Citate despre religie și sclavie, pagina 4
Către iubita evazivă
Nu mă mai iubi, te rog să pleci,
Ia-ți inima ce-mi dăruiai cândva;
În zadar pe sfânt îl rogi, în veci,
Deși poate, el nu te va salva.
Aceste jumătăți de săruturi mă ucid
A mai fost cineva servit astfel, seri după seri?
Cum poți fi înfometat atâta de perfid
În mijlocul unui ocean plin de plăceri?
Nu-mi mai arăta albeața sânilor, de crin,
Înrămurați cu pârâiașe azurii,
Pentru că deși ochii se satură din plin,
Setea și arșița din mine rămân vii.
Tantalus! Chinurile-ți pentru unii-s basne,
Dar prin mine toți-s preveniți în acest ceas:
Nu-i mare lucru-n Iad să fii supus la cazne,
Cât e, în Rai, să fii în flăcări ars.
Nu mă mai strânge-n brațe, deși dragi mi-s,
Și nici cu nurii tăi îmbietori nu mă-îmbăta,
[...] Citește tot
poezie de Michael Drayton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la religie și sclavie, dar cu o relevanță mică.
Să dea socoteală!
Tobe războinice-n lume dau sfoară.
Zăngăne arme să-nceapă măcel.
Rob după rob,
În fiece țară
e spintecat de oțel.
Dar de ce
foame, frig,
viață grea,
și-opărită cu sânge lumea-și poartă jelania?
Doar pentru că
undeva,
cineva,
vrea și Albania.
Omul pe oameni îi mușcă-nrăit,
lumea se năruie ca o baracă,
doar pentru ca
prin Bosfor,
gratuit,
vase străine să treacă.
Ciuntit
[...] Citește tot
poezie celebră de Vladimir Maiakovski (1917)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămara de fructe
Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată.
Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar, și-albaștri struguri
Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum.
Șovăitor ca robul, ce calcă o comoară
Din basmul cu o mie și una de nopți, mă-nchin:
Văd pepeni verzi smaragde cu miezul de rubin
Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară.
Se-aprind fantasmagoric caise și gutui:
Trandafirii lampioane și lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce mințile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.
poezie celebră de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea că sclavul negru era un văr fără noroc al omului alb, înnegrit de soarele tropical și lipsit de binecuvântarea creștinismului și a civilizației, a avut un rol important pentru sentimentalii din perioada Războiului Civil, și ne-a luat cincizeci de ani să învățăm că un negru nu se transformă într-un alb dacă vorbește engleza, se îmbracă cu haine bune și merge la școală și la biserică.
Madison Grant în Trecerea marii rase (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu știi cine ești pentru că nu îți dai voie să meriți iubirea vei inventa obsesiv dorința celorlalți de a-ți defini personalitatea, rămânând în același timp sclavul unei personalități proprii ce aparține de un iad clădit cu propriile mâini, cu trudă și deopotrivă satisfacție.
George Proca (2 septembrie 2019)
Adăugat de George Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
"Căci Harul lui Dumnezeu... ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești..." (Tit 2:11-12)
La școala-n care ne-am înscris,
La școala Harului Ceresc,
Aripi de rugăciuni și vis
Ne cresc, ne cresc, ne cresc, ne cresc.
De-atâta slavă înnoiți,
În toate părțile privim
Și-n marea Dragostei topiți,
Iubim, iubim, iubim, iubim.
Ispitele ne-ar vrea învinși.
Ne-ndeamnă șoapte să mai stăm.
Dar noi, de dorul Lui aprinși,
Luptăm, luptăm, luptăm, luptăm.
În lături, rușinoase căi!
Ne-am săturat tot robi să fim!
Cu ochii-n lacrimi și-n văpăi,
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret de lume
Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.
Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.
Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.
Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!
[...] Citește tot
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apostazie
Din toate pozele cu tine,
Mi-aș face un altar în casă,
Mi-aș pune dorul să se-nchine
În el, icoana mea frumoasă.
Că dorul meu de tine are,
Ca un călugăr apostat,
Nevoie mare de-nchinare,
Că este greu de suportat
De-al său stăpân ce, brusc, devine
Un rob al său, vorbesc de mine.
poezie de Marius Robu (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi și gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Așeaz-o cu credință căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
Al robilor cu săricile pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapă-n condei și brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Tudor Arghezi
Natură moartă cu gardenii
Zorii de cenușă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peștera ferestrei luminează straniu
tremură-n leșie părul tău bogat
soarele își pune purpura de zdrențe
rege fără țară, imoral prelat
Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
țipă trist cocoșii, înălbind mesteceni
zgomotoși zidarii dimineții vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaștem vreme de un veac
Și cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi și de fragi era
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Cum, Doamne, să suporți atâta nedreptate,
Când mama cu pământul copiii și-i împarte!
Când diavolul-n câștig pare mereu să fie,
Iar sufletele noastre-ntr-o veșnică robie?
Cât, Doamne, să mai rabzi atâta umilință,
Când cerul se prăvale lovindu-ne-n credință,
Când mila-i pe sfârșite, și-o găsești doar pe bani,
Iar moartea nu mai ține de boli cont... și de ani.
De ce, Doamne, te-ntreb, ne e amară soarta,
Și către cerul tău ne e zidită poarta,
De ce doar cei bogați au parte doar de bine,
Iar oropsiții sorții se zbat între suspine?
De ce în casa ta sclipește bogăția,
Iar cei care-o slujesc și-au pierdut omenia,
De ce îl lași pe diavol, în toate câte sunt,
Să-ți învrăjbească fiii, să uite-al tău cuvânt?
Coboară, Doamne, iarăși aicea printre noi,
Și, dăruind iubire, ne scapă de nevoi,
Ne-nvață iar ce-i mila, respectul, bunătatea,
Și-alungă cu lumină, din suflet, neagră noaptea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, în decursul mai multor veacuri, a devenit, periodic, pradă a diferitelor popoare, care veneau din est și din nord și se înghesuiau. Limba acestei populații s-a îmbogățit cu multe cuvinte vorbite de popoarele de aici. Cele mai multe fiind cuvintele slave, deoarece slavii, din timpuri străvechi, înconjurau această țară, din mai multe părți. Din cauza vecinătății apropiate cu slavii și a relațiilor permanente cu ei, România a devenit o țară slavo-romană, adică, jumătate slavă, jumătate romană (latină). În sfârșit, această țară, împreună cu vecinii slavi și greci, a fost cucerită de turci, care au dominat-o câteva sute de ani. Încetul cu încetul, cu ajutorul Rusiei, România s-a eliberat de sub jugul greu al turcilor și a format două principate: Moldova și Valahia, care mai târziu s-au unit în unul singur, cu numele de România. Acum țara este în totalitate liberă și independentă. Însă urmele de robie grea, multiseculară, n-au putut să dispară în câteva zeci de ani. De aceea, România, între popoarele europene, este un stat foarte tânăr, neînsemnat, sărac, care n-a reușit încă să-și dezvolte bogățiile sale naturale, cu care a fost înzestrată din plin de Dumnezeu.
Feofil Puțâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub efectul dezamăgirilor
tirania n-a pierit s-a schimbat la față
zeii s-au înmulțit poporul îl subjugă
românii migrează pentru o nouă viață
la străini bogați e fiecare slugă.
sclavia modernă s-a extins în lume
zâmbetul e-o picătură în ocean de dureri
zei nesimțitori iar se țin de glume
azvârle cu oase-amăgitoare în tăceri.
Dumnezeu ca sfinții e neputincios
suferă în taină precum universul
nu-i deajuns să fii credincios
e important norocul să-și afle demersul
nu-i deajuns cu zeii să fii cuviincios
prin lumea asta bântuie Lucifer perversul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principalele mele obiecții față de religia ortodoxă sunt două - sclavia de aici și iadul de după moarte.
citat din Robert G. Ingersoll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olanda continuă să se opună intrării României în spațiul Schengen
Cât ura o să vă mai țină?
Ne faceți din orice o vină,
Voi, cei ce sunteți viciați,
Perverși, obsceni, degenerați.
Noi n-am uitat c-ați fost mârșavi
Ce au făcut comerț cu sclavi,
Nici n-am uitat că, scelerați,
Voi secole ați fost pirați.
Noi n-am uitat de tiranii
Și de-ale voastre colonii,
Pe care-atât le-ați jefuit
Și oamenii i-ați sărăcit.
V-am apărat mereu de turci,
Ce mult voiau să vă ia-n furci,
De ieniceri și de spahii,
Și de sultanii osmanlii,
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (18 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
A fi superficial și iresponsabil față de adevărata ta identitate, Conștiința, înseamnă a fi sclav, a fi divizat și a vedea o mulțime, acolo unde nu există nici măcar zero. Pe când a fi cu adevărat profund înseamnă a recunoaște că dintotdeauna ești totul, ești unicul Dumnezeu Nenăscut. Aceasta este Conștiința.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu chiar ești Sinele, ești Dumnezeu, dar atâta timp cât continui să țurui din perspectiva persoanei rămâi doar o biată victimă a ei. Să fii Dumnezeu, dar să rămâi sclavul "eu"-lui și a ce vrea el gen crearea "realității", permiterea cuantică, yoga, salvarea planetei, channeling, theta healing, sport, dezvoltarea personalități, familie, țară, politică, medicină sau sănătate, religie/credință, etc. etc. înseamnă să dormi în suferință, somnul cel de veci al nașterii și al morții! Înseamnă să fii un "Dumnezeu" al suferinței, nu al libertății!!!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost un rob
Am fost un rob întreaga viață.
O știi și tu, cum știu și eu.
O spun și o repet mereu
Deloc jenant, cinstit, pe față.
Să mă ascund, îmi este greu
Că tare-mi face greață
Un om c-o inimă de gheață
Considerat drept ucenic lui Dumnezeu.
Pe-al vieții caier ce mi-l torc
Am fost un rob desăvârșit
Căci n-am știut decât să-ntorc
Plăceri și mulțumiri la nesfârșit.
Plăceri ce nu se mai întorc
Iar când va fi să mor, mor fericit
Că mor întocmai ca un rob,
De orice sentiment, lipsit.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cântec marinăresc
"Iar marea n-a mai fost." Apocalipsa, 21-1
Astfel a vorbit Domnul în Bolta de deasupra Heruvimilor
Adresându-se Îngerilor și Sufletelor, conform cu rangul lor:
"Iată! Pământul, acel plin de rele mușuroi,
A dispărut în fumul Judecății de Apoi.
Ca să se împlinească spusa Mea, secăm și apa mărilor?"
Cântau cu glas puternic sufletele marinarilor voioși:
"Ciumate fie uraganele care ne-au biciuit spinarea!
Oricum, între noi luptele s-au dat și încheiat demult;
Fiindcă-n abisul mărilor Atotputernicul ne-a văzut,
Ne lăsăm baracudei oasele, iar Domnul poate seca marea."
Atunci a luat cuvântul sufletul lui Iuda, trădătorul lui Isus:
"Doamne,-ai uitat promisiunea de-ndurare?
Cum că o dată pe an am încuviințarea să merg
Și să mă răcoresc de-arșița iadului pe-un aisberg?
Fără mare,-unde-ar fi ziua clemenței Tale?"(1)
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărturari și farisei
Cărturari și farisei
stau pe scaunul lui Moise.
Ascultați-i, voi iudei,
dar nu faceți ce fac ei.
Căci sunt oameni după veac,
una zic și alta fac.
Căci ei leagă sarcini grele
cum se leagă un samar,
dar ei nu se-ating de ele
nici cu degetul măcar.
Căci ei strâng argint în pungi,
dar își leagă peste coate
filacterii cât mai late
peste ciucuri cât mai lungi.
În biserici și la mese
își aleg un loc în față
și le place când le iese
în răspântii și în piață
gloata lumii cea lipsită
de-a învățăturii zestre,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre religie și sclavie, adresa este: