce.
În fața lunii, ca un afront, un nor obscen și gri foarte
Se-înalță de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor feroce.
Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea și viața curg amestecate!
[...] Citește tot
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul
Cum putem visa?
E noapte, iar somnul ca un demon nebun nu mai vine
Dimineața răsare soarele și ne așteaptă
Să pășim pe alee cu pași repezi
Către un destin sau o iluzie necunoscută
Mă prind de brațele tale ca o ancoră
Ceasul e răbdător
Frunzele au putrezit
Continuu să te iubesc, fără a-mi putea răspunde întrebărilor
Numai dimineața ne descălțăm sufletele în rouă
Ca două păsări cuminți pe un ram
Ferestrele devin oceane
Oceanele devin păsări ce zboară
Spre timpul destinat zeilor
Doar un nebun poate să-ți spună ca mine că te iubește
Tristețea îl apasă sau îl apasă visul
El își tot plimbă mâna pe trupul tău,
Până ce trupul său ajunge o albă lumină
Doar un nebun poate să-ți spună ca mine că te iubește
E miezul nopții
[...] Citește tot
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Breaking news: Azi-dimineață a răsărit Soarele și ne așteptăm ca el să apună în cursul serii. Pământul e rotund iar Luna are faze, cratere, ba chiar munți și mări. Oamenii au în general două mâini și două picioare, dar numai un singur cap, din fericire... Iarna e frig, vara e cald, în timpul zilei e lumină iar în timpul nopții întuneric. La Polul Nord e multă zăpadă de culoare albă, la fel și la Polul Sud. Balenele sunt niște mamifere foarte mari, care trăiesc în mări și oceane. Muntele Everest e cel mai înalt de pe Pământ. Se aude că omul se trage totuși din maimuță, deși lucrurile nu sunt foarte clare. Este ora douăzeci și peste exact o oră va fi ora douăzeci și unu. Până atunci, vă dorim toate cele bune.
Mihail Mataringa (2 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farul Minot's Ledge
Ca o haită de lupi spectrali, norii suri
Gonesc hăituiți înaintea furtunii;
Sub cerul gol și-amenințător, în urletele nopții,
Se înalță farul cu ochi roșii ca tăciunii.
Cu degete-alunecoase, valurile se-agață
De turnul masiv, urcând și căzând; latră
Fel de fel de blesteme, se reped cu furie
Năucă spre zidul puternic de piatră.
Sus în turnul singuratic se află el,
Paznicul și păstrătorul luminii:
Tăcut și înfiorat, aude cum moartea-n
Bezna lumii-și asmute,-njurând, câinii.
Viforul de spumă albă bate-n tăblii
Ca o fantomă jilavă, care-n rafalele de vânt,
Vânată de vrăjmași, caută-un ungher
În care să se ascundă cât mai curând.
[...] Citește tot
poezie de Fitz James O'Brien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Deja luna se înalță
deasupra dumbrăvilor cu portocali.
Venus strălucește pe cer
ca o pasăre de sticlă.
Lumini de beriliu și ambră
dincolo de munți,
iar deasupra oceanului
un cer porfiriu de porțelan.
Noapte în grădină,
apă în toate formele ei
miros de iasomie,
privighetoare a parfumurilor.
Parcă războiul a căzut
într-un somn adânc,
în vreme ce florile Valenciei
sorb Guadalaviarul.
[...] Citește tot
poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om în mare
Dacă ai fi auzit măcar o dată, clar și sălbatic, acel sunet de alarmă,
Dacă i-ai fi văzut pe cei din cart fugind, cu fețele-albite de spaimă,
Dac-ai fi auzit pleoscăitul apei și scârțâitul bărcii de salvare,
Atunci ai ști ce simte marinarul când coechipierul lui cade-n mare.
Iar dacă n-ai auzit, și numai pe pământ bătut sunt drumurile tale,
Departe de drumurile marinarilor, ar fi bine când vântul în rafale
Noaptea-ți lovește hornul să nu te sperii, nici când în cercevele
Izbește ploaia-n miezul nopții sau lapovița iernilor grele.
E un pat gol sub teugă; am împărțit între noi sărmanul lui avut*
Iar el, rămas departe-n urma navei, în al spumei alb așternut,
Se leagănă pe valuri încoace și-ncolo, îmbrățișând oceanul câtu-i,
Cu păsări plutind deasupra și cu sumedenii de pești dedesuptu-i.
Jimmie i-a luat tabacul; Joe, pelerina de piele unsă cu ulei;
Neddie, fularul care-i învelise gâtul vesel cu călduros temei,
Eu cizmele marinărești; acum picioarele-mi pot să înfrunte,
Gerul. Aș fi-nghețat, desculț, dacă el mai surâdea azi pe punte.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
[...] Citește tot
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă noapte, trezirea din beție
La căderea galbenă-a amurgului
Petrecerea s-a spart,
Iar eu, greoi, sprijinit de-un prieten,
M-am întors acasă și m-am culcat.
La miezul nopții aburii vinului dispăruseră,
Risipți de-un somn bun
Eram din nou treaz.
În fața turnului, luna se ridicase din ocean
Acompaniind mareea.
Rândunelele, gata să-și ia zborul de sub grinzi,
Începuseră să gângurească.
Lumânarea de la fereastra mea,
Gata-gata să se stingă, și-a regăsit deodată flacăra.
Gândurile nu mi s-au limpezit până-n zori,
Iar în urechi auzeam îndepărtându-se încetișor
Sunete de viori și de flaute.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vinsa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns
De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit
Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pangarit
Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și ocean, adresa este: