religie şi tragedie

Stupoare

Acum stau pe alt tărâm, atât de zdrenţuit,
De mult, de când doar ştiu, că încă nu eram...
De alţii, zişi de-ai mei, ce tot l-au ciopârţit
Tăind! L-au tot vândut, la oca, ori la gram!

Şi-l vând şi-acum la ster, sau florile de mină,
Cu aerul, un gaz, ce încă îl mai are...
Nu precum alţii o fac, în ţara lor vecină,
Punând la loc, la toţi, aceeaşi bună-stare?!...

E doar la noi proverbul, c-o capră, de căciulă,
-Ce nici pe ea n-o avem, de-atât de mult furat-
Şi tragic luăm în râs- suntem bancul cu Bulă-
Iar vânzători-s toţi, pe străzi... nu-n internat!?!

Aveam şi Nistru odată şi leşi aveam vecini
Şi aur am avut... făcuse cloşca pui!
Am fost regal regat! L-am renegat; "Streini..."?!?
Vânduţi, la răsărit... oriunde şi oricui!!!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina: Cititorii sunt nişte mici vampiri! Adoră sângele!
Mişu: Ce bine ne-ar prinde un accident rutier!... Un autocar, călare pe locomotiva unui tren expres...
Nina (cu lehamite): Accidentele rutiere sunt banale şi previzibile! Mereu aceleaşi faze ridicole... Consum excesiv de alcool, neatenţie, coliziuni frontale, echipe de descarcerare... Singurul element tragic: privirea mată a poliţistului care citeşte procesul verbal de constatare...
Mişu: Filozofia accidentului...
Nina: Ştiu! Viaţa însăşi a apărut accidental, iar Dumnezeu a fugit de la locul accidentului...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeul Salvarii

Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtunile sinelui şi tragediile firii

ţi-am fost infidel, iubito, în viaţa asta damnată
şi de-atunci am conştiinţa dureroasă
dar am cunoscut în vârtelniţa vieţii
furtunile sinelui şi tragediile firii
fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii
acum trupul măcinat a isprăvit cu păcatul
a rămas doar floarea trupului stigmatizată
şi sămânţa unui regret şi sufletul meu nostalgic
am în mine şi raiul şi iadul adamic, iubito
şi memoria atâtor femei defuncte
am lecuit sufletul cu simţurile scabroase
şi simţurile cu sufletul înaltul
am iubit cu ochii şi văzul lumea asta damnată, iubito
eram luceafărul de noapte prăvălit din ceruri
nici moartea nu mă speria, schimbam doar curcubeul
dintr-o cameră sau un parfum şi cerul de dimineaţă
sau un vers dintr-o poezie-elogiu demult uitată
din sanctuarul unui nebun poet, genial odată
voi femeile iubiţi cu sufletul şi doar cu sufletul
frumuseţea ta îmi umple ochii de lacrimi într-o doară

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea zice: "Îl ştiu eu pe Dumnezeu că l-am citit în cartea aia cu hârtie igienică!" Şi tu, naiv, în loc să îi spui: "Piei satană că Dumnezeu e viaţa, nu nenorocitul de gând care pribegeşte veşnic în ea! O crezi şi trăieşti o acută separare de ceea ce eşti din veşnicia veşniciilor. Nu vezi că doar Dumnezeu e Real, doar el există şi că omul e invenţia diabolică a gândului? Nu vedem că gândul e un veşnic nevoiaş şi că inclusiv nevoia lui de "Dumnezeu" e cea mai abilă capcană care te desparte de EL. Credem că această capcană A EGO-ULUI e onestitate şi nu vedem că nu există nici o separare. Ce cumplită tragedie şi câtă suferinţă aduce ignoranţa cunoaşterii!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu blândeţe

Privind cercul eleganţei
Căutând în inimi bucuriea
Dar sub poleiala feţei
Ascund suflete vopsite

Râuri de şampanii curg
Polarizează tot ce-i rău
Luptă cu bunul demiurg
Se ascund râzând de zeu

Dănţuie cu praful morţi
Zombii umblă pe pământ
Simt placere -n mintea nopţii
Sfârşind tragic rând pe rând

Bogăţia luxul i-a isetricat
Ochii tulburi minţi bolnave
Dai bineţe eşti salată de mâncat
Cum să -i ajutăm să scape

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb cu lumina

Cu faţa la răsărit şi spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidenţe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.

Şi am ţinut în bancă anii mei de tinereţe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrâneţe
presărate peste trotuarele asfaltate.

Şi nu am înţeles cântecul ciocârliei triste,
deşi săruturile fredonau doar o romanţă.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
şi albit de gânduri n-am căutat nici o vacanţă.

Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar şi pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopţii crăiasă,
îşi caută lumina pe a cerului estradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urma urmei fiecare cer are propriul întuneric. Dar cred că Dumnezeu răsărise cumva odată cu gândul primului fir de lumină blândă. Şi când nu mai puteam îndura greutatea ruşinii, ne spovedeam în sine cu smerenie şi se trăgea cortina în tăcere, fără aplauze. Unii se întorceau pe şcenă mai buni, dădeau totul şi plecau cu mâinile goale şi inima plină de liniştea iubirii. Alţii aveau braţele încă pline cu flori, ovaţii şi recunoaştere nesfârşită. Însă tot nu-i cunoştea nimeni, dincolo de măşţi. Tragic sentiment trebuie să fi avut acela, acostat cumva de un amalgam de suflete dar în sine atât de sărac şi de singur. Îi găseam pe toţi flămânzi de iubire. Dar oare câţi dintre ei întâlniseră deja fericirea?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exorcism

Cântai atât de bine!
O, Doamne, cum cântai!
Se deştepta în mine
Tot ce-i frumos în Rai.

În baru-acela magic,
La masa mea, pierdut,
Simţeam un iz de tragic
Ce se cerea băut.

Dar vocea ta – ce voce! –
M-a tras, cumva, la sorţi,
Dorind să mă disloce
Din lumea celor morţi.

Resuscitat pe bune
Şi chiar extaziat,
Vedeam perfecţiune
În tot ce-ai arătat.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carantină la vecina

Draga mea, îţi las scrisoare,
Să-ţi explic ce s-a-ntâmplat.
Am fost iute la vecina,
Că ceva i s-a stricat.
Dar nu-i asta tragedia,
Însă-i lucru mare, zău.
A fost aspră pandemia,
Ştie Bunul Dumnezeu...
Aşadar, iubită soaţă,
Nu te-ngrijora prea tare,
Voi rămâne la vecina-n
Vreme de carantinare.
.........................................
Fără cap şi fără coadă,
Pandemia asta, zău.
La nevastă, ca acasă,
La amantă şi mai rău!
Oh, de s-ar sfârşi odată!
Fie ce s-o întâmpla...
C-am să intru-n carantină,

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec târziu pentru George Stanca

un ordin crunt şi nemilos să fie la urgenţă internaţi numai poeţi
au pregătit seringi, au adus spirt şi vitamine, un preot şi prescură
în tot spitalul se zugrăvea şi se scoteau de prin pereţi
foşti doctori, cleşti şi pansamente, pe Dumnezeu legat la gură

era un dute-vino, dădeau cu var, puneau cearceafuri, era o nebunie
vorbeau in şoaptă spălau pe jos cu moartea cu timpul şi cu viaţa
până atunci nu mai văzuse nimeni un înger ce purta la gât o cheie
şi se-ntrebau mărunt din buze ce va deschide şi cui va măsura cu aţa

au fost strigaţi pe rând, în ordinea distanţei de prin cărţi
poeţii erau beţi de frunză şi femeie, infricoşaţi şi singuri
de nicăieri se auzeau cum suspinand se ridicau din morţi
cerand luminii un chibrit, un strop de apă şi-înfometate linguri

tabelul ca o listă pentru deportaţi
mai mult cu unul peste poate
se-nghesuiau poeţii printre fraţi
cu poezia scrijelita-n coate

[...] Citeşte tot

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi ridicolul acestei vieţi. În fiecare zi o iei din nou de la capăt. Faci aceleaşi lucruri pe care le-ai făcut întreaga viaţă. Te bagi din nou în papuci, te duci la baie – pentru ce? Te speli pe dinţi, faci un duş – pentru ce? Încotro te îndrepţi? Te pregăteşti atâta, dar de fapt nu te duci nicăieri. Te îmbraci, pleci la birou – pentru ce? Pentru ca mâine să faci acelaşi lucru? Priviţi ridicolul acestui mod de viaţă – şi trageţi o porţie bună de râs! Probabil că Dumnezeu moare de râs, văzând atâta prostie şi atâta absurditate în această lume, repetându-se la infinit. Dacă priveşti cu detaşare viaţa oamenilor, dramele lor auto-impuse, îţi dai seama că ei joacă de fapt într-o comedie, deşi sunt convinşi că trăiesc o tragedie. Cu siguranţă, Dumnezeu se tăvăleşte pe jos de râs.

citat din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim cum să fim noi

ne pasă de sufletele noastre
spunem minciuni doar pe jumătate,
în lumea în care onestitatea e un viciu,
faima o virtute.

ne îmbracăm în haine albe
să ne ascundem slăbiciunile,
vorbim mult crezând că avem ceva de spus,
ascultăm puţin
iar atunci când pretindem că ascultăm
ne gândim de fapt la următoarea replică.

nu ne place liniştea,
vrem mereu cineva să ne cânte
să nu ne mai auzim toate gândurile.

am ucis 123 de vise,
mai mult de atât nu putem,
amitirea unui om contează mai mult decât omul în sine.

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni

Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de tristi,
Perfectiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Si e pacat sa pierdem momentul.
Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminati
Care isi deschideau venele,
Discutand despre esenta iubirii.
Uite, am incalzit apa.
Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei...
In iar am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece...
Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
Mai ales la inceput, stiti eream singur,
N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, domnule

femeia, domnule, trebuie ţinută pe palme de-amor
cum ţii liniştea ta cea mai de preţ
în tezaurul muzicii de sacru,
o tăcere-i femeia acolo
cântându-ţi iubire cu ochii

domnule, femeia trebuie şoptită
nu strigată în gura mare
ca la vânzarea poftelor,
învelită-n lumină îţi intră-n privire
pe imnul de clipe

nu intra nedesculţ în odaia dinăuntru acelei
plătitoare cu banul iubirii la tine,
odrăslind tihne în plaiul zbuciumului tău
când dumnezeul e prea aproape de crepuscul în credinţă
şi lumânarea zideşte biserici de frică
fără de fum, ce să înalţe ruga la slavă

femeia, domnule, are cheia

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetările sărmanului Dionis

Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa limânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântec barde ­
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.

Un regat pentr-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!... Dar de unde? Scârţâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Şi cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.

Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - şi căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă,
Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un şoarec, Doamne - măcar totuşi are blană,
Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n părete, şi nevasta - o icoană.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au înmulţit relele în Cetatea Banilor

din colţul meu de lume pot vorbi lumii, dragii mei,
dintr-o casetă a inimii pot vorbii inimilor voastre,
din cercul meu perfect transmit mesaje universale
general valabile pretutindeni şi oricând...
chiar dacă au vrut să-mi fixeze domiciliu obligatoriu
în sfera mea tridimensională în care mi-ascund taina,
nu departe de oceanul meu de gânduri amare,
în care se scaldă daimonul meu răzvrătit,
marcat de un sentiment tragic al existenţei,
viaţa mea interioară seamănă întrucâtva
cu cea a biblicului Iona...
relele s-au înmulţit în Cetatea Băniei...
şi alţii iau acum numele lui Dumnezeu în deşert,
corăbierii zilelor noastre nu cunosc rostul
pedepsei divine şi al misiunii încredinţate
Cetatea Banilor este o junglă prietenoasă, dragii mei,
iar eu pot trăi în eternitatea spiritului românesc
absurdul l-am învins prin harul poeziei
înălţând poezia pe frâmghii de lumină
până în empireul muzelor răsfăţate

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

Noi n-o să ne-nţelegem niciodată
şi casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veşnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufaşi, şi cruzi, şi fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectaţi de ură
visând la un mileniu de noroi

"Să piară-n veci valahilor sămânţa
sunt mult prea vechi şi prea s-au înmulţit
din Cluj la Satu Mare şi Săpânţa
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminaţi-i până nu-i târziu
mutaţi-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"

Şi aţi trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un deziderat al feminităţii este ca o femeie să îşi devoteze viaţa dragostei – iubirii faţă de mamă, iubirii romantice, iubirii religioase, unei griji amorfe, nediferenţiate. Teritoriul inimii este, ce-i drept, o provincie deschisă către tot, dar numai de la femei se aşteaptă să facă o carieră obsesivă din explorarea sa, să afle orice fel de aventură, putere, împlinire sau tragedie pe care viaţa le oferă înăuntrul graniţelor acestei regiuni. Este mai presus de orice îndoială că o femeie este aptă să se simtă mult mai feminină, mult mai încrezătoare în lumea interioară a genului ei, atunci când este angajată profund într-un anume stadiu al dragostei – chiar în iubirea adolescentină, sau în stadiul de dragoste neîmpărtăşită ori inimă frântă. Bărbaţii au suferit din dragoste şi au realizat măreţe fapte în numele dragostei, dar ce bărbat s-a simţit vreodată în vârful masculinităţii sale atunci când a fost bolnav din dragoste sau a suferit din cauza dragostei?

citat din Susan Brownmiller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!