plăcere şi suflet

Atâta-i dragostea: putrezire împreună. Alăturând cărnuri străine şi înfiripând fioruri din întâlnirile materiei, ea dă prilej plămadei de trup şi suflet să soarbă chinuri prin ocolul plăcerii. În zadar împodobeşte ea cu geamăt obişnuita tăvălire, ţâşnirea sonoră cu însoţire de sudori nu acoperă micimea întâmplării repetate.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Frumoaselor fiinţe le-om cere procrearea,
Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;
La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloarea
Urmaşul său sensibil ce l-ar păstra în poze:

Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,
Hrăneşte-ţi în lumină a sufletului flamă,
Grăbind înfometarea averilor viclene,
Din spirit, din duşmanul ce crud te-nchide-n ramă:

Tu, care eşti acuma un ornament al vieţii
Şi doar prevestitorul stridentei primăveri,
Sălăsluieşti plăcerea pe dinăuntrul feţii,
Şi dulcea calicie te-adoarme-n mângâieri:

De milă este lumea sau ce-o fi lăcomie,
Când tu-i culegi dreptatea cu-a morţilor solie.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar fi să îţi imaginezi că fiecare om din jurul tău joacă un rol special ca să te servească cu toată forţa vieţii şi a sufletului... pe Tine. Oamenii răi - să te antreneze să te poţi apăra, să faci discernământ şi să devii puternic. Oamenii pe care îi dispreţuieşti - să te antreneze să ai compasiune, empatie şi înţelegere. Oamenii pe care îi iubeşti - să te antreneze să descoperi frumuseţea şi plăcerea vieţii, să intri în contact cu inima ta şi să îţi ofere un loc unde să te poţi odihni după toată munca de mai sus. Cum ai privi atunci oamenii din jur, mai ales când realizezi că toţi ştiau deja asta, iar tu ai aflat doar acum?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-acum, prietene cititor, se cade să-ţi pregăteşti sufletul şi mintea pentru cea mai plină de necurăţii povestire ce se va fi făcut vreodată de când e lumea lume, o asemenea carte neîntâlnindu-se nici la antici, nici la moderni. Închipuie-ţi că orice plăcere cinstită sau neîngăduită de această fiară despre care vorbeşti neîncetat fără să o cunoşti şi pe care o numeşti natură, că aceste plăceri, zic, vor fi în chip voit înlăturate din această culegere şi că, de le vei întâlni din întâmplare, se vor afla numai însoţite de vreo crimă ori nuanţate de vreo mârşăvie. Fără îndoială, multe dintre rătăcirile pe care le vei vedea zugrăvite îţi vor displăcea, lucru pe care-l ştim prea bine, însă vei găsi alte câteva care te vor aţâţa până acolo c-o să rămâi fără ceva sămânţă şi iată tot ce ne trebuie.

Marchizul de Sade în Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Şcoala libertinajului (2005)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era chemarea. A pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mişcătoare, monotone ca şi în ritmul doinei, graţia spiritului şi fanteziei. Opera lui ţine un loc nemărginit în admiraţia publicului, pentru că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.

citat clasic din Camil Ressu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă ar exista undeva o fiinţă puternică şi frumoasă, un temperament curajos, exaltat şi rafinat în acelaşi timp, un suflet de poet cu chip angelic, liră cu strune de bronz care să ridice la cer epitalamuri elegiace, de ce, dintr-o întâmplare, n-ar întâlni-o chiar ea? Oh! Cât era de imposibil! De altfel nimic nu merita chinul căutării; totul era minciună! Fiecare zâmbet ascundea un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, orice plăcere avea dezgustul ei şi cele mai dulci săruturi nu lăsau pe buze decât o neîmplinită poftă a unei voluptăţi mai mari.

citat celebru din romanul Doamna Bovary de Gustave Flaubert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbii

O, suflete, priveşte-i! sunt trişti şi singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Ţintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neştiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe faţa lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii şi-i îndreaptă spre larga depărtare
Şi-aşa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu şi-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veşnica tăcere...
Tu râzi şi cânţi, cetate cu lacomă plăcere
Şi voluptatea vieţii cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu paşii grei
- De ce-şi ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coranul nu e lipsit de poezie; chiar farmecul său, provenind din farmecele fizice ale existenţei umane, ţine, în această privinţă, oarecum, de acela al anticilor, cu culori mai noi şi, îndrăznesc să spun, mai însorite. Totul în el străluceşte de pietre preţioase, respirăm parfumuri şi am adormi cu plăcere în această moliciune asiatică, dacă mâhnirea nu ne-ar aminti că omul are un suflet.

citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nehotărârea de a alege între plăceri îi fură omului, temporar, liniştea sufletească. După ce cugetă asupra lor, ajunge să se bucure trecând de la micile plăceri la cele mai înălţătoare.

citat din I Ching
Adăugat de Chelu Alina-Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi-n iubiri tăinuitori

Rosteşte-mi vorbele cu foc
Puse¬-n poeme de amor,
Învaţă-le să am noroc
Să mă închin în prag cu dor.

Să-mi pun în suflet veşnicia,
Surâsul fin de zi senină
În care fierbe poezia
Mirosu-i dulce de sulfină.

În zborul crud de jar aprins
Cenuşă se fac stelele
Şi-n inima-ţi de necuprins
Tu pui în socluri rimele.

Rosteşte-mi vorbele în gând
Sau fă-le ştire uneori –
Trăim plăcerea pe pământ

[...] Citeşte tot

citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

INDEMN...

Nu plânge suflete, fii tare,
Îmbărbătează-te, cu sânge rece!
Va fi o nouă încercare
Pe care sigur o vei trece!

Nu te lăsa cuprins de jale,
Să-ţi râdă toţi în faţă!
Mergi înainte, pe a ta cale
Şi din greşeli iarăşi învaţă!

Chiar dacă soarta nu-ţi surâde,
Nu fi cuprins de disperare!
Şi astfel feţele perfide,
Nu vor mai fi aşa de zâmbitoare!

Încearcă să-ţi învingi durerea,
Chiar dacă este foarte mare!
Nu fă duşmanilor plăcerea,
Deci, luptă în continuare!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pâine caldă

Ce poate fi mai bun decât o pâine,
În care pui speranţe şi plăceri,
Răvăşitoare... clipele de mâine
Şi-aroma dulce-a gândului de ieri.

Miroase-a pâine caldă si pufoasă,
A suflet de femeie-ndragostit,
Care în urm-atâtea doruri lasă
Şi-arome blânde-n trupul ei sfinţit.

O pâine caldă-i ca o bucurie,
Ca o-mplinire... fără de păcat,
În aburul ei doarme-o poezie
Şi fericirea... urme a lăsat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu, mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate... de răsfăţ.

Ah iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie cu dor

Senin mereu în al meu gând, deşi în suflet port furtuna
Şi lacrima îşi sapă-ntruna izvor cu ce să te mai plâng,
Un munte şi-a crescut tăcerea, să mă ascund de a ta umbră,
Când sărutări în mine umblă şi mă îneacă cu plăcerea...

De frunză ochiul îmi lipesc şi toamnei scriu fidel supliciu
Şi-o rog să-ţi dea acest indiciu, că nu te uit, că te iubesc...
Mai vântur iar nebune picuri, ce au săpat până la os
durerii locul nemilos... fără de rost, nişte nimicuri!

Degeaba toamna orchestrează vioara ploii să mă-ncânte,
cu naiul vântul să descânte... noiembrie cu dor veghează...
Azi împletesc cu el cuvântul, o torţă tu ce mi-ai aprins,
cu flacăra-i de nedescris... rebelă-o las... a-mi zmulge gândul
din rănile ce s-au prelins...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu ca în ziua când nu voi mai fi

Scriu ca în ziua când nu voi mai fi
Să se ştie cât mi-au fost dragi văzduhul, plăcerea,
Iar cartea mea să-arate mulţimilor de mâine
Ce mult iubit-am viaţa, natura fericită.

La mincile de câmp veghind şi-asupra casei
Zilnic pe-al anotimpurilor chip mi-am pus pecetea
Căci apa, lutul şi flacăra mereu mai naltă
Ca-n al meu suflet nicăieri nu-s mândre.

Am spus doar ce-am văzut, doar ce-am simţit ci inimă curată
Şi pentru care adevărul n-a fost nicicând prea îndrăzneţ,
Căci am avut atâta-nflăcărare de dragoste stârnită
Vrând ca şi după moarte să fiu iubită.

Şi ca un tânăr ce va citi cândva ce-am scris
Simţindu-mă cu tulburare, emoţie, surpriză,
Cu totul dând uitării iubitele agreste
Să mă primească-n suflet, mai dragă ca aceste...

poezie de Anna Brâncoveanu de Noilles din Umbra zilelor (1902), traducere de Virgil Bulat
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava

Să-mbrace ştie vinul speluncile murdare
În strai de vis, strălucitor,
Şi-nalţă porţi boltite şi arcuri tari, uşor,
În roşul aur din pahare,
Ca soarele ce-apune pe cerul plin de nori.

Şi opiul măreşte ce-i fără de hotare,
Tot întinzând nemărginiri.
El vremii şi plăcerii le stoarce adânciri;
Cu-ntunecată nepăsare
Încarcă inimi peste daraua de iubiri.

Dar ele n-au puterea ce-o are doar veninul
Din ochii tăi, din ochii verzi,
Lac unde-n tremur chipu-mi stând răsturnat, îl pierzi...
Când visul meu, seninul,
Amar şi-adapă turma în apele lor verzi.

Dar ele nu-s asemeni cu vraja ta grozavă,
Cu-al tău sărut muşcând cumplit,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile au lăsat câte ceva, mult-puţin, în mintea şi sufletul meu, contribuind, în mare parte, să-mi păstrez optimismul şi exuberanţa tinereţii, care m-au ajutat să muncesc cu râvnă şi plăcere.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere, avere şi durere

Când eşti în floarea vieţii,
Când ai anii tinereţii,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ţi saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieţii,
Când simţi povara bătrâneţii,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că şi averea îţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce omul utilizează fără teamă de Dumnezeu, tot ceea el utilizează doar pentru plăcerea sa, nu va întârzia să lucreze ca o otravă pentru suflet, oricât de plăcut şi binevenit ar fi pentru corp.

citat din Johann Arndt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e deşertăciune, zice predicatorul [All is vanity, saieth the preacher]

Eram deştept, faimos şi iubitor,
Şi sănătos, cu trupul tinerel;
Din orice vie luam câte-un ulcior,
Mă dezmierdau contururi fel de fel;
Inima-n ochi frumoşi lucea firesc
Iar sufletul simţeam că-i afectuos;
De desfătări şi tot ce-i pămânesc
Mă bucuram precum un prinţ fălos.

Încerc să număr zilele ce-au fost
De care încă pot să-mi amintesc,
Să văd dacă în viaţă e vreun rost
Ce m-ar putea tenta să mai trăiesc.
Dar nicio zi n-a fost, şi niciun ceas
Să simt plăcere fără de amar;
Nicio ispită brusc nu m-a atras
Să n-aibă fiere-n luciul ei bizar.

Şarpele-n câmp, cu vrăji şi cu talent,
Inofensiv devine imediat;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!