noapte şi struguri

Pădurea din marginea caselor

Disperarea orbă-a pietrelor de ploaie,
Fremătând sub norii tineri şi grăbiţi,
Zarva răbufnită de sub muşuroaie,
Ale unor arbori ce-au căzut trăzniţi.

Se aud ca boabe, strugurii de piatra,
Agresând ferestre-n nopţile de vară,
Mă uimesc de apa care nu mă iartă,
Şi de după-amiaza, prefăcută-n seară.

Se ridică norii lunecând pădurea,
Ca la un divorţ, pleacă-ntunecaţi,
Şi ca la o pace, prevăzând securea,
Au rămas în urmă, arbori inundati.

Ştiu că în pădure, de pe scoarţe, plopii,
Zvârlu în lumină, umezeli din soare,
Din coroane umezi, şi din mâlul gropii,
Niciodată lumea, n-a părut mai mare.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdare

Răscoleşti ghemotocul de ore aruncat, întâmplător,
într-un an ce părea că nu se mai termină
Timpul căpătase ochii făţarnici ai iluziei
ce râdea spre visul despletit la cumpăna vieţii,
destrămându-se, neobservat, deşi aceeaşi melodie
se auzea tare pe fundalul gol al aşteptării.
Răbdare! N-a venit încă Toamna, gătită,
cu struguri brumaţi în plete şi-n ore,
nici noaptea nu mai trimite spre zori
parfum de regrete, petale şi ploi.
Răbdare! Grăbindu-mă, am căzut
spre cealaltă margine a orei
şi mi-am lovit inima, şi sufletul, şi trupul
pe care s-au rostogolit curcubee,
şi primăveri reci, şi lacrimi împietrite
în drum spre mâine.
Răbdare! Am ţesut ziua din stele
prea repede, prea repede,
de frică să nu se trezească uitarea
cusută cu fir de mătase în Vinerea Mare.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciori de toamnă

Ciori de toamnă-n cârduri trec,
Trec în valuri, pe-nserate,
Croncănind înfometate
Iar eu stau şi le petrec

Cu privirea, cum la plopii
Cei din margine de sat,
Ca ciorchini de struguri negri
Cum sunt cei din curtea popii,

Sub un cer cu Lună plină
Se aşează să-nnopteze
Sus, pe vârfuri, mai aproate
De protecţia divină.

Stol de umbre, noapte bună!
Câmpul te aşteaptă mâine
Să mănânci din bobi de pâine
Cu hârciogii împreună.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cules

focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci şi spasmul muşchilor
odată cu învârtitul teascului
şi strivitul boabelor
ce-şi leapădă cămaşa

până sub stelele nopţii energia curge
cu tot cu lumină şi întuneric
cu tot cu rai şi iad

frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini şi pe faţă
şi chiar se coboară sub tălpi

şi inima uită golul din eu
particule întregi fără substanţă
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îţi mută spaţiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
şi-i cald în casa toată.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer albastru

Atâtea zile, atâtea nopţi, atâtea vise risipite...
Azi mă privesc struguri sub bolţi prin frunze galben-ruginite.
Aş pune-o scară ca să urc din bolţi de viţă-n bolţi de stele,
Asemeni unui Demiurg s-alung amurguri de tăcere.

Înviorată-n dimineaţă aprind o candelă de-argint,
Mirată.... o muşcată creaţă s-a inroşit si a-nflorit.
Zâmbeşte soarele-n fereastră cu razele in evantai
Se naşte-n suflet o speranţă, viaţa totuşi e un rai....

Este miracol, frumuseţe, iubire-a tot ce ne-nconjoară
Si-alung din toamna care vine, o clipă, ce a fost amară
Mă bucur azi de tot ce am, un cer albastru fără nori,
Gândind la ochii tăi albaştri ce m-au privit de-atâtea ori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprimăvărare

Streşinile lacrimi duc,
Când orbite sunt de soare,
Plânge apa în uluc
Ca un cor de bocitoare.

Păsări, zeci, c-un dulce cânt,
Peste pomi devin stăpâne
Crengile trosnesc la vânt
Ca ciolanele bătrâne.

Oala roşie cu toartă
De pe omul de zăpadă,
Nu-i destul că este spartă
Dar, e cât pe ce să cadă.

Primăvara i-e stăpână,
Soarele îi bate-n tâmplă,
,, Omul" sade într-o rână
Neştiind ce se întâmplă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Nopţi şi câte zile
Până la scadenţă
Măsurate-n mile:
Milă, Excelenţă!

Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!

Şi-om pleca cu toţii
În ţinutu-acela
Fiii şi nepoţii
Ne-or găti nacela;

Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu
frunze de arhanghel, sânge şi nuci
în cruci de aripi alergi să aduci
patruzeci.

prin mâneci de timp, reci,
tu întuneci
cu fier
fecioarele mele de aer,
lumite de-o zi cu cald de sidef
pe gherghef de viori,
le zbori fără sori
în ger relief...

nicicând nu fu
mai pururea toamnă
de vii şi de vină
ce condamnă
pe buza-mi din struguri,
pe buza de-apus,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai ştii cum stăteai pe deal şi ne făceai cu mâna
aveai un batic cât toată pădurea
şi îţi spuneam
sărut mâna...
şi îţi trăgeai mâna cu tot cu securea.
Mai ştii
cum seara ne spuneai noapte bună
cu mâinile peste foc dezmorţite
şi ne uitam prin gemuleţul cuptorului la lună
să ne vedem visele corăslite
în laptele ierbii
ce rumegau printre oi
strigau ostreţele
după o oaie un miel prin trifoi.
Mai ştii cum veneam cu tata la tine
şi ne dădeai ciorapi cu lână de vară
lătra câinele sub un nor de albine
şi-ţi împleteai din cruci o livadă-ntr-o pară
Mai ştii
când veneam cu vacanţa la tine

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vântu-n palmă

de-ar fi cetate peste gânduri
să pot zidi cuvant peste cuvant
te-aş smulge din a mele soapte
şi-aş ridica un turn sa-mi fii ce sunt.

aş dezbraca mansardele de noapte
şi noapte peste noapte as cladi
să-mi legan tampla o secunda
cu vântu-n palmă,-ce n-aş fi!..

ţi-as rade strengareste in ureche
muşcând din strugurii necopti din mintea mea
şi-aş stoarce mustul fara nicio mila
strivindu-ţi gura ta cu gura mea.

aş smulge doar un petec de racoare
să-ţi spun ca-mi este intuneric si amar
în temnita din mine ce ma taie
flămândă sunt de tine,-n-ai habar.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie s-a-ndrăgostit de mai...

Pe bulevardul toamnelor vetuste
Valsează în nocturnă paşi străini,
Copacii dezbrăcaţi de frac şi fuste
'Şi-ascund tăcerile în rădăcini.

Pe sub covorul galbenelor straie,
Un gând îşi face cuib de hibernat
Şi chiar de-l mai trezeşte câte-o ploaie,
Se-ntoarce-n vis, că-i vreme de iernat.

Se bate luna-n piept c-o stea furată
Din constelaţia iubirilor târzii,
Că ea rămâne-n vară suspendată,
Să zăbovească strugurii în vii.

Şi vântul se opreşte de uimire,
Pândind de după-un ram înmugurit:
-Au dat cumva, clepsidrele de ştire,
Că toamna,-n drumul ei, s-a rătăcit?

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
S-admir cocorul alb cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,

Şi casă fratelui cel mic
Să-i fac din preşuri colorate
Şi să nu-mi pese de nimic,
Să râd cât pot, pe săturate,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Lidia Batali din Vânzătoarea de comori (noiembrie 2011)
Adăugat de Lidia Batali
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada lui Viorel

Motto:
Transilvanie, eşti mare,
Mândră, strălucind în soare
Nici Oltenia nu se lasă,
Este harnică, voioasă
Cine vine şi munceşte
Glia n-o mai părăseşte!

Noi, mereu ne amintim
De Drobeta-Severin,
Unde, la Dunăre în vale
Au venit oştile romane
Cu împăratul Traian
Să lupte cu Decebal.
Legiuni, cohorte multe,
Care de luptă, catapulte,
Pedestrime şi călare
Din împărăţia mare.
În grabă au construit podul
Ca să treacă tot norodul,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct final

mă apropii de tine, omenire
pasul e greu, cuvântul arde tăcut
cireşul doarme în vie
printre struguri uscaţi pe un rând

ninge în casă, ninge în mine
un final cunoscut şi confuz
pe cer cresc stele
răsărite în noapte din gânduri
strivite sub paşi într-o zi

tac între gânduri
mă doare, mă strânge adânc
laţul legat de polul de sus
cuvântul atârnă în vrie
străin printre voi, străin pe pământ

mai desfac câte o sticlă
pe o masă de gânduri
paharul e spart

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu dublu sens

(se poate citi şi de jos în sus)

Ca într-un Vezuviu mă afund în tine
Mare înspumată cu miros de rai,
Margini de iubire şi de doruri n-ai,
Nimeni nu mai pleacă, nimeni nu mai vine,

Nimeni nu mai moare, veşnice sunt toate
În a noastră lume ruptă din neant,
Tu îmi eşti atlantă, eu îţi sunt atlant,
Vom domni o eră ori o oră poate...

Ale noastre-atingeri s-or preface-n ruguri,
Peste care-n lanţuri vom aşterne zei,
Îmbătaţi de izul florilor de tei
Stoarce-vom sub lună copţi ciorchini de struguri.

Cu albaştrii îngeri vom întinde hora
Tropotind pe-al nopţii de-abanos pustiu
Pătrunzând mistere care nu se ştiu

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestre celestă

Răsuceste gândul cu faţa înspre bucurie!
Înjunghie-i trupul în partea nevăzută de lună,
să îşi deschidă curgerea spre scăldatul răsăritului
în liturghia străpungerii de împărtăşire,
până când ne topim unul în altul,
lucrare tainică a mâinii ce ţine în palmă chiparoşii.
Numai iubirea poate deschide rana nopţii
întru lauda îngerilor.
Exteriorul e opera lăuntrului nostru.
Unde să nu sărut şi unde să sărut mai întâi
cu prelungirea citadelei sfărâmate de har?
Mi-era dor de tine de înainte să te cunosc!
Spăla-te-aş din cap şi până în picioare
să lepăd de zădărnicii clopotul sângelui!
Răsuceşte strugurii clipelor să picure vinul dulce pe buza rugilor!
S-a măcinat grâul la moara anilor.
Răsuceşte gândul cu faţa înspre liturghia vieţii!
Flacăra candelei veghează în tăcere tainica prefacere, învierea din frângeri.

poezie de Iulia Dragomir (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ la mica publicitate

Am căutat mai ieri într-un ziar,
Să dau şi eu anunţ publicitar:
"Vând toamnă la un preţ avantajos
Cu ploi şi frunze, rod şi timp geros...

Vând ieftin toamnă cu alai de roade,
Gutui şi struguri, nuci şi mere coapte
Vând dacă vreţi şi nuduri – pomii goi
De frunzele şi roadele din noi...

Vănd ieftin toamnă cu alai de roade...
Dar ţi-ai găsit?! Halal publicitate!
Ofer ca bonus cerul plumburiu...
Poate am dat anunţul prea târziu!

Ofer covor de roşu arămiu
Şi rozele cu capete plecate
De bruma ce-a căzut într-un târziu,
Fără să ştim şi noi, aşa,-ntr-o noapte...

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina toamnei

În lumina toamnei izvorăsc nelinişti
Din tristeţi pornite într-un ochi neplâns,
Văduvite umbre de adânci oprelişti
Scormonesc păcatul prafului nestrâns.

Caravane tulburi trec în mare grabă
Parfumând văzduhul într-un damf vinos,
Vântură-n butoaie strugurii în boabă
Închinând licorii un profund prinos.

Doldora, gutuia rotunjeşte-n geamuri
Pân' ce isprăveşte ultim fulg de nea,
Ascultând tăcută muguri sparţi în ramuri
Într-un timp albastru ca de peruzea.

Curcubeu de frunze seamănă pământul
Alintându-i şoapta în mirabil strai,
Degradeu de galben tăinuie veşmântul
Toamnei cât e pusă serios pe trai.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de casa părintească
Şi de căpiţele de fân
De mine, puiul de român,
De tot ce poa' să-mi amintească,

De-acea copilărie sfântă
Când umblam cu pantalonii scurţi,
De droaia de copii din alte curţi
Cu care mă luam la trântă;

Prispa de lut a casei noastre
Luminată-n nopţile cu lună
Şi astăzi nostalgiile-mi adună
De pe întinderile sihastre

Îmi cereau părinţii să-i ajut
Legam joiana cu un lanţ
Să pască iarba de pe şanţ
Alături, cei mai mari, jucau barbut

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!