principii şi religie

Statul, religia, conştiinţa, aceşti despoţi mă-nrobesc, iar libertatea lor înseamnă sclavia mea. Asta pentru că urmează principiul "scopul scuză mijloacele". Dacă propăşirea statului este scopul, războiul este mijlocul. Dacă justiţia este scopul statului, crima este mijlocul şi este denumită prin cuvântul sacru "execuţie".

Max Stirner în Unicul şi proprietatea sa (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e bine să nutresc în acel aşezământ perspectiva idealităţii! O comuniune de parteneri oneşti, asigurându-şi principiile convieţuirii la bursa integrităţii, cu beneficiu incomensurabil: Iubire! Iubire - investiţie sterlină, ireversibilă! Iubirea, concept primordial, compatibil cu scala a trei proporţii nelimitate: Dumnezeu, părinţi, semeni!

Iulia Mirancea în Sociologia -şansa umanităţii-, Comunitate (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tehnicile şi procedeele practice pe care le pune la dispoziţie, ştiinţa rugăciunii se raportează la principiile fundamentale ale vieţii. Specificul acestor tehnici constă în faptul că dau rezultate în cazul oricărei fiinţe umane perseverente şi aceste rezultate reprezintă răspunsul Spiritului creator la gândul sau la imaginea mentală întreţinută în mod conştient.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum în secolul douăzeci şi unu...

acum în secolul douăzeci şi unu,
când viaţa a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăşi,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranţei a ieşit în fugă pe geam
şi noi ne uităm cruciş unii la alţii,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiţi spre viitor
ca şi cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă ţară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul goneşte nebuneşte spre autodistrugere.
toate imperiile şi-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat şi conştiinţele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viaţa de apoi,
în măreţia şi laşitatea ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a primit de la Divinitate bunătatea care să-l conducă în toate mişcările lui. Apropiindu-şi acest principiu divin, el atinge acea stare în care fără să se gândească la recompense sau interese, poate făptui ceea ce este drept cu o simplitate şi cu o siguranţă instinctivă. Aceasta duce la o admirabilă reuşită, favorizată de stăruinţă.

în Cartea transformărilor
Adăugat de Vizitiu Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea divină este piatra nestemată

Iubirea divină este o piatră nestemată,
Care-l face pe om să nu se despartă
De Bunul Dumnezeu, de aproapele lui...
Iubirea-i veşnică şi-n viaţa Fiului!

Principiul iertării este dulcele cuvânt,
Îl face mult mai puternic pe orice sfânt,
Cele zece porunci prezente în toate,
Să fie preţuite ca nestemate!

Iubirea să învăluie planeta,
Generaţiile să-şi predea ştafeta,
Fără iubire viaţa nu ar exista,
De nu ar fi iubire, nu am persista!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atât de convins de adevărurile pe care le susţin, încât atunci când văd slăbiciunea generală a principiilor morale, divergenţa opiniilor, năruirea suveranităţilor care sunt lipsite de fundament, imensitatea nevoilor şi caracterul ridicol al posibilităţilor noastre, mi se pare că fiecare adevărat filosof trebuie să opteze între aceste două ipoteze: fie se va forma o nouă religie, fie creştinismul va fi întinerit într-o manieră extraordinară.

Joseph de Maistre în Consideraţii despre Franţa (1796)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşti o clipă suspendată, ruptă de realitate, în care simţi cum îţi fuge pământul de sub picioare, că toate principiile pe care le-ai respectat nu mai sunt valabile, că ai trăit o viaţă lipsită de sens, că nu mai ai nimic pe care să te bizui, că eşti singur pe lume, că nu ai nici un ajutor care să te salveze de la prăbuşire, că te risipeşti în neant, fără să fi trăit cu adevărat. Câţi au trăit un astfel de sentiment, câţi şi-au amintit că există o singură scăpare - Dumnezeu?

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul de apoi

Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul musteşte de noroi.

Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbeşte-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii şi Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?

Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viaţă supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar şi în ochii ei?

O, Doamne, te invoc arzând de umilinţă,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduinţă!
Nu-s crud, nu-s uşă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitate sub escortă

Suntem umanitatea sub escortă,
Mărşăluim îngenunchiaţi sub cer
Şi, vai, pământul nu ne mai suportă
Şi ne înghite, ospitalier.

Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Şi, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.

Şi între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Şi fiecare cu aportul său.

Clădim civilizaţii arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Şi brusc vulcanii o pornesc pe pante
Şi orice lider redevine mic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amic mi-i Plato, totuşi, adevărul...

Amic mi-i Pláto, totuşi, adevărul
E mai presus de toţi prietenii din lume.
De l-aş trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, şi-n agora-i putred mărul?

Nu poţi căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ţi ţii mestecând la gume.
Sus-puşii-şi schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-şi schimbă părul.

De veacuri fierbe viaţa în cetate.
Fărăştiinţa trece în ştiinţă.
Retórii-şi vând ideile în rate:

Suiş - căderi, fiinţă – nefiinţă,
Infern – eden, putinţă – neputinţă...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.

sonet de Nicolae Mătcaş din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În leagănul luminii

înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrăneşte
vaste clarităţi curg de la Dumnezeu
absoluta creaţie în mine doineşte.

în goluri de viaţă gândurile cresc
fericirea ca tristeţea sunt lecţii de viaţă
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceaţă.

avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorinţe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.

cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psaltir

la poarta paradisului se aud armonii
un dans în lumină întru veşnicie
ore fără necazuri şi fără demonii
când fericirea lumii are trăinicie.

credinţa mea atinge punctul culminant
Dumnezeu locuieşte şi în sufletul meu
dezleagă timpul de coşmar terifiant
la viziuni supreme mă inspiră mereu.

nutresc conceptul graţios al nemuririi
o lume fără timp şi fără de durere
melancolia îngerilor ca o lege a firii
noianul de speranţe cules din emisfere.

intervenţia divină în principiul iubirii
ce voalează căderile din sfânta înviere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ar mai trebui şi trăită

din când în când
printre griji şi nevoi
etichete şi principii
platforme program
promisiuni
am putea renunţa la aşa trebuie
sau la aşa e decent
mi-ar plăcea să fiu indecent cu tine
să te iubesc animalic
iar tu să te supui instinctului
să mă consumi cu patimă
fără mic dejun sau cină romantică
doar cu un amestec de teamă
şi cu mult păcat
apoi
precum o ultimă îmbrăţişare
mă revolt
te topesc
te amestec în mine
ori vrei să mă porţi tu

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe de viaţă

timpul se sfinţeşte sub soarele divin
converteşte la iubire naturile toate
revelaţii de credinţă urcă-n cer senin
secvenţe de viată au sorţi fermecate.

armoniile lumii sunt dansuri în lumină
azi muzica angelică răsună grandios
broderii sangvine se ţes în albumină
cresc principii sfinte pe tărâm glorios.

sufletul se modelează cu temeinicie
să se apropie duios de Dumnezeu
am împărţit în lume slove cu dărnicie
cu muza mea alături am scris un expozeu.

trăiesc senzaţii de ascensiune-n veşnicie
alături de stele vreau să ajung şi eu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru Geneză

ştiu că la bătrâneţe sufletul e complex
discerne principii armonii de splendori
iubiri de poveste nu ţin cont de sex
şi bărbatul şi femeia sunt cuceritori.

naturile formează prietenii pe viaţă
mirabile înţelepciuni rezistă la dezastre
accesul la miracole timpul ne învaţă
scoate în evidenţă energiile noastre.

planeta ne e casă, leagăn de făgăduinţă
ne creşte, ne hrăneşte, ne face puternici
tot ce ne înconjoară ne e de trebuinţă
e şcoala ideală ne formează cucernici.

lucrăm la îndumnezeire supremă biruinţă
pentru Dumnezeu toţi oamenii sunt trebnici.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O seamă de principii

iubesc cerul şi pământul, viaţa tot mai mult
acum la bătrâneţe iubirea-i mai profundă
mă îmbăt cu elixirul dulce şi exult
cu noian de sentimente sufletul abundă.

am cuprins credinţa din oceanul ocult
sub aripa ocrotitoare plutesc ca pe o undă
poruncile lui Dumnezeu le învăţ le ascult
dragostea Lui divină este tot mai fecundă.

calendarul cu sfinţi mereu îl consult
lupt cu deznădejdea câştig câte-o rundă
înving şi tristeţea cu un avânt tumult
îmi pare preţioasă fiecare secundă.

cu o seamă de principii la final rezult
lumina nemuririi aş vrea să mă ascundă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea femeilor

Un nou drum te plimbă stând,
Cu viteza timpului ajungând
Din prezent căutand oricând
Povestea a mii de ochi spunând:

"Asta e lumea mea în care intri
Condusă de trup şi principii
Ce împăturesc interiorul meu
Dăruind inima mea ca trofeu
Celui ce înţelege ascultând
Un înţeles al fiecărui gând.
Iar fiecare cuvânt ca simbol
Ascunde în ciuda vremurilor,
Ce le-am cutezat a trece rar
În mintea mea, dar poate doar
Iluzia m-a făcut să cred în grabă
Că au trecut greu anii ce întreabă,
O fiinţă neputincioasă în faţa Lui
Întărindu-se cu alegerile norocului,
Luptând pentru scopuri preţioase

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au strâns în noi amintirile. Le priveam câteodată nostalgic de la fereastra gândurilor şi-mi păreau o ceată de suflete adunate frumos în buchetul timpului. Într-un sens ne-au construit visele şi temeiul principiilor. Cu fiecare fărâmă de emoţie, dor şi adâncă tulburare, cu fiecare margine de cer senin pictat febril în necunoaştere. Eram câte puţin din ceilalţi în fiecare zi. Dacă iubeşti din toată vibraţia inimii, cu intensă dăruire rămâne un fior de Rai ascunsă într-o privire, prizonieră acestei lumi trecătoare. Şi omul pleacă cu binele tău la pachet, să-i fie hrană în pustiul păcatelor. Pleacă sătul şi se smulge din tine pe jumătate, cât să-i porţi grija şi dorul pe braţe la vreme de nevoie. Îţi lasă amintiri, haină pentru inima săracă de virtuţi şi însetată de iertare şi Har. Rămânem după punct mai bogaţi. E greu de explicat dar uşor de simţit cu recunoştinţă. Ne-a dat Dumnezeu darul acestei vieţi, nimic mai mult decât o clipă şi-o iubire veşnică. De fapt definiţia absolutului. Şi cred în totalitate că nimic nu-i mai trist în lumea aceasta decât un suflet care nu cunoaşte încă bucuria împărtăşirii acestui dar.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ideologiile îndeplinesc o funcţie psihologică extrem de importantă! Se ştie foarte bine că ateiştii îi invidiază adesea pe cei credincioşi, ei au impresia că acestora din urmă le e mai uşor să trăiască, din moment ce pentru ei toate lucrurile sunt clare. Cea mai cunoscută formă de ideologie contemporană sunt fundamentalismele de toate felurile. Şi trebuie să recunoaştem sincer că, până nu vom ajunge de partea cealaltă a crestei muntelui şi nu vom construi o societate nouă, bazată pe principii noi, vom fi nevoiţi să vieţuim în compania lor. Cred că ideologia este un comportament opus avertismentului dat de Kozma Prutkov: nu se poate înţelege ceea ce e de neînţeles. Ideologia afirmă că dă naştere unui tablou complet al tuturor comprehensiunilor, pentru a izgoni hazardul din câmpul istoriei.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!