religie şi suferinţă

Am fost atrasă întotdeauna de tradiţiile şi obiceiurile olteneşti în care am găsit o multitudine de nunaţe pe care nu le poţi scrie, ci trăindu-le ca pe o mântuire eternă a neamului.
Doina este prilejul prin care omul comunică cu sufletul, reuşind să-l scoată din încercuirea suferinţei; doina este în eternitatea lui a doua natură, după Dumnezeu.

citat din Camelia Opriţa (mai 2019)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima poezie

două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceaţa privirii veioza din colţ pare o lumânare imensă
dar ştiu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ţine în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl ţin crucificat la ieşirea din coastă
şi ştiu că fără noi e un biet şomer al Creaţiei!
de la Adam şi Eva totul a fost greşit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afişează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu ştii cum să opreşti masacrul

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta Raiului

Motto:
Nu aurul, ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.

Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome şi Gomore de-amar,
Pe Samsoni şi Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coşmar.

Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeaţă, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
şi Iisus Hristos e cel înviat.

Căci eu sunt din ţara de brazi şi de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din ţara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credinţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie dantescă

Un cer senin de amplu iunie prin veac
şi-a-nfiinţat azurul nefiinţei
în cestălalt tărîm, al suferinţei,
şi cată-n ceas a fi durerii mele – leac.

Să uit că suntem robii negrei ere,
să uit de jale, cazne, de tenebrele
din inimă, de tot ce crunt în preajmă e -
zboară doi fluturi, două giuvaiere,
peste oraş purtaţi de-o adiere.
Închis în ăst infern terestru de n-aş fi,
îndrăgostiţii fluturi nu mi-ar aminti
de alţii, de Francesca de la Rimini,
de Paolo, cari au fost purtaţi şi ei cîndva
de-un vînt prin iad, şi de-o beţie-asemenea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dum­nezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinţei umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice suferinţa. Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui.

citat din Paul Claudel
Adăugat de Floriploiesteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părăseşte oceanul suferinţei şi al mizeriei! Viaţa în Dumnezeu este o sărbătoare continuă. Ignorând prezenţa Lui, existenţa devine plină de griji, dureri şi decepţii.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi de drumul suferinţei ca drum al iubirii este a nu cunoaşte nimic din esenţa satanică a suferinţei. Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Şi întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puţin infinit şi etern decât lumina ce te orbeşte pe scările bucuriei.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea este un produs al suferinţei, o substituire a fricii de ceva şi rareori o recunoaştere a fericirii.

aforism de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea este un produs al suferinţei, o substituire a fricii de ceva şi rareori o recunoaştere a fericirii.

aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocondamnarea este un adevărat infern, plin de suferinţă şi limitări. Remediul este împăcarea cu tine însuţi.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

sunt un înger sadic şi un demon masochist
prima dată când l-am întâlnit pe Dumnezeu era foarte tânăr
mă făcea să fiu mândru de suferinţa care mi-o dădea
mă simţeam flatat
important
între timp crucea mi-a devenit atât de mare
încât am devenit o aşchie din lemnul ei
mi-a îmbătrânit sângele
şi am asfalt în oase
pietre în loc de carne
sunt un fluture fără aripi, fără trup
doar o umbră cu gust de moarte
ce se scurge niciunde

poezie de Radu Chiorean (5 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Avea bunica părul alb ca fulgii care-au nins-o-n vreme,
Doi ochi ca două albăstrele ce scânteiau de bunătate,
Părea desprinsă din icoane sau dintr-un basm cu Cosânzene
Pe care ni-l spunea odată, când ne-adormea în miez de noapte!

Era o mână de femeie, cu trup firav ca de copilă,
Dar vrednică şi înţeleaptă cum doar o sfântă poate fi,
Iar sufletu-i atât de cald şi-mpodobit cu-atâta milă,
Că pentru orice vietate era în stare-a suferi!

Avea bunica firea dulce şi-n toată duioşia ei
Ştia s-aline pe oricine s-ar fi aflat în suferinţă,
Povaţa ei era blajină şi-ntotdeauna cu temei,
În faţa fiecărui suflet se apleca cu umilinţă!

Era atât de credincioasă, cu Dumnezeu era în toate,
Nici gândul nu şi-l slobozea fără să-şi facă sfânta cruce,
Ţinea o candelă aprinsă la o icoană, zi şi noapte
Şi-ngenunchia în rugăciune seara-nainte să se culce!

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Burac din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt decât două iubiri. Iubirea de sine şi iubirea de alte făpturi vii. Şi în spatele iubirii de sine e suferinţa şi răul. Iar în spatele iubirii de alţii, e Binele, e Dumnezeu. De fiecare dată când omul iubeşte, în afară de el, face dovada credinţei în Dumnezeu, fie că-şi dă sau nu seama. Nu sunt decât două iubiri, iubirea de sine şi iubirea de Dumnezeu.

Maxence Van Der Meersch în Trupuri şi suflete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică dimineaţă - II

De ce ar trebui să fie reverenţioasă în faţa morţii?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri şi de frumuseţea pământului,
Lucruri care au cel puţin acelaşi fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăşi:
Vehemenţele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferinţa singurătăţii sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvăşite pe drumuri ude în nopţile de toamnă;
Toate bucuriile şi toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi – vara şi a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauză că omul nu a înţeles că poate evolua
prin fericire, Dumnezeu i-a dat suferinţa.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real-liber şi mântuit prin adevărul unic al iubirii, credinţei şi speranţei, omul religios etern depăşeşte mistic miticul, magicul şi raţionalul ficţiunilor utile, al perechilor alcătuite din contrarii, al absolutizării, relativizării, negaţiei, al unităţilor formale-întregurilor logice sumative-al mărginirii, incompletitudinii şi al neliniştilor biologiei vârstelor, al bolii, neîmplinirii, suferinţei şi morţii.

Petre Ţuţea în Problemele sau cartea întrebărilor (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât eşti mai în suferinţă şi în greutăţi şi eşti mai "disperat" după Dumnezeu, cu atât mai mult El îţi vine în ajutor şi-ţi arată calea de ieşire.

citat din Serafim Rose
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt douăzeci şi cinci de ani de când nu mai slujesc la altar şi nici nu voi mai sluji, nu fiindcă mi s-ar fi interzis, cum eminenţa dumneavoastră se poate informa, ci din propria hotărâre, din cauza unei suferinţe care, de când m-am născut, îmi îngreunează respiraţia. De îndată ce am fost făcut preot, am oficiat timp de un an sau ceva mai mult; apoi am încetat din pricină că această suferinţă m-a silit în trei rânduri să părăsesc altarul fără să fi terminat slujba. Aceasta este cauza pentru care nu slujesc la altar. Am fost în trei sezoane de carnaval la Roma, pentru operă, după cum ştie excelenţa voastră, şi nu am slujit niciodată; am cântat în teatru cu vioara şi se ştie că însăşi Sfinţia Sa a voit să mă asculte şi cât de mult mi-a mulţumit. Am fost chemat la Viena şi nici acolo n-am slujit vreodată. La Mantova am fost de trei ori în serviciul prinţului de Darmstadt şi de asemenea n-am oficiat.

Antonio Vivaldi în scrisoare adresată marchizului Guido Bentivoglio
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţii mei în Hristos, să facem din toată inima faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva fie cu vorba bună, fie împărtăşindu-i din inimă necazurile şi suferinţele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Luca al Crimeei în La porţile Postului Mare. Predici la Triod (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul fizic a fost, cu siguranţă, permis de Dumnezeu şi se poate spune că, într-un anume sens, a fost chiar voit de Dumnezeu. Desigur, Dumnezeu nu l-a voit de dragul lui, ci el a voit un univers, o ordine naturală, care, presupune cel puţin posibilitatea defectelor fizice şi a suferinţei. Voind creaţia unei naturi sensibile, Dumnezeu a voit acea capacitate de a simţi atât durerea cât şi plăcerea, ce este în mod natural inseparabilă de natura umană. El nu a voit suferinţa ca atare, ci acea natură(un bine)care este însoţită de capacitatea de a suferi. Mai mult, perfecţiunea universului, presupune existenţa unor fiinţe ce pot fi degradate, pe lângă cele ce nu pot fi degradate, iar dacă există fiinţe degradabile, degradarea şi moartea se vor petrece în acord cu ordinea naturală. La fel, menţinerea ordinii dreptăţii presupune ca răul moral să-şi primească pedeapsa, astfel că putem spune că Dumnezeu a voit şi a cauzat acea pedeapsă pentru a menţine ordinea dreptăţii.

citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!