Citate despre noapte și zbor, pagina 4
Armăsarul vestului sălbatic
E asfințit de madrigal
Și raze se-mpletesc pletoase
În fibra viului altar,
Scăldându-se în zări spumoase.
E asfințit... la orizont pământul
Pare că arde în cerul ca de foc,
Amurgul se strecoară-n vântul
De umbre ce-s topite-n joc.
Și în vâltoarea dintre drumuri,
Răscrucea de pământ izbind,
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind.
Vine și zboară în galop,
Iar coama-i o lumină vastă,
Culege fiecare strop
Din noaptea umedă, fantastă.
Rămân scântei în urma lui
Ce se aprind în focul
Zenitului și-al câmpului
Și-și căută-n înalturi locul
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterele nopții
Când umbrele serii coboară ușor
și noaptea în zvon se preface,
a zilei căldură, ca pasărea-n zbor,
dispare ca norul ce tace.
Ce forfotă moare prin lunci și zăvoi,
izvorul se-oprește și zace
de dorul că zarva s-o pierde-n puhoi
și totu-n tăcere s-o face.
Îndată se-aude un cor de brotaci
și liniștea nopții o curmă,
se-ntrec la cântare ca niște ortaci
cu graba ce-i mână din urmă,
iar greierii, mari pișicheri îndrăzneți,
viorile își acordează,
prin iarbă ei sunt cei mai buni cântăreți
și tot simfonie brodează.
Mii felinare licuricii aprind,
feerică noapte de vară,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplă tăcere
Când scriu poveste de iubire
Tu ești în vârful de condei,
Prin trupul tău... firav, subțire,
Se curg miresmele de tei.
Și dacă-n rândurile mele
De-atâtea ori te regăsești,
Am adunat și-am pus în ele
Doar sentimentele firești.
Nu mi-am dorit să fii un vis
Pe care,-n noapte, să-l visez,
Sau eu, vre-un colt de paradis
Pe care-n vise să te-așez.
Nu vreau să fiu o adiere...
Să-ți mângâi buzele c-un zbor,
Ci un sărut să pun pe ele
De câte ori îmi este dor.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară în Lans
Drumeție prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniți. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.
Frumos: o, melancolie și râset violet.
Seară și miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunțile noastre încinse.
Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte și mută o viață uitată.
Prieten; înfrunzite podețe spre sat
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngere palid...
Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru de Australia
sunt femeia
care nu poate trăi...
fără albastrul oceanului!
sunt aripa
care nu poate zbura...
fără azurul clar al cerului!
sunt firul
care nu poate urca...
fără seninul sufletului!
sunt inima de Lună Plină
care nu poate trăi fără ochi de vis,
și visele mele au gheare de leu,
apără zbor de lebădă neagră...
numele meu este săgeată,
albastru de Australia...
și nu am să rămân în umbră,
nu am să caut decât cerul,
la fel ca Statuia Libertății...
și zi și noapte, și noapte și zi...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas teluric
Îmi șuieră-n păr secunda fructelor din zăpezi
Și într-un ochi mi s-a aprins un înger rătăcit
Luna-mi tremură-n trup înfiorate oglinzi verzi
Clipa curbează cerul în celălalt ochi uimit.
M-acoperă noaptea, copac cu frunze de onix
Hotarul pleoapei desface apusul violet
Și-mi crește-n umăr o pasăre ascunsă în vis
Iar inima în spirale s-a despletit încet.
În țipăt de stea se-aruncă buza în țărână,
Celălat umăr se înnădește cu degete
Parcă-i un păiajen, o rădăcină, o mână
Ce-ar vrea să atingă colbul viselor gemene.
Pietrele-n fluturi, fructele-n cer și stelele-n glod
Toate, toate respiră-n trupul meu cel necitit,
Cerul mă țese-n țărâna de mâine și-mi dă rod
Ziua de ieri, din visul unui înger adormit.
[...] Citește tot
poezie de Alice Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat
plouă de ceva timp cu aripi de păsări
din scheletul lor răsar
la fiecare treizeci de minute de cenușă
poeți orfani
soarele își ascute colții în barele de oțel ale zilei
așezate piramidal susțin o civilizație prezumtivă
peste care se așterne noaptea ca o maladie cronică a singurătății
și nu-mi mai e poftă de zbor
semăn tot mai mult cu bătrânul Santiago -
mă zbat ca un salao în plasa destinului
incapabilă să renunț la peștele cel de toate zilele
din care să-mi hrănesc muza -
pe podul plutitor cineva așteaptă cu timpanele oarbe
terapia miraculoasă a florii de lotus mimând un requiem
de cealaltă parte a pământului
un oraș șchioapătă
din lipsa poeziei
poezie de Mihaela Meravei din Volumul "Cu roașul meu se întâmplă ceva ciudat", Editura Ex Ponto, Constanța 2019
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Dacă aș fi avut în suflet lumină
Nu te-aș fi cunoscut pe tine noapte...
Noapte în care simt cum mă sufoc,
Când tremur azi
La pieptul tau pământ.
De-aș fi știut că plâng!
M-aș fi oprit...
Aș fi trimis un gând ca să-ți îmbrățișeze chinul,
Ca să nu-mi înflorească flori din lacrimi.
Azi cănd pământul arid
Îmi însângerează tălpile
N-am aripi ca să zbor.
poezie de Mihaela Amăriuței (septembrie 2009)
Adăugat de Mihaela Amăriuței
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când timpul își va pierde orele și clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se șfârșește; fără speranțe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniți, pe o cărare goală, fără naștere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi și fără zori în acel vid.
Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre vise
Știu o lume plină de mistere
Ce mă-nvăluie în fiecare noapte,
Unde viscolul este doar adiere
Și-orice țipete par simple șoapte.
Și mă pierd în nesfârșita clipă,
Bucuria se-oglindește peste ape,
Simt că zbor și zborul mă ridică,
Infinitul pare-atât de-aproape.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
albastru safir -
noapte cu lună plină
sărutul promis
fluture în zborul lin
natura dezghețând-o
tanka de Doina Maria Tudor (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer...
Noaptea închide-mă-n inima ta,
Ziua ia-mă în zboru-i înalt,
Vopsește-mi dorința de-asalt
În iubirea sclipirii de stea.
Buzele noastre să cânte în zbor
Săruturilor năvalnice-n dor.
Prin inima ta, prin inima mea
Zvâcnesc întrebări și răspunsuri
Cu pante moi dar cu urcușuri
În încercări de flori de catifea.
Totul e farmec și totu-i mister,
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenada muncitorului
Eu sunt un monstru pentru voi
Urzind un dor de vremuri noi,
Și-n lumea voastră-abia încap...
Dar am să dau curând la cap.
O, dormi adânc, mereu, așa,
În vise dulci, hidos burghez,
Oftând, palate de-ți lucrez,
Eu știu și bine-a dărâma.
În noaptea asta, iată, sună
O serenadă din topor,
Amanților pierduți sub lună,
Poeți cu putredul amor.
O, dormi în noaptea infinită,
Burghez cu aer triumfal,
Dar preistoric animal
În rațiunea aurită.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-ai pleca și nu te-aș mai găsi
Dacă-ai pleca și nu te-aș mai găsi,
Pe prundul gândului aș rătăci
Până cocoșii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.
Cu sufletul în straiul vieții tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aștern
Și-atât de dragă raza vieții mele
Aș face-o zbor de aripă spre stele.
Dacă-ai pleca și nu te-aș mai găsi,
De clipe trupul mi l-aș desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruțare,
Va lua din mine pata de culoare.
Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aș răscoli
Și-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aș țese iernii fulgii de zăpadă.
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (4 iulie 2008)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
...
haiku
pe o petală
doi fluturi îmbrățișați
acoperiți de noapte
*
pescăruș în zbor
căutându-și catargul
luna iar ninge
*
zăpada ninsă
înflorește pe alei
albinele dorm
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonierii dorului
Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nufăr alb
Un singur cer
Să zbor spre el
Un singur gând
Mă tine la pământ
Un singur nor
Pufos si gol
Un singur univers
Imens
Un singur lac
Un lebadoi in frac
Se nvarte singur
Intr-un lac
Se nvarte si asteaptă
Lebada
Pierdută intr-o
Noapte
Răpită de un rac
El vrea sa-i vină
De hac
Sub o frunză de nufar
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara prin noapte
Peste-ale visului ape
Zbura o pasăre cu aripi enorme
Către marginea lumii, departe
În noaptea fără lună, în bezna fără forme,
Adânc în creier, înapoi spre începutul a toate.
poezie de Theodore Roethke din Fiul pierdut si alte poeme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte lungă
O noapte lungă, un păianjen negru,
Prinzând în pânzele lui foarte întinse
Zborul meu liber, umblet somnambul
Peste acoperișurile ninse.
Tu privești în tăcere mersul lin
Cu pași mărunți pe verticală
Și mâinile tremurătoare ca niște antene
Care pipăie spaima universală.
Fă-mi un semn să mă pot opri
În miezul visului încep să încurc
Ziua cu noaptea și stânga cu dreapta
Și zidurile pe care urc.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și zbor, adresa este: