ploaie şi toamnă

E toamnă iar

Must, pastramă, ploi, bureţi,
Datorii, pastile, rate,
Gogonele, castraveţi,
Brumă şi anticipate!

epigramă de Valentin Groza (8 februarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de toamnă

(La toamnă, când frunza va îngălbeni...)

La toamnă, când frunza vă îngălbeni,
Când pentru ftizici nu se ştie ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.

Şi-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tău, în spaima nopţii, ca un prelung final,
Voi repeta că anii trec mereu mai greu, şi mai brutal.

Va bate ploaia... şi târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...
Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...
În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie de toamnă –
printre arborii desfrunziţi
bătrânul desculţ

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă tristă

Când toamna încă întârzie
Printre haracii vechi de vie,
Cu ploaie, chiciură, spre seară
Ne bate vântul în cămară!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi;

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi.

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însemnări într-o noapte ploioasă pentru un prieten din nord

Ma întrebi când sosesc. Nu ştiu şi regret nespus.
Visez munţii tăi, iezerele lor toamna când se revarsă sub ploi.
O, când vom curăţa din nou fitilele lumânarilor lângă fereastra de la apus?
Cand îţi voi asculta iarăşi vocea toată noaptea, mergând prin ploaie amândoi?

poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare că plouă, dar de fapt e lacrima verii pe obrajii toamnei...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă- mă iubite

Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu şi în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e aşa de gingaşă, dulce şi frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.

poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă fără decor

E toamnă, iubite,
Afară şi-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi eşti pământ;
Aştepţi să te-acopăr
Cu suflet şi dor
Şi vrei să fiu iarăşi
Al toamnei decor.

Nu pot azi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.

poezie de Angelina Nădejde (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

e liniste, n-aud nimic,
decat fosnetul frunzelor,
ecoul surd tipic
zgomotelor ploilor

totul este trist
frunzele ingalbenesc
cu peisajul toamnei
incet, ma obisnuiesc

nici soarele nu se arata
randunelele se duc,
se scutura de-a valma
frunzele de nuc

si bruma s-a lasat
peste lanuri si campii
vara-mbalsamatoare
unde esti? cand o sa vii?

[...] Citeşte tot

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul plumbului (1)

Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur eşti singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb

Septembrie ca o şampanie se agită
toţi copacii au la gât parcă felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul şi moartea dispare

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de legătură...

a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură celulară
în plină toamnă cu copacii goi
şi nopţi cu luna scârţâind la scară

a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură prin mesage
în care norii de cuvinte şi de ploi
se năruiau în ample monoloage

a fost o simplă legătură între noi
o simplă legătură întreruptă
de promoroacă-n dimineţi şi de noroi
pe panta vieţii tristă şi abruptă

a fost o simplă conjunctură de moment
dar s-a sfârşit ca orice conjunctură
şi toamna asta plouă permanent
cu stropi lipsiţi de orice legătură...

poezie de Iurie Osoianu (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna inimii

Şi ger cuprinde, ochi şi buze.
Un suflet negru-i aruncat,
De vânt şi ploi, pe crengi, frunze,
La toamnă, veşnic, condamnat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (15 septembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Haiku

Toamnele târzii-
Pe aleile pustii
Iar ploi aramii.

haiku de Valeria Mahok (30 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miez de toamnă

E miez de toamnă în calendar,
Fierbe vinul în butoaie.
Şi din cer iar şi iar
Cad stropi reci mărunţi de ploaie.

E miez de toamnă în calendar.
Şi vântul bate ba mai încet, ba mai tare
Cad frunzele de pe copaci,
Cum se rup filele din calendare.

E miez de toamnă în calendar,
Dar se mai aud cum păsările cântă
Şi crizantemele au înflorit iar,
Toamna seamănă cu o mamă blândă.

E miez de toamnă în calendar
Şi fierbe vinul în butoaie.
Pentru fiecare gospodar,
Toamna este o bucurie mare!

poezie de Vladimir Potlog (4 octombrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Îmi spui:
"Rămâi, nu e târziu. Afară plouă
şi ploaia îţi va uda umerii, părul, obrazul,
picături reci de toamnă
şi-ţi va fi frig, Rămâi!"
Dar ploaia nervoasă îmi bătea-n geam
şi-mi spunea să plec, că e târziu,
iar ea îmi va mângâia părul, obrazul, trupul
cu picături calde ale aducerilor-aminte
să plec, e vremea colindelor.
Am plecat în toamnă cu ploaia de mână,
şi uitând să-mi mângâie sufletul
m-am făcut o picătură de ploaie, în noapte,
ce pe altarul vieţii a devenit lacrimă.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este ca o ploaie de toamnă care ştim când începe, dar nu ştim când se va opri.

aforism de Betty Marcovici (25 octombrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

La prima vedere pare ok, dar cand spunem 'ploaie de toamna', ne gandim la o mocaneasca serioasa... Ori asta asociata [...] | Citeşte tot comentariul

Toamna

Frunzele se sfătuiesc,
Ce culori se potrivesc,
Unele roşesc mirate
Altele-s galbui pătate,
Arămii şi visătoare
Se aştern pe-alei covoare!

A sosot toamna la noi
Cu belşug şi multe ploi,
Păsările plec din ţară,
Dar se-ntorc la primăvară.

Toamna ninge? Toamna plouă?
Câte-un pic din amândouă!
Şi noi toţi îi spunem iară:
Zâna bună din cămară.

poezie de Geanina Boglut
Adăugat de Geanina Boglut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă roşie

Ploi torenţiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
aşteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboţii sistemului
roşu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
şi versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
şi teama.

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să ucid toamna

Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri şi în mine totul plânge.
De pe ram îşi iau adio toate frunzele şi vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!

Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agaţe poezia de un colţ din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.

E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri şi să strige-n gura mare:
Luaţi toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!

De n-ar fi aşa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aş strivi poamele toate şi aş ţintui-o-n cuie.
Aş închide-o fără milă, în Siberii neştiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!