Citate despre noapte și promisiuni, pagina 4
Mâine, în zori
Mâine, în zori, când câmpul se deschide în lumină
Voi fi pe drum. Vezi, știu că-ți este dor de mine foarte
Și că m-aștepți. Voi traversa păduri cu miros de rășină,
Voi trece munții, nu mai pot de tine sta departe.
Voi merge făr-a vedea nimic, cu gândurile mele,
Singur, făr-a auzi nimic în jur și neștiut de nimeni,
Încovoiat, cu pumnii strânși, dincolo de toate cele,
Zi sau noapte pentru mine vor fi totuna, fiind asemeni.
Nu voi privi cum amurgul toarnă miere pe pământ
Și nici cum, în zare, velele plutesc către Harfleur
Și, când voi ajunge-acolo, îți voi pune pe mormânt
Un buchet de călină verde și flori de cimbrișor.
poezie clasică de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întinde mâinile, copile
Întinde mâinile, copile si spune-i mamei: te iubesc
Atâtea nopți a stat cu tine, atâtea griji o copleșesc...
Si poate nu mai are timp, si poate nici putere n-are
Dar te veghează si-și dorește ca fiul ei să crească mare!
Să fie bun si iertător, să aibă-n inimă credință
Să fie demn si să ajute pe cei ce sunt in suferință.
Să fie sănătos, cinstit si omenos cu cei din jur
Să-mpartă raza de lumină de sub cerescul abajur.
Să-mpartă florile iubirii curgând in vorbe cu blândețe
Si să-nțeleagă si părinții care ajung la bătrânețe...
Intinde mâinile copile si spunei mamei: te iubesc
Ti-a dat viață, si in brațe ești darul ei dumnezeiesc!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă cu gardenii
Zorii de cenușă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peștera ferestrei luminează straniu
tremură-n leșie părul tău bogat
soarele își pune purpura de zdrențe
rege fără țară, imoral prelat
Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
țipă trist cocoșii, înălbind mesteceni
zgomotoși zidarii dimineții vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaștem vreme de un veac
Și cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi și de fragi era
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj promis
La margine de lac, lângă pădure,
Pe undele ce poartă creste sure
Printre adieri albastre, fericite,
Îmi duc cu mine umbrele-alungite.
Sunt umbrele de gânduri și de vise,
Sunt drumuri către rai cândva promise,
Când luntrea de argint se legăna
Pe lacul unde luna ațipea.
Atâtea năvălesc în mine sparte,
Ca valurile-n luntrea ce desparte
Un mal de altul, vis promis de fapte
Și-un lac imens de stelele din noapte...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coaptă ca un fruct
Coaptă ca un fruct țin lumea în brațele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pielița fraged-albastră
ce se boltește în jur,
și sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul și scânteietorul
șuvoi de lumină.
Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
și uns pentru faptă.
Ușor ca un hohot de râs,
tai cu brațele o mare de miere-aurie,
căreia dor i-e de mâinile mele flămânde.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda greierilor
Dumnezeu, cu gândurile sale,
coborî pe Pământ
și mergând, și mergând,
nu observă că-n cale
toți și toate i se închinau
și-L preamăreau.
Obosit cum era
și cum noaptea cobora,
își întinse mantia de lână
și se lungi, cu capul pe o mână,
sub un copac. Dar liniștea prea mare,
deși nu era zi de sărbătoare,
era întreruptă de zgomotele mii
din jur, de prin câmpii.
Și-atunci, luă o mână de întuneric
din spectacolul nopții, feeric,
El, Dumnezeu cel Sfânt,
fărâmițând-o spre Pământ.
Și unde fărâmele cădeau,
cânturi izbucneau,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna de pe cer
Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.
Din razele pe care le va geme
O să îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme
De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
Să înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat
Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete
poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor
Ies numai noaptea
cand teiul e in floare.
Ma strecor plutind usoara
sunt ca o aripa ce lin coboara
dintr-un vis.
E linistea ce vibreaza in jur,
ma-nvaluie tandru aerul pur
iar teiul se scutura lin
si ma imbata.
O noapte adanca ma-nfasoara,
ma-nalta-n sus de subtioara.
Ating cu mana galaxii,
te chem cu mine ca sa vii
sa ne iubim.
Acum te-nalti si tu grabit,
ti-aduci aminte c-am vorbit
ca noaptea teiul e fecund,
[...] Citește tot
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
Trandafirul a vegheat întrega noapte
De dragul tău, știind ce mi-ai promis, vezi bine;
Crinii au vorbit de chipul tau în șoapte
Și-au tot oftat aștepând zorii și pe tine.
poezie de Alfred Tennyson din Maud: O monodramă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Dacă tu ai pleca...
Răul ar înghiți sărutul
Simțirea și nevoia de tine
Recunoscând îndrăzneala de-a iubi.
Cuvintele mele, puținele...
Întreabă cerul, noaptea, stelele
Pe vântul care se pierde printre nori
Mă pierd și eu în muzici și în sfere...
Gândurile îmi muscă carnea
Foșnesc obosite fără sens
Parcă-ar aștepta parcă-ar pleca...
Le mai aud încă glasul sacadat.
Dincolo de orizont de mâine
Și vagi prezențe... se voiau prin timp
Dragostea mea persistă dincolo de ieri
Dincolo de îmbrățișarea promisă ce arde.
[...] Citește tot
poezie de Teodora Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăirea este reală
Când privesc cerul senin
al frumoasei nopți de vară,
Întunericul din jur
pe mine nu mă-înfioară.
Că,
din înaltul cerului,
ochii blânzi ai mamei mele,
Cu căldură mă-înconjoară
luminând ca două stele.
Și,
lipsită de misterul
care pe toți ne-înfioară,
Trăirea este reală
în farmecul nopții de vară.
poezie de Dumitru Delcă (12 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de iarnă
Focul trosnește în sobă,
E cald și îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!
Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Și dorul se vrea alinat.
Și gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ți senine
Precum al tău suflet frumos!
O vrajă e totul in jur
Și iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopții devin
Minuni pentru clipe ce trec.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți va dezvălui
Frumoasă clipă, însoțește-mă iar.
Tinerețe, vorbește-mi
în acest ceas al abisurilor.
Frumoasă amintire, așteaptă o clipă.
Ceas de lumină neagră în vene
Și țipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nșelătoare ale setei.
Și din pulberea cea mai risipită și oarbă
Vârsta cea frumoasă promite:
Cu blândețea primilor pași, când
Soarele va fi atins
Teritoriul nopții
Și în prospețime-i topit fiece abur
Întorcându-se mai palid spre cer
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări de noapte
Noaptea singur în odaie,
Și-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Și-ntunericul, o claie;
Întrebări pe care totuși
Nu mai pot să le descurc
Și cobor în loc să urc
Spre grădina mea cu lotuși
Și când spală dimineața
Geamurile cu lumină
Parcă iar aștept să vină
Cu problemele ei, viața
poezie de Ion Untaru din manuscris (septembrie 2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Soarele poem diamant
Acesta-i
astrul zilei
cel care încălzește
totul pe această planetă
și care alungă întunericul nocturn
însuflețind totul în jur
cu razele sale
aducătoare de
viață.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unei nopți de iarnă
Apărea în stele dințate
chipul tău de atunci, numai contur.
Nopțile mele, în nopțile mele.
Stam lungit pe zăpadă, privirea
îmi hoinărea printre cetini, în jur,
Și nu mi-era frig. Dimpotrivă,
abuream tot ca o pâine albă.
Stelele mă priveau curioase.
O, tu, carne a mea, visătoare,
o, voi, fosforescentelor oase!
Tot viitorul călătorea, călătorea,
de sus, de sub norii cei nevăzuți,
pe fulgii cei albi, căci ningea,
dragostea mea i-apăsa, apăsa,
și ei mi se topeau în răsuflare.
Pân' la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul,
dacă-aș fi vrut să calc peste gheață,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Probă
Te juri să mă iubești o viață-ntreagă...
Premize-ar fi: ți-s drag și tu-mi ești dragă;
O viață-i totuși mult... te-ntreb în șoapte:
Nu poți să-ncerci, ca probă, doar o noapte?!
epigramă de Dîner du Quatrain din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pierdut
Priveam lumânările si florile aduse de voi
Priveam plângând trecutul și ne vedeam pe noi
Am fost prea fericiți în lumea noastră blândă
Acum v-am părăsit sunt doar o stea plăpândă.
Cand vântul bate-afară și-n jur e plin de șoapte
Eu iar vă vizitez, târziu, în miez de noapte
Aș vrea să intru-n casă dar sunt oprit de îngeri
Și iarăși am să plec învăluit în plângeri.
Am fost un suflet bun dar cu mii de păcate
Nici nu credeam că e, pedeapsă moarte
Aș vrea doar să vă spun să credeți în Cel sfânt
Ca veșnic să aveți, odihnă în mormânt.
poezie de Alin Ojog (4 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frunză de anul trecut
Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rămase în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu dorul pe care demult îl credeam
ascuns undeva într-un fir de fuior.
Cuvinte nespuse se-adună domol
în fraze cernute din vechi povestiri
pierdute-n fuiorul cu fibre subțiri
pe marginea spartă a unui bemol.
Bemolul plecase din șaua lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată pe do fără miez
în gama cântată-ntre noapte și zi.
Aud basfligornul cu glas răgușit
urcând prin fuiorul ușor destrămat
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu să nu mă însoțești
Astăzi plec din astă lume.
Tu să nu mă însoțești!
Aici ție-ți este bine.
Aici tu poți să iubești.
Să nu fii trist! Nu-ți pară rău!
Atunci când vii cu flori la mine
să-ți amintești c-am fost și eu,
o viață-întreagă lângă tine.
Acuma plec la Dumnezeu,
dar nu te-am părăsit.
Port în suflet chipul tău
ca și atunci când te-am iubit.
De sus, în fiecare noapte
te voi privi la infinit.
În vis îți voi trimite șoapte,
în timpul fără de sfârșit.
Când steaua mea va străluci
să mă privești seară de seară.
De tine îmi voi aminti
cum ne iubeam în nopți de vară.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (8 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și promisiuni, adresa este: