realitate şi suflet

Suflet uitat

Oh, tu, omule muritor
Bate vântul în al tău suflet
Te-ai născut într-un ogor
Trupesc, în propriul portret

Te visezi pe păşuni îndepărtate
Căci ameţitor e valul care vine
Cu paşii tăi, urmele devin realitate
Dar uiţi, ce laşi în spate...

Sincer, chiar nu-ţi este dor?
Să devii copilul de odinioară
Ca prin sunete de cor..
Inocenţa ta, nu o lasă să moară...

Te munceşţi, imperial necesar
Aspiri la un trai mai bun

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Milon (19 august 2020)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se compune din toate câte facem şi îndurăm şi... din multe altele. Pentru liniştea sau neliniştea noastră adâncă, viaţa de petreceri, de societate, de bal etc. este accesorie, dacă nu absolut străină. Căutăm însă îndârjiţi această viaţă. Trebuie să ne satisfacem o nevoie de dans lumesc. Mulţi nu cunosc decât o astfel de viaţă, cu triviale exaltări, cu vagi luminări ale unui colţ de suflet nevăzut. În bună parte, societatea ne modelează conştiinţa. Conştiinţa mea o simt deschisă, de preferinţă, altor realităţi prea puţin vizibile. Din cufundarea în mine şi întoarcerea pe toate feţele iese câteodată adevărul nud.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar înţeleptul...

Teoria darwiniană a evoluţiei concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existenţa, este esenţa realităţii.

Iar înţeleptul, familiarizat şi impregnat cu acest mare adevăr,
aşteaptă calm moartea care, după ştiinţa lui, îl va reduce la nefiinţă;
el are informaţiile supreme şi-n acelaşi timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienţei.

Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutaţii invariabile şi inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestraţi cu o iniţiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.

Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinaţii,
au fost forţaţi să se accepte-n forma lor prezentă.

poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nostru este un nod de conştiinţă care poartă în el seminţele karma-ei, amintiri şi dorinţe. Devenind conştienţi de manifestarea acestor seminţe, putem deveni un generator conştient al propriei noastre realităţi.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcina tuturor nereuşitelor din trecut poate fi atribuită unei neglijenţe majore: nu v-aţi dedicat cu tot sufletul traiului în acord cu adevărul conform căruia gândurile au consecinţe atât de importante încât vă creează realitatea.

Joe Dispenza în Distruge-ţi obiceiurile nocive
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pari poet...

Joculeţe de cuvinte,
doar pentru un gen de minte,
dar chiar şi aşa... mai rar cu sens.

Totul se-ntâmplă invers
şi a prins altfel de mers,
dar chiar şi aşa... prostimii prinde.

Nu se pot numi "merinde",
oricât de mult ar pretinde
că e hrană pentru suflet ce fac ei.

Degeaba par a fi "grei",
că-s mai mult lupi decât miei,
tot goi ca şi voi pe dinăuntru.

Se visează doar în centru,
căci, altfel, n-ar mai fi pentru
ceea ce consideră că-i face "zei".

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce este nevoie pentru a-ţi face o viaţă superbă este o intenţie. Doar că lumea ştie atât de puţine despre cât de multă putere posedă încât e aproape mister. Doar luând o decizie în minte şi suflet poate schimba instant o realitate cu o alta.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trist!

Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ţi zâmbească,
Să te primească aşa cum eşti,
Să-ţi fie alături la bine şi la rău,
Să te înţeleagă,
Să te ajute,
Să-ţi arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.

Ce trist când viaţa ta are lumină,
Când lumea ta şi a lui se contopesc,
Totul este zâmbet şi căldură,
Toate frumos se împletesc
Şi dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coşmar
Şi sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre realităţi, există şi materie există şi suflet, şi acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei şi unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie şi unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar acelaşi lucru nu se poate naşte şi din suflet şi din materie, adică nu se poate naşte din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)şi anume este separat. Materia aşezându-se pe sine însăşi sub suflet este luminată de el şi nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primeşte lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil să vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie şi de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică să îşi ocupe locul pe care sufletul îl deţine şi oarecum se opune şi face să devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reuşeşte să se întoarcă la starea lui superioară. Aşadar materia este şi cauza slăbiciunii din suflet şi cauza viciului. Căci este ea însăşi rea mai înainte ca sufletul să devină rău, este de fapt răul iniţial.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de noapte

În fie care noapte mă porţi
Tu visul meu de noapte
La bolta cerului baţi la porţi
Zbori între vis şi realitate

Eşti sufletul mereu din vis
Zborul tău mă însoţea
Cu aripi de dor m-ai cuprins
Tu mi-ai descifrat iubirea

Şoimul transformat în nor
A plutit deasupra mea
Voi iubii văzduhul până mor
Şi lumina Lunei cu căldură sa

Zboară aripi prin văzduh
Îngeri ce ne înconjoară
Desfătări ale unui duh
Note calde scoase din vioară

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la 20 de ani credeam că lumea e spaţiul în care orice este posibil. După 20 de ani am început să înţeleg că fiecare dintre noi avem o lume a noastră, în care ne trăim bucuriile, iubirile, dezamăgirile, împlinirile, completând traiectoriile noastre, astfel încât să fim fericiţi.
Creativitatea lui Claudiu Dumitrache şi modul în care îşi prezintă sufletul de artist, reflectă o astfel de lume în care inocenţa deschide uşa unei maturităţi şi a unui caracter bogat în trăiri, în extreme... aşa cum le poţi simţi la 20 ani. În cuvinte, în muzicalitate, în expresie, descopăr nevoia lui de sinceritate, o virtute destul de rară şi care nu face altceva decât să îi deschidă ochii către lucrurile şi valorile care contează pentru un om şi pentru artist. Am încredere în Claudiu, pentru că are încredere în el. E primul pas important către a fi integru, bun, echilibrat şi ancorat în realitatea vieţii. Claudiu scrie şi cântă aşa cum este el şi pentru asta are parte de toată susţinerea mea.

Raoul în 20, Introducere (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandeste -te

Oare esti tu Madalino
fata ce mi-a fost sortita?
Imi vezi inima? Alin-o!
Ai grija ca-i otravita.

Tu-mi vorbesti despre iubire,
Eu vorbesc de realitate,
Sunt mai sceptic eu din fire,
De-aia cred ca nu se poate.

Nu ce ca nu-ti dau o sansa,
Insa-n mine zac morminte,
Si durere avalansa,
A tot ce-am trait 'nainte.

Ti-o ofer si ai prilejul
Sa te-nalti in ochii mei,
Din iubire sa -ti vrejul,
Si de mana sa ma iei.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl Hungerton, tatăl lui Gladys, în realitate fiinţa cea mai lipsită de tact din câte ar putea să existe pe lume – un soi de cacatoes veşnic zbârlit, înfoiat şi neîngrijit – rămânea totuşi un suflet excelent, însă preocupat exclusiv de persoana sa neghioabă.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti sărac...

Eşti sărac... că nu iubeşti.
Aproapele nu-l ajuţi,
Îţi place doar să bârfeşti
Sau mai grav, insulţi.

Eşti sărac... chiar de munceşti,
Arunci în jur doar ură
Din loc nu te urneşti
Şi-ţi ies doar răutăţi pe gură.

Eşti sărac... c-un suflet negru
Şi aşa vei fi mereu
Nu eşti deloc integru,
Să te schimbi, e greu.

Banii n-ajută cu nimic,
Tot sărac te numeşti.
Nici măcar un pic
Dacă om nu eşti...

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza ta

dedicaţie artistului plastic Noni Mogoşeanu

Draga Noni, pânza ta e lumina soarelui,
Ce inundă ochii iubitei
Iubitori de artă, noi ne lăsăm conduşi în lumea ta.
Fantasticul ne proiectează acolo,
Cu greu reuşim apoi să vedem realitatea.
Am fi rămas captivi în lumea ta, pare mai bună,
Mai puternică, primitoare, mai bună
De ieri sunt tot mai captivată,
Prin ochii tăi văd sufletul unui copil rebel
Ce este grijuliu cu fiinţele dragi din viaţa-i
Continuă să umezesti sufletele noastre...
Cu pensula nemuririi!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

intelectual

Intelectual curat se poate numi, cred, numai omul obsedat de inteligenţă: acela care, normal şi necesar, opune realităţii trebuinţa şi capacitatea pură de a înţelege, fără nici un respect pentru orice alte interese pe care viaţa, cu vigoarea ei indiscretă, le împinge obişnuit pe primul plan al sufletului. Atitudinea aceasta este rară şi monstruoasă.

definiţie de Paul Zarifopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi nevăzute

Ne-am născut cu aripi nevăzute
De viaţa e grea ne putem elibera
Cu vise şi puteri nebănuite
Simţiri cereşti ce nu putem elimina

Gândul cu care putem zbura
Sufletul cu aripi poate iubi
Mirosul de el ne putem ajuta
Inima cu care putem suferi

Din suflet de înger zămisliţi
Înzestraţi cu dulcele grai
De la naştere suntem iubiţi
Omule pe toate tu le ai

Călătorim cu aripile gândul
Ajungem în locuri neumblate
Împliniri cu aripile curajului
Din aripile visului la realitate

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba au unii faimă, popularitate dacă a lor conştiinţă se scaldă ca o scroafă sătulă de tărâţe într-o mlaştină de infidelitate, imoralitate! Ca sufletul să fie plin de jovialitate, ei trebuie să se trezească subit la realitate şi să ducă o viaţă de calitate, în tămăduitoare puritate.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subţierea sensului într-o minte spartă

subţierea sensului într-o minte spartă, un bloc de marmură murmură hamartia

aroganţa când îl umple pe muritor
cu poveşti despre fum.
realitate ca refugiu
pentru fantasme.
clapele orgii
spasmul celui învins
lut în ghearele celui ce învinge
cu sângele ploaie deasupra capului

curgere tragică a vârfului către rădăcină
când eroica naştere descreşte în împuţinare
în loc de a ţâşni.
subţierea sensului într-o minte spartă
un bloc de marmură murmură
hamartia

condensarea norului de filosofie
în picături de gramatică a firii

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (27 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire...

Când mă gândesc la trecerea vieţii
Nu-mi cenzurez diverse amintiri
Din anii impulsivi ai tinereţii,
Plini de muncă, dar şi de iubiri.

Revin trecute, multe întâmplări
Cu hazul sau cu tristeţea lor
Dar şi câte alte contemplări
Care mă purtau în viitor.

Acum când viitorul e prezent,
Ţi-aduci aminte pronosticul tău,
Dacă a fost sau nu eveniment
A devenit realitate, nu-ţi pare rău.

Un covor albastru plin de stele
Este cerul fără de sfârşit
Nu te mai caut printre ele
Căci pe pământ eu te-am găsit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!