nori şi timp

Arborii şi-au dat foc...

Arborii şi-au dat foc.
Stelele-şi dau bineţe,
risipite prin cer şi fâneţe.
Zdrenţe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Feţe şi cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e în mişcare, ci palpitantă, freamătă în fiecare fiinţă. Faptul că mie mi se pare că viaţa se deplasează în timp este o iluzie. Viaţa doar se manifestă tot mai mult şi mai mult în timp. Soarele nu se deplasează în timp ce norii care îl acopereau îl descoperă din nou.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de eu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum norii sunt purtaţi de vânt, aşa şi norocul este purtat de timp.

aforism de Laurenţiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o dimineaţă raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi rece, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăştia puternic, umed: o ameţea. După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o dimineaţă înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, veni, moleşit de căldură, de se furişă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbuşită, din guşă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice oraş cu multe clădiri zgârie nori, şi cu multe linii de orizont, luna pare mai mare decât este. Se numeşte iluzia lunii.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă iubeşti este ca şi cum ai merge deasupra norilor, a fi iubit în acelaşi timp este ca şi cum ai avea norii la picioarele tale.

Dumitru Novac
Adăugat de Dumitru Novac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maturizare

Ca să iubesc lumina aspră-a zilei
Şi tot ce-i omenesc, născut eu îs
Şi îs născut s-aprind cu rouă-n ierburi
Vii lacrimi şi cascade vii de râs.

De când mă ştiu copil, iubeam pădurea
Şi mierlele, şi vulturii din nori,
Şi mieii blânzi, şi râşii iuţi şi ageri,
Şi şerpii cei cu solzii lucitori.

Trecură anii... Râşii iuţi răpiră
Mielul meu alb cu capul bucălat,
Şi-adeseori pe când voiam să-i mângâi,
Şerpii frumoşi de mână m-au muşcat.
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce grandioşi suntem noi pe timp de ceaţă! Cu frunţile noastre atingem norii.

aforism de Valeriu Butulescu din Steagul roşu (1980)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceas de sărbătoare

E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătuşez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
şi viaţa surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
păşesc desculţă, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce ţese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu-Istin din volumul de versuri Umbra unei iubiri (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!

poezie celebră de Mihai Eminescu (decembrie 1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele din viaţa noastră trec uşor-uşor, ca norii de pe cer: obtuze şi confuze.

aforism de Iosif M. Cristian din Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina copilăriei

Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere şi fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
şi mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de şoapte.
Eşti izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1883)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul nu e cu totul pustiu; în drumul lui, Soarele şi prin urmare şi planeta noastră, poate să dea peste nori cosmici, peste imense astre întunecate, foştii sori de odinioară, peste nenumărate comete etc. Nu ştim nici o dată ce ne aşteaptă, "neprevăzutul" ne aţine mereu calea, în Univers, ca şi în viaţa de toate zilele.

Victor Anestin în revista "Orion"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Pe-ascuns te tot frămânţi. Dar văd prea bine.
Priveşti afară trist şi abătut...
Mai mult ca viaţa mă iubeşti pe mine?
Doar aşa spuneai anul trecut...

Tu râzi, dar undeva-ţi ascunzi misterul.
Te uiţi la nori, spre cer, mereu tăcut...
Nu mai sunt eu oare lumina şi cerul?
Doar aşa spuneai anul trecut...

poezie celebră de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa ta, inima şi-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înţelegea graiul timpului şi nici importanţa amintirilor. Cum să-şi îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveştile atingerilor tale care spulberau îndoieli şi desenau zâmbete pe norii suferinţelor. Ea te vroia prezent şi dornic de fericire.

Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horia

Să priveasc-Ardealul lunei i-e ruşine
Că-a robit copii-i pe sub mâni streine.

Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceaţă,
Îşi ascunde tristă galbena ei faţă.

Horia pe-un munte falnic stă călare:
O coroană sură munţilor se pare,
Iar Carpaţii ţepeni îngropaţi în nori
Îşi vuiau prin tunet gândurile lor.

- Eu am, zise-un tunet, suflet mare, greu,
Dar mai mare suflet bate-n pieptul său

Fruntea-mi este albă ca de ani o mie,
Dară a lui nume mai mult o să ţie.

- Nalţi suntem noi munţii, zise-un vechi Carpat,
Dar el e mai mare, că ni-i împărat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vreme a stat încordată lupta între iarnă şi primăvară — câteva zile. Poate deasupra văzduhului
de cenuşă s-au tăiat în săbii, pentru că într-o bună dimineaţă sabia primăverii a despicat plumbul de
sus, şi vânt cald de la miazăzi, cu mireasmă de verdeaţă a umplut lumea, fugărind norii cei
încremeniţi parcă într-unul singur.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

dacă ar apune sorele-n inimi
şi norii ar fi sufletele noastre
cerul ar fi lăcaşul iubirii

dacă ar răsări luna de pe buzele sărutului
şi primăverile ar zbura ca fluturii
pământul ar fi la fel de frumos ca raiul

dacă am încerca să fim, ce eşti tu să fiu eu
şi eu ce eşti tu
iar nopţile şi zilele ar fi răsărituri din apusuri
şi dacă noi, ficare, câte doi, am fi unul şi acelaşi
într-un singur trup, fără anotimpuri
am rămâne nemuritori

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

LXXXV

Cine eşti tu, cititorule care-mi vei citi poemele, de azi într-o sută de ani?
Nu-ţi pot trimite nici măcar o singură floare din belşugul
acestei primăveri, nici măcar un singur firicel de aur din bogatele mine ale acestor nori.
Deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară.
Culege din înflorita-ţi grădină înmiresmatele amintiri
ale unor flori veştede, răsărite în urmă c-un veac.
În bucuria inimii tale o vei putea simţi şi pe aceea care a-nfiorat până la cântec inima unui frate de-al tău,
într-o dimineaţă de primăvară, făcându-l să-şi trimită glasul extatic la drum, către tine, cititorul meu de azi într-o sută de ani.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!