păsări şi zbor

Unui confrate care, la un banchet al scriitorilor, s-a chinuit să-mi facă o epigramă

Fiindcă ai făcut un spirit trist,
Te crezi şi tu epigramist;
Şi cărăbuşul, bunăoară,
Se crede pasăre când zboară!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea nu e un sentiment atât de rău. E ca liniştea în care se cufundă un copac după ce păsările şi-au luat zborul de pe ramurile lui.

Haruki Murakami în În căutarea oii fantastice (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada

Un porc, în nu-ştiu care sat,
S-a răspândit c-a sucombat
Atins de gripa aviară,
Deci iată, că şi porcul... zboară!

epigramă de Iulian Bostan (7 septembrie 2010)
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără partituri

În versurile mele nu găseşti flori de magnolie,
Safire, turcoaze ale cerului.

Florile le vreau în grădină,
Giuvaerele în casete,
Iar cerul?

Cerul poate fi trasat doar de aripă
În zbor înalt.

Pasărea cântă fără partituri.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal Nadiei Comăneci, "Pasărea măiastră" a gimnasticii româneşti

Din zborul ce l-a intuit
Brâncuşi, cu dalta şi cu dorul,
Doar Nadia l-a împlinit,
Având drept aripi... Tricolorul.

madrigal de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceară

Crâmpeie de idei neterminate,
Şi-un zbor de păsări albe şi un vis
Şi cântecul sunat pe jumătate
Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.

Iar liniştea, în cadenţare fină,
S-a mlădiat smerită peste burg
Şi te topeşti şi curgi fără pricină,
Felină ceară, dragoste-n amurg.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-şi desăvârşească zborul, pasărea are nevoie de cer, căci zborul a fost dat visului şi păsărilor deopotrivă
de către îngeri; visul e sortit uneori eşuării când iluziile se risipesc, pe când zborul reprezintă împlinirea păsării: Pasărea să se numească păsăre, omul să se numească om cu rădăcină. Bunăstarea lui nu ţine de o fericire anume:
fericirile vin şi trec. Apar alte iluzii din speranţe care să-l facă fericit
preţ de o clipă.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceara

Crâmpeie de idei neterminate,
Si-un zbor de păsări albe şi un vis
Si cântecul sunat pe jumatate
Despre-un ţăram ce incă nu-i descris.
Iar liniştea, în cadenţare fină,
S-a mladiat smerită peste burg
Si te topeşti şi curgi fără pricină,
Felina ceară, dragoste-n amurg...

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a oferit cele 10 Porunci pentru ca noi, păzindu-le, să fim liniştiţi, fericiţi, liberi pe deplin ca păsările ce zboară pe cerul senin.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

B după A

Curge ca din nouri vorba
pre când plouă
şi stau păsările-n cuiburi
înteţite preste ouă.

Scot din mine aripa
şi cuvântul, adevărul
care aer gros le este
susţinându-le din zborul

Iată, păsări zboară, sunt,
peste-a mea vedere,
iarbă verde, gras pământ
hrană şi putere!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţa este pasărea ce zboară uneori cu capul în nori şi uneori prea aproape de pământ.

Victoria Morozan (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Victoria Morozan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În exercitarea poeziei e ceva care se poate învăţa şi ceva ce nu se poate învăţa. Aripa o ai sau nu o ai. Poţi să zbori sau să nu zbori cu ea. Depinde de aer, de înălţime, de alizeu sau de crivăţ. Rare păsările zburând pe ploaie şi încă şi mai rare cele care zboară noaptea.

Nichita Stănescu în Fiziologia poeziei
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai din iubire trebuie să purceadă pentru mine zborul dispreţului şi păsării mele înştiinţătoare - şi nu din neştiinţă!...

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

***
Sub întinderea ochilor
mi- a mai rămas
doar urma paşilor
asemeni
zborului unei păsări
cu aripa rănită
şi asta pentru că
cerul e mult prea înalt

Teodor Dume (23 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul...

Să-şi desăvârşească zborul,
pasărea are nevoie de cer,
căci zborul a fost dat visului
şi păsărilor deopotrivă
de către îngeri;
visul e sortit uneori eşuării
când iluziile se risipesc,
pe când zborul
reprezintă împlinirea păsării:
Pasărea să se numească păsăre,
omul să se numească om cu rădăcină.
Bunăstarea lui nu ţine de o fericire anume:
fericirile vin şi trec.
Apar alte iluzii din speranţe
care să-l facă fericit
preţ de o clipă.

poezie de Camelia Opriţa din revista Boema, numărul 152 (octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea nu zboară fără aripi.

proverbe româneşti
Adăugat de alex
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea solitară

Oare de ce pasărea aceea decupată
În tăcerea însorită, albă şi îngheţată,
În zbor solitar de la est la vest,
Planând deasupra crestelor văii,
Pare simbol şi mesager al unui trecut care mi-a aparţinut
Şi care şi-a găsit tihna acum multe secole?

poezie clasică de Walter de la Mare din Lupa şi alte poezii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Enormă, pasărea plutea nemişcătoare,
Deodată se zbătu pe loc şi-apoi în sus
Îşi îndreptă rotund un cioc de răpitoare
Şi îşi purtă greoi un trup înspre apus.

poezie clasică de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Mihail Sebastian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru păsările dispărute

Câte păsări o fi stricat
Cerul
Până să-ţi nimerească mersul
Atât de lin?

Unele erau ciudate,
Aveau penele cine ştie cum,
Înfipte de-andoaselea,
Ori poate nici n-aveau pene,
Ci frunze.

Ele încercau să zboare
Până la copacul
Unde se bănuia că va apare omul,
Dar timpului nu-i plăcea
Acest zbor stângaci
Şi le ştergea timpul
Cu dosul palmei.

Hai pe câmp

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine cu dinţii de visele tale, căci, dacă visele mor, viaţa se transformă într-o pasăre cu aripile frânte ce nu poate zbura.

citat clasic din Langston Hughes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!