Citate despre oameni buni și suflet, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la oameni buni și suflet, dar cu o relevanță mică.
Spovedanie
"Căci unul este Dumnezeu, unul este
și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)
Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași).
Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc).
Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia din palmă
la vita e bella, e un film remarcabil, o poveste de viață
dar viața este chintesența haosului, stăpâna aleatoriului,
spectaculosul în chiloți de baie
de obicei poți alege între varianta soft sau hard
dar viața nu are variante.
sau dacă vrei, e o împletire a incredibilului cu banalul
între stupid și geniu nu e o simplă linie de demarcație, e un întreg areal
plin cu forme în mișcare, cu suflete drepte sau schiloade
viața e de fapt o întrepătundere de agonie și extaz
în care orice răsuflare poate să-ți dezvăluie raiul sau iadul
am căutat în cărțile de chiromanție linia fericirii
am pus palma lângă desen și am tăiat
carnea s-a înspăimântat
dar s-a închis la loc
fără să comenteze linia
apoi am aflat că destinul e scris în frunte nu în palmă
oameni buni, are cineva un desen al destinului?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, bunicule!
Bunicule, în salba vieții
Ai mai prins un trandafir
Și la vârsta bătrâneții
Împarți miere din potir.
Ești om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te știu
Deși inima-ți ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.
Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieții ulicioare
Pașii lor le-ai îndrumat.
Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogățeai c-un mugur
Când nepoți ți-au oferit.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul
când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
(el e bun doar când mă întind pe plajă ca o meduză ucisă)
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să fie divină, nu venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
cum se nărăvește pentru locul de veci,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, altfel nu-i dau niciun bon de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
(nici n-aș prea vrea, de altfel)
Focul e viu, renaște-n mine și știu
(șemineul însuși mă invidiază)
că e-o vorbă la gura tuturor:
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amintirea dușilor în război
Vezi prunci cerșind la vreme de război,
Trecând desculți prin colb, la suflet goi,
Ducând cu ei poveri și suferinți,
Copii ai nimănui, copii cuminți...
Vezi scrijelit cu schije un mormânt
Și numele celor ce nu mai sunt...
Furtuni și ploi vor plânge zi de zi,
Ei sincer și cuminte vor muri.
Sunt ploi de lacrimi... Ce dureri deodată!
O altă cruce suferința-și poartă...
Îngerul morții trece foc și jar,
Lăsând în urmă trena de amar.
Vezi mame care pruncii-și țin la piept,
Urând războiul crud și prea nedrept.
Sunt scut și casă, schit și devenire,
Se dau pe sine întru prăbușire...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai milă
Părinte, care ne-ai creat,
Am tot greșit, tu ne-ai iertat;
Te înțeleg și-ți dau dreptate:
Ți-a fost prea mult, nu se mai poate!
Nevrednici, vanitoși, naivi,
La greul altora, pasivi,
Călcându-Ți legile-n picioare,
Pentru câștiguri trecătoare!
Poate că am semănat vânt
Și nu ne-am ținut de cuvânt,
Părinții, nu ni i-am cinstit,
Am înșelat și am mințit!
Mânia Ta o merităm,
Parcă nu vrem să ne-ndreptăm,
Dar totuși, mai sunt și minuni:
Există-atâția oameni buni!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea ca un vis
Mai trece-o zi, mai facem un popas
prin amintirile ce dau năvală,
și nici măcar cadranele de ceas
nu pot să țină-această socoteală.
Prea multe gânduri strânse la un loc
ne bântuie cu ploi de neuitare
iar lemnele aduse pentru foc
stau veșnic înșirate pe cărare.
Ne legănăm pe pânze de-ndoieli,
ne aruncăm în marile dezastre
punând adesea false rânduieli
în profunzimea sufletelor noastre.
Ne amăgim cu vorbe de salon,
cântate în slogane deșănțate,
crezând că vom primi vreun plocon,
nicicum pumnale-nfipte pe la spate.
Iar câteodată chiar ne batem joc
de omul bun, cu multă nepăsare,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașii lui Otello...
Otello, au început să te imite urmașii...
cu ochi sângerii plini de setea răzbunării,
din prostești gelozii ce-a cuprins mai nou lumea.
Concurența, egoismul ei maladiv urmată de crime
îl gâdilă zilnic pe Dracu între coarne,
fără frica zilei de mâine sau inconștient.
Cele bune ale firi tale Otello râmân neobservate,
se vând prietenii între ei pentru ambiții necurate,
iar Desdemonele lor trișate plâng acasă în rate.
Pentru unii jumătatea lor este slugă sau marfă,
mai mult sau mai puțin prețioasă,
viața e trecătoare, calitatea ei îndoielnică, falsă...
prostia omenească n-are cote sau norme.
Treziți-vă oameni, din beția frustrărilor
ce sufletul latent vă mutilează,
urmați visurile sănătoase, pentru o viață frumoasă.
Oameni buni!
Schimbați scenariul dintre Otello și Desdemona,
cu fericiri împlinite în familia de acasă
și bucuria va curge din torente divine,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea unui Om Bun
În Caraș liliacul e în doliu,
În Timiș ciocârlia-a amuțit...
De ce așa curând ne-ai părăsit,
De ce-ntre noi și tine-i un lințoliu?
În vis îmi pare că-ți aud chitara
Și vocea caldă... Unde vrei să fugi?
Te-așteapt-o țară îmbrăcată-n blugi
Să îi aduci în suflet primăvara.
De ce-ai ales concertul pentru îngeri?
În loc de reflectoare stele ai...
Vasile-al lui Mardare, ne mai stai!
La poarta cerului vom face plângeri...
Nu pot să cred această tristă știre,
,, Cabana" te așteaptă ca să vii,
,, Va ninge fără tine" peste vii
În timp ce tu vei fi doar amintire.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autopsia cerului
îmi dau pielea jos, hocus pocus,
o să mă vezi în sfârșit
nu iubesc pe nimeni cum îmi iubesc hainele de om bun
trăiesc să îmi pun inima la adăpost trăiesc să îți topesc zidurile
și tu nu știi
când plec ușile devin fum. camera labirint de oglinzi
devii ce vreau eu să privesc
te transformi în ghem, te înod de mii de ori
sunt călăul cu ochi umezi
sunt tăișul care sclipește orbitor în lumină
n-am milă. furnică te fac.
îți arunc în ochi praf de stele părul meu te strânge ca un boa
respiră de două ori
mercur îmi curge prin vene
arsenic am pe buze
nu poți să mai fugi te-am capturat
mai rău. nu-ți dau drumul
până nu devii
[...] Citește tot
poezie de Raluca Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipătul
aaaaaaaahhh
o vocală și-o consoană. la atât se reduce spaima tăvălită prin durere
cu cât țipătul e mai înalt, cu atât mai puțină lume sesizează.
drama zilelor noastre e asurzirea
Saramango vorbea despre orbire, eu de asurzire
și dacă s-ar sfărâma pământul în bucăți alături
ne-am programat să nu auzim
ai-ai-aai
când am eșuat cu zidirea Turnului Babel am dat vina pe Dumnezeu
de parcă Dumnezeu ar fi un moș scofâlcit ce se teme să nu-i năpădim grădina
acum când am eșuat în cunoașterea aproapelui dăm vina pe tehnologie
ea și numai ea ne-a legat mâinile și picioarele de catargul ignorării
și ne-a înfundat urechile cu lauda de sine
pentru că străini fiind, nimeni
nu-și mai pierde timpul
cu celălalt
zgrgrztrsg
scrâșnetul de măsele acoperă țipele ce mor în gât
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna
Minciuna are aripi fumegânde
La răsărit, la nord, dar și la sud,
La vest și la oricare om pătrunde
În bobul vorbei înflorit ori crud.
Minciuna are talpa zdrențuită
Și poale scurte prinse de genunchi,
Pe care printre vorbe și-le-ntinde,
Apoi le strânge seara în mănunchi.
Minciuna are ifose de doamnă
Și se arată mândră peste tot,
Lăsând în locul părăsit o toamnă
În care adevărul e un ciot.
Ea e unealtă scundă și rotundă,
Și e mai lată ca un topogan,
Pe-acolo vorba rea vrea să pătrundă
Din gura celui care ți-e dușman.
[...] Citește tot
poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață
Învață după o bătălie pierdută repede să te ridici
Să rămâi rezervat și nimănui nimic să nu zici.
Oamenii întotdeauna așteaptă bine să te cunoască,
Iar când ești la pământ unde te doare să te lovească.
Învață să-i ierți pe cei care ți-au făcut rău
Ura e un sentiment urât pentru un suflet nobil ca al tău.
Iartă-i, dar rămâi cu ochii în patru, nu-i uita niciodată
Nu știi când încearcă să te rănească încă o dată.
Învață să-ți lași deoparte orgoliul, e doar o gravă boală
Care te îndepărtează de iubire, e o armă letală.
Orgoliul, chiar el... într-o secundă te poate desparte
De tot ce te reprezintă în viață, de-a ta jumătate.
Învață să-ți alegi, nu să-ți accepți destinul
Și nu uita că ai plecat de jos, că ai cunoscut chinul
Și nu-i uita pe oamenii buni care te-au ajutat, pe cei
Care ți-au rămas aproape când în buzunar aveai câțiva lei.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 martie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Cu ochii triști și goi, privea la noi...
Știa că va muri-n curând
Și ar fi luat cu ea,
În irisul aproape mat
Atâtea câte a lăsat,
Spre a le-avea în universul celălalt.
"E prea curând... De-aș fi putut lupta
Cu boala asta crâncenă și grea!
Dar mă așteaptă-acolo un bătrân. Mi-l amintesc..
Mai bine-l văd acum!
Îmi face semn spre a-l urma, știu bine,
Însă la voi, aici, ceva ma ține.
O datorie, vezi, mai am în lume,
Câteva vorbe, maică, a vă spune.
Prin lege-și cere lutul întrupare,
Vreau să vă cer ceva la fiecare!
Tu, pruncul meu cel mare, dă-mi icoana!
În ea îmi pare c-o revăd pe mama...
Iar tu, fătucă, candela aprinde!
Tu, fiul meu cel mic să iei aminte!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare mamă și mă doare tată!
Pământule ce ascunzi în adâncimi
Oase și suflete de oameni buni,
Izvor ce ape line șerpuiești
Peste pustiul gliei strămoșești,
Voi porumbei cu albul vostru pur,
Spuneți-mi, cât mi-e dat să mai îndur?!
Cad maluri peste maluri de pământ,
În brazde nu mai sunt semințe, în grâu
S-au adunat înfometate larve
Și șobolanul lan de aur roade.
Voi cerșetori în haine zdrențuite,
Cât mai purtați dorințe înlănțuite,
Cu talpa ruginind de atâtea cuie,
Vă curg speranțe rupte din călcâie.
Din palme mirosind a bălegar,
Părinți ce ați făcut copiii mari,
Vă curg sudori amestecate-n jale
De munca fără plată și vă doare,
Vă sunt privirile în nopți închise
De deznădejdea visurilor plânse!
[...] Citește tot
poezie de Ileana Vlădușel (15 iulie 2020)
Adăugat de Ileana Vlădușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetiței mele
Fetiței mele, Corina, cu dragoste
Te-am adorat din clipa-n care
În astă lume-ai răsărit
Și, ca pe o gingașă floare,
Cu dragoste te-am îngrijit.
Îmi amintesc, fetița mea,
Cum gângureai, neobosită
Și, Doamne, bine mai era.
Erai atât de fericită!
Văd chipul tău de îngeraș
Și glasul dulce ți-l ascult.
Tu, dragul mamei copilaș,
Când ai crescut atât de mult?
Apoi, să mergi ai învățat
Și teamă nu-ți era deloc
Și câte trânte ai luat...
[...] Citește tot
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rubaiyat
Hai, sus! Soarele-a risipit Aștrii
De pe Câmpia Nopții și-albaștri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare mii de piaștri!
În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:
"Templul așteaptă oaspeți credincioși,
Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-început"!
Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,
Iar cei de-afară-au strigat: "Ușa,
Deschideți ușa, știți cât de puțin
Timp avem de stat și-apoi... cenușa."
Învie Noul An dorințe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spațiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.
[...] Citește tot
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Wendell P. Bloyd
Mai întâi m-au acuzat de comportament necuviincios,
Neexistând lege referitoare la blasfemie.
Mai târziu m-au închis ca fiind dement;
Acolo un paznic catolic m-a bătut până mi-am dat sufletul.
Crima mea a fost:
Am spus că Dumnezeu l-a mințit pe Adam, destinându-l
Unei vieți de ignorant,
Neștiutor de faptul că binele și răul sunt fețe ale aceleiași lumi.
Iar când Adam L-a fentat pe Dumnezeu, mâncând mărul,
Și a văzut prin vălul de minciună,
Dumnezeu l-a izgonit din Eden pentru a nu-i permite să atingă
Fructul vieții veșnice.
Pentru numele Domnului, oameni buni,
Uite, ce Însuși Bunul Dumnezeu a spus despre asta în cartea Genezei:
"Iar Domnul Dumnezeu a zis, iată, omul
A devenit ca Noi" (ați sesizat, un pic de invidie),
"Cunoaște binele și răul",
(Minciuna că toate-sunt-bune, descoperită):
"Acum, dacă întinde mâna și ia fruct
Din pomul vieții și mănâncă, va trăi pururi
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință și furie
Lifte spurcate, împărțiți doar jale
În zi de rugăciuni duminicale,
Mușcați ca lupii, azi, din doliul meu
Voi, bestii, fără sfinți și dumnezeu.
Vă îmbuibați cu lacrima din rană
Din biete suflete fără prihană.
Când eu mănânc poeme-n zori pe pâine
Voi dați cu piatra-n mine, ca-ntr-un câine.
De unde să vă dau eu milioane,
Așa e legea voastră, după toane?
Și știu că de nimica nu vă pasă,
Nici că nu am ce pune azi pe masă.
Mâncați cu șapte guri. Și ce palate,
Vă găzduiesc ticăloșia! Nu se poate
Ca un norod întreg să poarte vina,
Că v-ați înfipt în țară rădăcina.
Ne sugeți sângele, vampiri fără pereche
Precum nebunii cei loviți de streche.
Tot adunați averi și nu vă pasă
De amărâții ce nu mai au casă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oameni buni și suflet, adresa este: