Citate despre noapte și pace, pagina 4
Somnul codrilor
La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc
Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul,
Arnulf e însă tare, și vesel arde focul.
El și-a încercat departe prin alte țări norocul
Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc.
Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie
Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie.
Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat,
Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat
Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat.
E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere;
Și focul arde vesel, e noapte și tăcere.
Dar galbenele flăcări prin codru străbătând
Ajung pe la culcușul de iederă uscată
A negrei Nopți. Și Noaptea de zare deșteptată
Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată,
S-apropie de flăcări și aproape-n urmă stând
Viteazului în față, ea lung la el privește,
Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserare
E noapte... doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrând s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.
Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor,
Așa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiți, ce-n pace
Să fie, ar dori;
Iar florile-alintate
Mireasma și-o răsfrâng.
E-atâta vrajă dulce
În adormitul crâng!
Nu-i niciun singur zgomot...
Și filomela chiar
Tăcut-a prin tufișuri,
Visând în tainic har.
[...] Citește tot
poezie clasică de Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba multă
Feți frumoși cu frunți de ceară
noaptea vor veni să-ți ceară
din motive mai oculte
vorbele, când sunt prea multe;
Vorba naște și omoară:
e călău, dar și vioară
și de tine doar depinde
mâna ta când vei întinde
Vorbele se vând perechi
orice om două urechi
are și numai o gură
lumea vorba când îți fură
Înțelept e cel ce-nchide
minereul în firide
scoțând de sub carapace
doar cât trebuie și pace!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer care prind să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor àcele de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm...
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focuri de artificii de anul nou
Noi pătimași în noaptea dezlănțuită,
Cu multe artificii, ce e de noi dorită...
Cu revărsări de tunet și fulgere-n cascadă,
În foc de fericire, iubirea lor s-o vadă.
S-au încălzit, pierzându-se în zare
Gândind cu patimă la a ei îmbrățișare.
Să pleci apoi în lume, departe pe pământ
Sau să răspunzi râzând de tot ce e mai sfânt.
Și inima-n piept s-o răscolești după caz,
S-ajungem infinitul, cu pace și extaz.
poezie de Eugenia Calancea (30 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
Coroana pe creștet în veci se-mpletește,
În ochii-ți, seninul cel mai împăcat;
Zâmbetul în buze-ți vesel strălucește,
Inima e-n chipu-ți cel nevinovat.
Decât alte nimfe cu fruntea mai naltă,
Peste ele falnic, făr-a ști, privești.
Dulce ca blândețea, și blândețe altă
Tu nu știi, copilă, că împărățești!
Sânul tău ușure și blând învelește
lnima-ți, altarul d-un ceresc amor;
Focul lui sub dânsul arde, colcăiește
Unde, unde-l umflă suspinul în dor.
Ca luna de noapte, ca dânsa de lină,
Frumoasă ca viața celui fericit,
Veselă ca ziua de mai prea senină,
Edenul în pieptu-ți e însânuit!
Zâmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare,
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul
cocoșul aduce în noapte cântecul
pătrunde cu el o dată în timpanele tale
lovite cu sonorități înalte
înaripatul nu pregetă
să verse cântări de la
ivirea luminii pe pământ,
joacă ping-pong cu nervii tăi,
te zbați,
precum peștii pe uscat
inima ta tăcută
nu are pace,
cu ochii deschiși
agățat de timp îngropi noaptea
în lumina zorilor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște Fericit!
E Paștele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu brațul Lui cel sfânt
Soldații or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veți vedea în iarbă icoana unui miel
Împărățind o lume - să știți că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine și nu va mai pleca
Ticăloșită-i lumea și epoca e grea
Ucide fiu pe tată și maica pruncul său
E foamete, și spaimă, și-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii pleznește ca o spadă
Azi nu mai e rușine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni și dreptate
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (14 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pax Magna
De ce-n aprinse dimineți de vară
mă simt un picur de dumnezeire pe pământ
și-ngenuchez în fața mea ca-n fața unui idol?
De ce-ntr-o mare de lumină mi se-neacă eul
ca para unei facle în văpaia zilei?
De ce în nopți adânci de iarnă,
când sori îndepărtați s-aprind pe cer
și ochi de lupi prădalnici pe pământ,
un glas îmi strigă ascuțit din întuneric,
că dracul nicăiri nu râde mai acasă
ca-n pieptul meu?
Pe semne - învrăjbiți
de-o veșnicie Dumnezeu și cu Satana
au înțeles că e mai mare fiecare
dacă-și întind de pace mâna. Și s-au împăcat
în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet
credința și iubirea și-ndoiala și minciuna.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cer numit copilărie
Am aprins o stea pe cerul nopții;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;
Mă urmează desăvârșit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceștia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...
Am văzut hărnicia omului cum rodește în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credință.
Are gust de pace și de înțelepciune ;
pâinea ține trează fruntea omului.
M-am ridicat între văz și auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălțat fruntea peste ceva ce nu avea sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Traseul imuabil parcurs de stele,
Valurile lovind în mal cu muzical tumult,
Arborii viguroși care an de an
Se-întind spre cer din ce în ce mai mult,
Juvaierul luând formă-n în mină,
Zăpada care cade moale și strălucitoare,
Cerul înalt în catifeaua nopții,
Soarele care apune și soarele care răsare
Toate lucrurile naturale trăiesc și se mișcă
Într-o firească și senină, proprie împăcare;
Doar în viața noastră mereu dezordonată
Această pace e o absență mare.
Ea nu înseamnă tihnă, nici somn, nici moarte;
Ordinea și mișcarea stau pururi treze
Pentru a-i îndeplini poruncile limpezi, ferme
Sentinele lângă ea pe metereze.
[...] Citește tot
poezie de Bessie Rayner Parkes, 1829 1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea nu-i totul
Dragostea nu-i totul: nu-i carne și nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici țiglă care să te apere de ploaie;
Și nici buștean nu-i, de care să te-agați să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăța sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Și, totuși, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Țintuită la pământ de dureri sau țipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieșire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace și-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopți pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deși, nu cred ca-aș putea. Așa să fie oare?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul Betleem
În orașul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În orașul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Și un imn de laudă să-i cânte.
În orașul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Și de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Și ne spune să trăim în pace!
Și să-l iubim pe Dumnezeu.
În orașul Betleem și acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate și lumină.
poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmură glasul mării
Murmură glasul mării stins și molcom
Încunjurând a Italiei insulă mândră
O, luminați, a cerului stelele albe,
Câmpilor noștri.
Vă vărsați icoanele voastre în Tibur,
Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde,
Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei
Împle Italia.
Mare, poartă pe undele tale corăbii,
Unele goale ni-aducă aur din Ofir,
Altele înfoiate de roze d-Egipet,
Vinuri și smirnă.
Ah, trimiteți popoare vulturii voștri
Cei de lemn să zboare pe marea măreață;
Căci a Romei eterne picioare marmorei
Daruri așteaptă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ea umblă-n frumusețe
Ea umblă-n frumusețe, ca noaptea fără nor
De pe-alte meleaguri, cu ceruri înstelate;
Și tot ce e mai bun în întuneric și mai strălucitor
Se întâlnește-n ochii și-n ținuta ei aparte:
Acea lumină cu moliciuni de miere, de polen ușor,
Pe care paradisul o neagă zilei din care suntem parte.
O umbră în plus, o licărire mai puțin
Și grația ar fi fost compromisă jumătate,
Grație care-învăluie fiecare pană-a corbului divin
Și care tandru-i luminează chipul peste poate,
Chip pe care noblețea gândurilor din plin
Reflectă cât de pur e-acel loc mai iubit din toate.
Iar peste-acel obraz și peste acea frunte,
Blânde, liniștite, mai elocvente cu-atât deși,
Sunt zâmbete care înving, nuanțe luminând o punte,
Ele vorbind de zile-n trăite-n bunătate și
Despre o minte în pace cu ea însăși,
O inimă-n care iubirea-i inocentă ca floarea în caiși!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești singur azi și-mpovărat de tine...
Ești singur azi și-mpovărat de tine,
De slavă și de visuri despărțit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.
Bei vin mereu, ți-s nopțile murdare,
Mai știi dacă trăiești cu-adevărat?
Și ochii-ți verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.
Invocă moartea inima-ți nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Și vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări și rugi, puhoi
Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în țara mea,
Știu doar să cânt și să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza!
[...] Citește tot
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Profetul meu este Durer. Cu cât meditez la perindarea veacurilor, cu atât mă conving că unica imagine capabilă să-i dezvăluie sensul este aceea a Călăreților Apocalipsei. Timpul nu înaintează decât strivind sub tăvălugul lui mulțimile; cei slabi vor pieri, cei tari așijderea, și chiar acești călăreți, în afară de unul. Pentru el, pentru înfricoșata lui faimă au pătimit și au urlat veacurile. Îl văd crescând la orizont și aud deja gemetele, chiar strigătele noastre. Iar noaptea ce ne va pogora în oase ne va aduce nu pacea, cum a facut-o pentru Psalmist, ci groaza.
Emil Cioran în Exerciții de admirație
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săptămâna Paștilor
Cea mai dulce bucurie dintre toate, o binecuvântare,
Este pacea, să strângi mâna vindecătoare,
De bunăvoie întinsă ție,
Spunând, "acum nu mai există decât iubire și lumină!"
Zorii primăverii mele au dispărut pentru totdeauna;
Închiși în ocna mormântului, prietenii mei cu țărâna-s una.
Ziua-i la chindie,
Într-un amurg sângeriu aștept noaptea ce va să vină.
Cutreier prin cimitir și scrutez intens
Pietrele și crucile, amurgul devine tot mai dens;
Și gravat pe fiecare
Cruce citesc același cuvânt: Pace.
Apoi, revenind la drum,
Mă-ndrept spre-alt țel, spiritul meu năzuind acum
Să urce la cer pe-o rază salvatoare,
Înainte ca doliul ziua să îmbrace.
Tu, singur-singurel, privești luceafărul de seară,
Surâzând cum am surâs și eu, și-asculți ca mine-odinioară
[...] Citește tot
poezie clasică de Erik Axel Karlfeldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstignire
Am strigat oamenilor, "Voi fi crucificat!"
Și ei au spus, "De ce trebuie să fie sângele tău pe capul nostru?"
Și eu am răspuns, "Dacă nu crucificând pe cei altfel decât voi,
Cum veți putea fi ridicați în slavă?"
Și ei m-au ascultat, iar eu am fost răstignit.
Și răstignirea mi-a adus pacea.
Iar când atârnam spânzurat între cer și pământ
Ei au ridicat privirile ca să mă poată vedea
Și-au cunoscut slava pentru întâia oară, pentru că până atunci
Privirile lor nu se mai înălțaseră spre cer niciodată.
Dar, cum stăteau privindu-mă, unul a strigat,
"Ce anume încerci să salvezi?"
Iar altul, "Pentru care cauză te sacrifici pe tine însuți?"
Al treilea a spus,
"Crezi că plătind acest preț vei căpăta gloria-n această lume?"
Apoi al patrulea a spus, " Priviți-l, zâmbește!
Poate fi iertată o astfel de suferință?"
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anastasia
poezie dedicată fetiței Cătălinei Popescu
Albă, lume de ninsoare
Nopților le dai culoare
Astru lumii noastre, pace
Semn divin, ce ne atrage
Tatăl ce mereu ar face
Albă rochie de seară
Strălucești etern, fecioară
Ia, portul, România
Astăzi, fi-v-ați bogăția.
acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și pace, adresa este: