relativitate şi timp

Eu sunt o autodidactă. Am o colecţie de două sute de cărţi despre parfumuri, de la începutul secolului XX, pe care le-am studiat în amănunt ani de zile, dar cei mai buni profesori îmi sunt esenţele însele. Manualul meu preferat precizează vocabularul speci­fic, elementele de bază ale intensităţii relative, aspectele importante ale întregii formule şi o înţelegere profundă despre cum se realizează notele olfactive de vârf, cele medii şi cele de bază. Şi apoi texturile, mirosurile şi intensi­tă­ţile care creează diferenţele dintre aceste note. Fiecare parfum creat de mine se dezvoltă în jurul rezolvării relaţiei dintre design şi captarea me­moriei emoţio­nale. De obicei pornesc de la o pereche de esenţe care îmi atrag atenţia şi de la ea construiesc parfumul.

Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalul este una dintre puţinele activităţi omeneşti în care se dovedeşte relativitatea timpului: poţi încremeni o jumătate de minut portarul care sare după minge, poţi repeta aceeaşi scenă de mai multe ori cu încetinitorul sau în sens invers şi, graţie fusului orar diferit, de la continent la continent, să vezi la Santiago un meci între unguri şi nemţi înainte de a fi fost jucat.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa timpului

Terni şi gârboviţi de timpuri,
Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Trăim alte anotimpuri...
Cofa anilor se umple...
Ceaţă-n jur, ceaţă-n privire!
Vieţi, clepsidră şi secunde,
Timpul pleacă-n tânguire
Şi pe rând trec toate... unde?!

Terni şi gârboviţi de timpuri,
Cumpene de-ntunecare,
Rupţi de viaţă şi de gânduri,
Doliu fluturând în zare,
Cruci zidite-n lut de piatră,
Trec în stoluri şi despică
Timp şi suflete depodată.
Nimănui nu-i este frică...

Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Dans de lacrimă-n cuvinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Primăvara-n calendar,
Cu debutul ei sprinţar
A uitat "babe"-n cojoc
Fără somn şi fără foc.
Iarna parcă nici n-a fost,
Plecată să-şi facă rost
Mai la nord, în ţări străine,
Cu alai de fulgi în rime!

Primăvară, te-ai născut
Din apă, soare şi lut
Păşeşti azi ca o regină
Relaxată şi sublimă!
În prezentul relativ
Zilelor adaugi tiv....
Ghiocei şi viorele,
Toporaşi şi albăstrele!

Adu-mi şi mie, te rog,
Vis furat de Inorog,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Survolare

sunt eu acela care sunt mereu
în orice ipostază survolată
şi timpul din sejur e tot al meu
şi lumea, când mai lungă, când mai lată

am rătăcit aici nici nu ştiu când
am rătăcit aici nici nu ştiu cum
când căutăm o boaghe de cuvânt
şi regăseam doar pasăre în scrum

şi dac-a fi cumva să nu mai fiu
acelaşi chip de lut din traectorii
din umbre rătăcite prin pustiu
aş face sensuri noi, aleatorii

şi bradul de Crăciun, împodobit
cu stele din Pleiadele polare
l-aş arbora la margine de schit
le-aşi savura în lentă survolare

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imn preasfintei gramatice

Te salut pe tine, – articol cauzal şi omogen,
Indirect contras în fraza cu subiectul epicen!
Voi, interjecţiuni concrete şi-optative principale,
Rădăcini prin apoziţii singular adjectivale,
Voi, cantitative – abstracte subiective-n viitor,
Unipersonale-n modul cu plural hotărâtor,
Vă salut! Şi tot asemeni te salut, o, prezumtive,
Număr genitiv în cazul numelor intranzitive.
Tu, obiect concret şi simplu, tu, circumstanţial de loc,
Locativ pasiv, conjuncţii, complimente reciproc!
Unde să găsesc puterea de-a trăi, de nu la tine,
Gen subordonat prin verbul reflexivelor suspine?
Cardinale – acuzative, virgulă şi period,
Două puncte – adversative strict coordonate-n mod
Şi superlativ prezinte derivat din vocative,
Prin vocala secundară cu terminaţiuni pasive,
Declinări adverbiale negative-n absolut
Cu perfecte – adversative sufixate-n atribut,
Relativ invers compuse prin adverbe ca moţiune,
Pozitiv improprii-n număr, ori neutre, ori comune,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabilitate

În colţul meu de lume,
nu mă împovărez cu imponderabile;
nu câr(co)tesc sub legea gravitaţiei.
Dar, a ieşi din atmosfera gândului
şi a face să rodească litere-n cuvinte
pe brazdele lunii,
având înfipte ghearele hăului în spate,
îndeobşte, e o calitate.
În realitate,
într-un spaţiu sceptic,
de oarecare relativitate,
răbdarea semenilor
este cea care le dă greutate.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-a-nchis în sine...

Trec prin chinuri şi blesteme mă înjunghie satanic,
Răscolesc prin mine, Doamne, nu găsesc niciun cuvânt,
Să-l aşez pe răni de ploaie, mă scufund ca un Titanic,
Muşcă iadul flori din mine şi le-ngroapă sub pământ.

Nu-mi descântă vrăjitorii.'S mai nebuni decât nebunii,
Rupând vraja de pe lună în bucăţi de relativ.
Cum să-i pese de iubire pietrei din coroana lunii,
Când nu ştiu să-i cos lumina nici pe frunte, nici pe tiv?

Şi-a făcut zădărnicia cuib în ruga din altare,
Evanghelia-n amvoane se târăşte printre şerpi,
În vecernii nu se-aprinde, încă, nicio lumânare
Şi mi-s îngerii, de raiuri şi de zboruri, astăzi, sterpi.

Dumnezeu s-a-nchis în sine, scrie poezii pe sânge
Şi le-aruncă-n patru vânturi, plouă roşu şi candid;
Orbu-n umbre de-ntuneric, le ascunde şi le strânge,
Anulând cu doar o clipă, înc-un act de suicid.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa unui suflet

Pedeapsa unui suflet îngrijit
Este durerea şi lacrima.
Diploma deschide uşi, nu şi inimi...
Să cântăreşti un om după înţelepciune,
Dacă divanul îţi este carte!
Durerii nu îi pot spune că valoarea
Se măsoară în funcţie.
Nici lacrimii nu îi vei poveti
Despre secundele ce ţi-au rămas
Pentru a completa puzzelul vieţii, căci totul e relativ.
Între cele două lumi
Se va naşte rezalitul tăcerii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa unui viu jefuit

ca o durere prinsă în cleştii istoriei relative
te privesc îndelung
şi îmi pari mult mai bătrân
în toată forfota asta
când virtualul
muşcă din timpul nostru
ca un animal
înţeleg
că în aceste vremuri
un câmp de maci
ar fi imposibil de cuprins
cu ochiul minţii
şi judecat în legea firii
acum când imaginile
cosmetizate
ating perfecţiunea
să pipăi devine obositor
căci era asta nouă
ne-a jefuit de viaţă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii

Spre deosebire de timp
– deşi etern curgător,
prezenţă activă –
iubirea
– extaz şi durere,
dulce ispită –
e un dar vremelnic.
Indefinibil,
infinit şi ireversibil,
egoist,
nepăsător şi irecuperabil,
pentru unii, prea rapid,
pentru alţii, prea încet,
timpul ascunde prezentul
în intensitatea trăirilor.
Ceea ce contează:
emoţia iubirii
şi miracolul clipei.
Nu lăsa neliniştea aşteptării
să-năbuşe vocea interioară!

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru potenţial

Dacă timpul
E imaginar
Şi spaţiul virtual
Dacă materia
De divide
La infinit
Până la stadiu
De energie condensată
Dacă pe aici
Toate-s relative
Aproximative şi echivoce
Ba chiar e imposibil
Să fie particule cu impuls
Şi poziţie certă
Dacă suntem conştienţi
De toate astea
Atunci noi va trebui
Să fim inventivi
Ingenioşi şi inteligenţi
Prevăzători şi creativi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ

Grăbitul pas p-un colţ de paradis,
pe celălalt cu mine mă împac,
un orologiu parcă amuţit
şi părăsit pe-o margine de veac.

Dintr-un cuvânt clepsidra se întoarce
şi acel cuvânt se cheamă Dumnezeu
ce-mi dăltuieşte trupul meu din astre
şi peste toate cele... Eva, "Eul" meu.

Din când în când atingem apogeul
, şi ne întoarcem la minus infinit,
abia în punctul zero apare curcubeul,
firescul întrebării... oare am trăit?...

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

Fiinţe mistice, amăgitoare
Prin faţă mi se perindă,
Stau lângă masă în picioare,
Cu privirea fixată în grindă.

Filme cu desene animate
Privesc pe ecranul câmpiei,
M-acopăr de nostalgii uitate
Umbre frumoase ale copilăriei.

Zile frumoase, nopţi înstelate
Vise de călătorii astrale
Se sfarmă în a inimii cetate
Fantome pur imaginare

Secvenţe reale de viaţă,
Autentice fără sens relativ
Ies din minte la suprafaţă
Stafii ce mă fac emotiv.

poezie de Mihai Leonte (17 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil într-o secundă

Timpul e un cascador contorsionist
de la circul relativităţii,
eu sunt aici cu trupul
şi-mi simt capul ţintuit în puncte infime
la darts -
gândurile zac împrăştiate printre claxoane şi stres
iar pentru siguranţă, mi-am angajat o gardă de corp în subconştient
să-mi pună sub supraveghere minţile
pentru a le detona controlat în ritm de
Domino

Tu, oare mai ştii să vezi dincolo?
cum vântul a-nvăţat copacii să danseze?
cum frunzele ţin încă o dată să-ţi spună
că secundele nu se reportează ca la Loto?
cum liniştea pădurii şi susurul izvorului au ceva de-a face cu legile nedescoperite de omenire?

Încă am dreptul să cad la învoială cu iarba şi cerul,
încă mai am dreptul să mă adap din absolut şi să-mi spun că omenirea mai are o şansă
în ecuaţia asta globală,

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă şi o lacrimă
sigur e o ştiinţă
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar aşa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeţi

de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roşu
când spre albastru
apoi aşez iubirea în cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile din piept

tăcerile din piept alungă răsărituri,
se nasc în timp şi mor pripit...
fuioare zgomotoase erup în asfinţituri
făcându-şi loc prin inimă ca un cuţit.

tăcerile din piept apasă şi încarcă
ca un trăgaci de armă primitivă,
precum un Noe pe-a sa arcă
biet somnambul în era relativă.

contemporan cu propriul "Eu" pribeag
asişti neputincios şi rece
ce clipele-ţi devin şirag
tăceri din piept ce timpul le petrece.

şi clopotarii merg să dreagă struna
clopotniţei din dealul Spirei
azi, inima ce-mi bate e tot una
pe înserat, rămâne martor colbul zilei.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifre..., cifre... Totul este relativ şi depinde din ce punct de vedere îl priveşti. O vacă din rasa olandeză de lapte Holstein, de 600 kg, produce într-o lactaţie normală de 305 zile 6500 de litri de lapte, ceea ce înseamnă în medie 21 de litri pe zi, echivalent cu 35 l/zi pe tona de masă corporală. Dacă o balenă albastră (Balaenoptera musculus) de 200 de tone produce 500 de litri de lapte pe zi (cea mai mare producţie zilnică dintre toate mamiferele), asta înseamnă că produce 2,5 l/zi pe tona de masă corporală. Aşadar, o vacă de rasă are o producţie specifică medie (raportată la masă corporala) de 14 ori mai mare decât balena albastră. Dacă luăm în considerare recordul obţinut la Holstein, de 84 l/zi, asta înseamnă 140 l/zi pe tona de masă corporală, ceea ce înseamnă că vaca de rasă are o producţie specifică de 56 de ori mai mare decât balena.

George Budoi în Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin secundă

Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ţi dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ţi trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ţi iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unei mierle captive

Lui Ludwig von Ficker

Întunecată suflare în ramuri verzi.
Floricele albastre împresoară făptura
Singuraticului, pasul auriu
Murind sub pomul de măslin.
Fâlfâie cu bete aripi noaptea.
Atât de tăcută sângerează smerenia,
Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit.
Luminoasele braţe se-ndură,
Cuprind o inimă frântă.
________________________

Comentarii

Textul este dedicat lui Ludwig von Ficker, editorul revistei "Brenner", în care au apărut în mod repetat poeziile lui Trakl. Ficker a fost prietenul şi promotorul lui Georg Trakl. "Cântecul unei mierle captive" a fost probabil scrisă în a doua jumătate a lunii aprilie 1914, la Innsbruck, unde a trăit Ficker şi unde Trakl a fost un oaspete frecvent. De la sfârşitul lunii aprilie Trakl a trăit în Hohenburg, lângă Innsbruck, la Rudolf von Ficker, un frate al lui Ludwig von Ficker, critic şi istoric muzical.
Motivul mierlei apare în multe dintre textele lui Trakl, ca de altfel şi în literatura timpului. Povestirea lui Robert Musil "Mierla", în care este prelucrată de asemenea o experienţă din primul război mondial, este menţionată ca fiind reprezentativă.
Mierlele au devenit importante în istoria culturală a acelor vremuri, pe de o parte datorită ciripitului extrem de melodios cât şi datorită culorii extreme a penajului lor, albastru-negru, care în concepţia noastră apar numai la păsările care nu sunt dotate cu acest "dar muzical" şi pentru că aceste păsări sunt asociate cu magie/vrăjitorie. Mierlele au fost ţinute ca păsări de casă până în secolul al XX-lea. Ele sunt iniţial locuitoare ale pădurii şi preferă locurile de cuibărit semi-întunecate în ramuri veşnic verzi.
În această poezie întâlnim din nou "făpturi singuratice", ca în "Ora de durere" strâns legate de "pasul" (un motiv similar ca în "Seară de toamnă"). Pasul este acum "auriu", nu "negru". În plus, apare culoarea albastră, care se apropie de vecinătatea picturii religioase, în special a iconografia Fecioarei Maria. Legat de imaginea măslinului, este evocată povestea suferinţei lui Isus, la care se adaugă "umilinţă" şi "Rouă ce picură-ncet de pe spinu-nflorit".
Imaginea mierlei revine abia percepută în imaginea de noapte: "Fâlfâie cu bete aripi noaptea". Tema cântecului din titlul poeziei nu poate fi găsită în poem, "Suflarea" şi "Atât de tăcută sângerează smerenia" sunt relativ îndepărtate direct de "cântec". Dar titlul şi poemul în sine rămân enigmatice, chiar dacă motivele şi sunetele sunt familiare din celelalte lucrări ale lui Trakl. Se poate imagina un amănunt biografic, Trakl locuind un timp la Rudolf von Ficker, criticul şi istoricul muzical.

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!