Citate despre ploaie și suflet, pagina 4
Împreună
Înainte de mine ai fost tu!
Plângeai ploaia peste florile mele...
Într-o zi, am privit spre cer și mi-am văzut chipul.
Se odihnea în picurii tăi...
Atunci ai căzut în sufletul meu
și mi-ai sărutat gândurile...
De atunci, te port în dreapta inimii mele
tresărindu-mi zbaterile
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci adormiți
La ceaiul cu ierburi senile,
Un foc se aprinde din veacuri
Compost de răbdări printre zile
Descântece-n șoapte și leacuri.
Pădurea se-ncruntă a jale,
O frunză scâncește prin rouă,
Strivită de vreme și zale,
În suflet e ceață și plouă.
Privit de departe, copacul
O așchie-n calea furtunii
Îl ține pământul, săracul,
Și-o rugă ce-o-nalță străbunii.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de gânduri
Ploaie de gânduri
cu lacrimi de vară
a țesut peste suflet
pânza unei iubirii
care sărută infinitul.
Gândurile-mi sunt
zbor spre fericire.
Stol de pescăruși
își lasă libere
visurile frânte de
furtuna existenței...
Mă scufund alene
în valurile unui dor
pictat în speranță.
Mă înec în lacrima
necunoscută de tine
în adâncimea unui vis
care nu cunoaște
povara singurătății.
Vreau să ating
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Ploaie de gânduri
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Agață-mi sufletul de tine...
Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.
Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgerul poetului
Poezia
vine
ca
ploaia
Udă
câmpul
însetat
al
cititorilor
Apoi
unul
câte
unul
răsar
Versurile
partea
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (29 septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea versului
Floare sufletească rară
Zâmbete te rog presară
Și-mi alungă nori de ploaie
Suferințele-mi înmoaie
Dai fiori singurătății
Îndulcești amarul vieții
Ștergi o lacrimă sau pui
Pe obrazul orișicui
Visul meu în prag de seară
Fă-mi iar inima ușoară
Lasă-mi sufletul să cânte
Versul tău să mi-l alinte
Să-mi săruți ochii alene
Mângâie-mi pleoape si gene
Și pe trupu-mi dezvelit
Culcă-te încet, șoptit,
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (31 mai 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimi s-a înfipt săgeata
Afară plouă cu găleata,
În casă, frigul a răzbit;
În inimi s-a înfipt săgeata
Ce-a dus un suflet mult iubit
Și lumea-i zice - "bieata...
Ce tânără-a murit... "
E frig în jur ca și afară
Dar al meu suflet e fierbinte
Și nu-ncetează să mă doară
Căci s-au unit două morminte
În care inima-mi coboară
Nemângâiată de cuvinte...
Doi preoți plictisiți "slujesc"
Poporului nerăbdător,
Decorul liniștii-l mânjesc
Cu vorbe goale de-ale lor
Și-o tot lungesc, și-o tot lungesc,
Cu flerul grav, nepăsător...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii (18 noiembrie 2017)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne rugăm
Să ne rugăm cerului să dea ploaie.
Ploaia ne aduce
mai mult grâu,
mai mult ulei,
mai mult vin.
Dacă avem aceste trei lucruri,
avem treimea dumnezeiască.
Avem pâine,
avem ulei,
avem vin.
Adică avem anafură,
avem mir,
avem împărtășanie.
Avem sufletul curat.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o umbră dragostea
E-o umbră dragostea și piere,
Iar inima în pumn îmi plânge
O melodie de durere,
adusă ploii se răsfrânge.
E-o umbră dragostea și piere,
Destinul meu călău, o frânge
În neagitări fără vedere,
asupra-i sufletul îmi plânge.
O melodie de durere,
adusă ploii se răsfrânge.
De ce? De ce? - strig în tăcere,
ființa mea întreagă plânge,
Destinul meu călău, o frânge.
Ce-o fi? Și ploaia ce mă cerne,
mi-i sufletul în sfâșiere
de melodia ce-o răsfrânge.
E-o umbră dragostea și piere,
iar inima în pumn îmi plânge.
poezie clasică de Luis de Camoes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă cu dor, temeri și iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferințelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?
Andreea Palasescu (10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna mea
TOAMNA MEA
Ascult vântul toamnei, ce-mi bate la ușă,
Prin anotimpul ce ce adoarme-n amurg.
Din frunze croșetez gândului, mănușă,
Când lacrimile ploii în suflet se scurg.
Se cerne tristețea-mi ca ploaia-n furtună,
De mila frunzei bătută și brumată.
Doar vântul îi cântă pe-a ramului strună,
Prohod de adio, din viața curmată.
Presimt că toamna mi-aduce gongul morții,
Când sufletul se scurge într-un vis profund
Și nu regăsesc drumul vieții și-al sorții,
În primăveri să mai cultiv gândul fecund.
Bruma și frigul îmi îngheață privirea
Și-adeseori rămâne ideea-n condei.
Iar timpul pecetluiește amintirea
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de suflet, dor de noi
Mi-e dor...
dor de sufletul din noi,
ce l-am ascuns sub pietre si noroi;
ce l-am uitat într-un ungher
sub ploaie, frig și ger.
Si noi...???
noi oameni... ce suntem?
daca nu, doar niște biete ființe?
înzestrate doar cu-n simț primar
de supravețuire, acel simț vital.
Si el,
El, suflet de copil,
ce toți l-aveam cand mergeam tiptil,
ar mai salva, de-ar putea
săraca noastră consțiința.
dar este mic și al său trup
l-a izgonit în ploi și vânt
și de atunci el rătăcește
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arca
În turburatu-mi suflet am construit o arcă
- Informă nălucire de biblic corăbier -,
Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.
E vremea să se-abată mânia lui! O ploaia
De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel.
Corabia aleargă... în negura greoaie,
Corabia se-nclină, și-aleargă fără țel...
Și cel din urmă creștet de munte se cufundă...
- Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adânca undă?
S-a coborât pe ape lințoiu-ntunecat.
Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee...
E noapte-n larg... Iar arca te așteaptă, Jehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum
Cum potsă-i spun vântului
să nu mai bată?
Cum pot să-i spun ploii
să se oprească?
Cum pot să-i spun soarelui
să nu strălucească?
Cum pot să-i spun sufletului meu
să se despartă de al tău?
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din In azzurro (noiembrie 2014), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Ioan Ioncy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoarea
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil.
Plouă doamne și transformă în noroi
sufletul meu de câmp arabil.
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este și nici nu există.
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numește cu vorba cea tristă,
Numărătoarea începe cu doi,
dar, și sfârșitul...
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Landoul roșu
Prin păduri de porumb
Landoul roșu ne legăna.
Inima mea lângă inima ta,
Negru hulub lângă negru hulub.
Norii, câți au trecut peste noi,
Cu viscolul, cu soarele împreună s-au dus
Către colina dinspre apus.
Doar noi în neguri, în ploi.
Dar roșul, eternul nostru landou
Ne poartă mereu înainte, ne poartă
Se-nchide o poartă, se deschide o poartă
Peste sufletul vechi, pentru sufletul nou
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp sufletesc
în memoria mamei Ana
Așa senină ploaie am văzut o singură dată:
Ascunsă de copii, plângea în sine mama...
Și zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,
Și plânge uneori fără să-și deie seama:
Ce anotimp domnește în vorba omenească,
Și cum se simte spicul în ochi-aprinși rodit?
Nereținându-și jalea,
fulgerul trimis e să lovească
Cerul sufletesc de nori răutăcioși acoperit.
Așa senină ploaie... dar uite că nu trece,
Ci în dureri adânci pâraiele-și revarsă,
Și îmi rănește graiul dansul ei cel rece
Și eu, copil naiv, o tot adun în plasă,
Așa cum ochii mamei îi tot adun în mine
Cu tot ce au văzut în viața lor frumoasă, -
Dar ochii părintești, în loc să mă aline,
Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești frunza
Ești frunza
sub care sufletul meu tremurând și-a găsit adăpost.
Tu mă ții vie sub valul avid de ploaie
ce curge
și curge
și curge...
Sărmanul timp a devenit o molie neagră,
cu-aripi pleoștite, murate de atâta ploaie
și-ncearcăn zadar să evadeze
săpând un tunel vertical
în peretele ploii.
Tu ține-mă lipită de tine,
Poezie!
Să-mi fii mereu acoperiș
și balansoar!
Prin tine pot să descifrez runele ploii,
doar tu îmi ești calea regală
de-a fi și de-a nu fi
și doar prin tine vreau să știu
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul unei femei îndrăgostite: O grădină cu trandafiri, dimineața, după o noapte în care a plouat.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ploaie și suflet, adresa este: