prezent şi promisiuni

Regrete

Chiar nu -nteleg unde gresesc,
Dar va fi bine, iti promit,
Inchei, si n-am sa-ti mai soptesc,
Iubirea ce te-a plictisit.

Cauti motive in orice,
Eu unul spun ca sunt pretexte,
Ieri imi vorbeai de dragoste,
Azi mi te scuzi prin doua texte.

Si imi vorbesti asa urat,
Cum poti sa fii atat de dura?
Ti-am dat iubire, doar atat,
Si uite tu ce scoti pe gura...

Stai linistita, eu trec peste,
Sunt victima a multor fete,
La tot ce-a fost si nu mai este,
Sa nu-ndraznesti sa ai regrete.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul: Oamenii sunt ciudaţi în ziua de azi. Politeţea a dispărut. Odată i-am smuls poşeta unei femei tinere. O nimica toată: ceva mărunţiş, o batistă, un ruj, câteva scrisori de dragoste. S-o fi văzut cum alerga după mine. Şi ce vorbe îmi arunca în spate! Fără pic de respect, fără pic de jenă. Şi erau numai copii în jur.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Don Quijotte

Cules din mituri, însuţi tu un mit,
Biet pelerin cu inima bolnavă
De uriaşa visului otravă –
În piscul tău cu râvnă m-ai primit.

Sărac şi bleg prin holde de pământ,
Contrariu cum canoanele învaţă,
Doar tu mi-ai fost mireasmă şi povaţă
Sub nu ştiu care straniu legământ.

În jur, încet, trăgându-mi azi hotar
Eu ignorez pogoanele de spaţiu.
Tăcut şi dârz adulmec cu nesaţiu
Himere cârd, şi-al lor mărgăritar.

Surpat ades în vânturi şi restrişti
Nu m-am sculat un ceas pentru tăgadă,
Ci mi-am purtat tot visul meu grămadă,
Cu ochii veseli, niciodată trişti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 30 (25 iulie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica lui Simion Bărnuţiu

Duminică de ţară, holde pline
furnalul verii clocoteşte-n jur
prea pui la suflet totul, şi nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Respiră din adinc, miroase fînul
fă-ţi timp pentru privighetori şi maci
răcoarea să-ţi purifice plămînul
să te ímbeţi cu rouă, şi să taci
Ţi-au veştejit coroana de pe frunte
şi anii ţi-s din ce în ce mai sterpi
nii-i vinovat deloc întregul munte
că-n sînul lui s-au cuibărit şi şerpi
Sărută gura zilei, bea-i lumina
trădării azi nu poţi să-i dai răspuns
deşi nu-i la vedere, rădăcina
pe tine te cinsteşte, şi-i de-ajuns
Duminică de tară, seve grele
o toropeală dulce stinsă-n vin
ridică-ţi ochii către zei şi stele
şi rabdă cu stoicism, mai e puţin!..

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul Sfânt

Când raza de soare-mi înţeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-aşază pe-obraz şi-mi vesteşte
Norocul ce-mi bate la uşă sfios.

Emoţia fierbe în trupu-mi – clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în braţe speranţa-mplinită,
Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.

Cu pas hotărât alerg să-i deschid
Şi casa-mi se umple cu mir şi lumină,
Întreaga-mi făptură primeşte botezul
În care mă-mbracă azi Forţa Divină.

Voi face dovada că nu e-n zadar
Şi nici risipit, fără rost, Darul Sfânt,
Voi şti să-l împart cu iubire în jur,
Să nu umble-n gol pasul meu pe pământ.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o profunzime a minţii pe care trebuie să o atingem. Nu există decât o vacuitate imaculată. Nu există interior, exterior, suprafaţă sau adâncime. Nu ai unde să te duci. Oriunde te-ai duce, e tot aici. Priveşte în jur, spune care sunt limitele acestui moment. Cum îl măsori? După lungime, lăţime, grosime? Acest moment prezent nu are nimic de-a face cu timpul sau cu profunzimea. E foarte simplu. Vei râde când îţi vei da seama cât de simplu este. Oamenii petrec 30 de ani în peşteri doar ca să descopere că sunt ei înşişi, Sinele lor. Acest A FI este aici şi acum. E ca şi cum ţi-ai căuta ochelarii în timp ce îi porţi. Orice ai face, oriunde ai fi, eşti mereu în această Sursă.

citat din H.W.L. Poonja
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii

Unii trăiesc fără de rost,
Nu ştiu tainele lunii,
Stau singurei la adăpost,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a valora
Puterea rugăciunii,
Şi nu cunosc nici dragostea,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a învăţa,
Pierd timpul ca nebunii,
Să lase-n urma lor ceva,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu cred în dragoste,
Şi cad pradă minciunii,
O văd precum o pacoste,
Vă jur c-aşa sunt unii.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potopul

azi râuri de lavă erup din neant
şi plouă cu gheţuri
şi soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de ceţuri

şi clatină zări cu nesaţ meteori
plutind printre ele
şi munţii şi marea ascunşi după nori
se spală cu stele

în jur avalanşe de spaţiu şi timp
şi Tu eşti departe
şi zeii sunt duşi fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...

şi iar Infinitul te strânge în chingi
de taină şi dor
eşti ultimul Om care poţi să-l atingi
cu primul fior

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La multi ani, Maria

Pentru tine azi, Maria,
Tot ce e mai bun pe lume,
Te cuprindă bucuria,
Si fii mândră de-al tău nume.

Să fii bună si umilă,
Să reversi în jur balsam
- Tu, a Lui Isus copilă -
Tot mai mult din an în an.

Să fii sare pe pământ
Si lumină pe cărare,
Să fii sfântă în Cel Sfânt,
Să fii binecuvântare.

Să ai dragoste si pace
Să fii semenilor "dar",
Iar Isus să te îmbrace
Zilnic în măretu-I Har!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua bărbatului

Cu putere şi avânt
Vom jura, într-un cuvânt,
Că avem şi noi ca stare
O zi de... "destrăbălare"...
Şi la-ndemnul lui Costică,
Hai, băieţi, la una "mică"...
Fie una de tărie
Sau de "dulce tiranie"...
S-arătăm azi mai dotaţi
Ca bărbaţi adevăraţi...
Că de mâine iar se schimbă,
Punem "lăcăţel"... la limbă...

poligramă de Constantin Enescu (2 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, ce frumoasă primăvară!

Mona - nume sfânt de Monalisă
Azi în primăveri te-ai îmbrăcat,
Constelaţii de lumini, privirea,
În cereşti priviri a înfiat.
................................................
Oh, ce frumoasă primăvară
În ochii tăi s-a risipit!
Ai luat iubirea-n podul palmei
Şi din iubiri te-ai plămădit.

Ţi-e fruntea cer senin... Şi stele
S-au coborât în ochii tăi...
Opriţi la margine de ere,
Sunteţi o eră amândoi.

Poem de flori şi de cuvinte...
Un jurământ etern: a fi
Cheia iubirii pentru care
Luptaţi în fiecare zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunci

Cât voi lipsi nu te aşeza
pe scaunul meu nici nu-mi promite gări intacte –
vremea-i din ce în ce mai puţină…
faţă de vină şi nume, nu voi folosi farduri deci
nu consolări să-mi trimiţi, aşteaptă sau… nu
dă-mi veşti despre prieteni, despre tine
detaşată
de întâmplările mele
când vei fi gata să ierţi nu te va apăsa deloc
despărţirea noastră
în cana ta nu vor mai sclipi atâtea întrebări
vei aştepta nu miracole ci împlinirea ceasului… atât

prind balanţele tale azi, dar pentru mâine
un lucru să ştii
am imperioasă nevoie de seninul frunţii tale
de privirea ta să-mi fac un nou cuib acolo –
să nu te temi de neliniştea mea de acum
mi-aş arunca toate gândurile de-aş căuta pacea
sau fericirile pentru mine şi nu uita

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor morbid

Sub noaptea palidă şi rece,
Pecetluit de al tău dor,
Îmi ascund strigătul în lacrimi,
Stingându-l în ardoarea lor.

Paşii mă poartă înainte,
Sufletu-mi pare mult prea greu;
Piatră durerii ce-l apasă,
Vrea iar să stea în drumul meu.

Mi-am înnoit vechi jurăminte,
Privindu-mi chipul gol şi şters;
- Eşti mult prea slab să porţi o luptă!
Aud o şoaptă-n al sau mers...

Şi-n noapte-ţi caut iarăşi paşii,
Pe o cărare ce cândva,
Alături ne-am plimbat... dar astăzi,
Păstrez doar amintirea ta.

poezie de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pledoarie finala

Nu mai am lacrimi să plâng deznădejdea nopţilor
Ce mi-au biciuit trupul cu amintiri
Călcate in picioare de vreme.
Refuz să privesc înapoi
Spre mormane de vorbe stricate,
Mă declar vinovată...
Din simplul motiv
Că mi-e greaţă de pledoarii
Ce nu pot împinge la sinucidere orgoliul.
Renunţ la mine
Şi jur
Că n-am să mai fiu vreodată!
Îmi promit să uit
„De toţi şi de toate”,
Să mor dintre patimile sfertului meu de veac,
Să fumez azi ultima ţigară
La ore târzii în noapte,
Gândindu-mă la toate stelele cerului meu!

Am să revin...

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Mitrut
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O flacără de dans...

O flacără de dans cu ochi cuminţi,
desculţă, ca un răsărit de soare,
eu te-am iubit când ai ştiut să minţi,
chiar te-am iubit mai mult ca pe o floare.

Pasul tău, plăcerea şi tăcerea,
În visul nopţii râvnitoare doamnă,
De dragul tău mângâiam durerea,
Şi-n frunzele îngălbenite-n toamnă.

Eu iţi dezmierd şi paşii dacă trec,
Iar mi-ai lăsat tăcerea să mă doară,
În nopti târzii aş vrea să te petrec,
Să ne iubim la fel ca prima oară.

O viaţă voi rămâne vinovat,
Căci dragostea-mi plânge-n piept cu jale,
Din răni adânci mereu te-am dezgropat,
Şi-n ultim ceas pe-a vieţii mele cale.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Janto (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul crescătorului de stele

Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
Spre-un continent Vivaldi's catarg de zări flămând.
Cum porţi dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?

Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
Magdalenând lumină din nard de trandafiri.

Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul morţii, şi-o prinzi în trup, ca nadă.
Tu cine eşti, Iubire? Fără trecut Ţi-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.

- Sunt crescător de stele, din lut le ştiu aroma...
De n-aş fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?

sonet de Dumitru Ichim (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept şi azi

Te-am aşteptat cu focul din priviri
aprins mereu ca-n nopţile de veghe,
cu inima-mbrăcată-n trandafiri
cu spini, în loc de mătăsoasă zeghe.

Sângele ce picura din răni
croia spre tine înroşită cale
ce-ar fi umplut nesăţioase căni,
să bem în cinstea întâlnirii tale.

Şi aşteptam îndepărtata clipă,
topindu-mă din ce în ce în mine,
ca un vulcan, ce flacăra îşi ţine
să nu răneasc-a timpului aripă.

Dar aşteptările fiind în van,
încerc să uit promisiunea mută,
Beau singur toată cupa ne-ncepută
în care-ncape, poate, un ocean.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ioana din Zborul. Vis şi destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Probabil ai uitat
Sau poate ocupat
Cu multe alte griji
Mărunte....
Era o seară
Intr-o iarnă
Peniţa mea
Scria de zor
Ceva.... ca o chemare
Si prins in jocul
De cuvinte
Tu mi-ai promis
Rămas-a scris
Că vei veni
Să-mi spui discret
-mă bucur
să te văd!
Dezamăgită
azi privesc
Profilul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpurile Flandrei

Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.

Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.

Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei.

poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

1+1 =... noi?

La mine-n gând o noapte ai uitat,
Când ruginiul toamnei destrămate
A răvăşit destinu-mi deghizat
În primăveri şi ierni imaculate...

Bat clopote de lut. Ce-a mai rămas?
Cine-o fi vrut să bat-a despărţire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars
Cerşind ce am crezut c-a fost iubire...

Haotic jurământ ai încrustat
Pe adormite frunze de petunii...
Simţeai cum ard şi brusc m-ai îngheţat
Într-un cristal râvnit de toţi nebunii.

Cât de sărac e timpul ce-l mai am!
Bogată-i depărtarea că te are…
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, eşti sare.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!