Citate despre sateliți, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la sateliți, dar cu o relevanță mică.
La început a fost Cuvântul
La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creația.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înțelesuri, atât laice, cât și religioase.
A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila și uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audiență, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.
Cuvântul zboară prin spațiu, ricoșează din sateliți,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.
Dar, după părerea mea și-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
și a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.
[...] Citește tot
poezie de Nadine Gordimer din Scris și Ființă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume de călăi
Straniu patern interactiv avem tipar
Creat; ca dominoul de alipiri egale,
Un ac la victima în planșa d-insectar
Și pânda stând și așteptând la dese intervale.
Defect major de lume-n întocmire
Răstălmăcită poate de la puritate
Într-un afund cleios, putrid de pedepsire;
În care victime-călăii sunt o paritate.
E libertatea, acum, model de restrictiv,
Îmbietor îndemn la gust de-a face,
Punând pe urme-ți stigme, rău, fără motiv...
E culpa scop suprem... pedepselor rapace.
Ai zice c-adulăm doar masochism;
La gustul pradei ne-mbătăm cu sânge
În pavoazări dogmatice-n rasism
Sau în război civil... Ne place de-a ne plânge!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 12
Nisipul curge molcom în clepsidră
Nu face zgomot, însă Timpul zboară
Și încet-încet înghite ca o Hidră
Și om, și gâză, și copac, și fiară,
Și ape, și păduri, și mari imperii,
Și întinsele ogoare cultivate,
Și frumusețea vie a primăverii,
Și celelalte anotimpuri toate,
Și stele lucitoare, și planete,
Și supernove mândre și încinse
Și găuri negre, sateliți, comete,
Și universuri vechi și necuprinse...
Timpul distruge tot ce întâlnește,
Însă apoi tot el reînnoiește.
poezie de Octavian Cocoș (9 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanitate sub escortă
Suntem umanitatea sub escortă,
Mărșăluim îngenunchiați sub cer
Și, vai, pământul nu ne mai suportă
Și ne înghite, ospitalier.
Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Și, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.
Și între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Și fiecare cu aportul său.
Clădim civilizații arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Și brusc vulcanii o pornesc pe pante
Și orice lider redevine mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpii la lăsarea serii
Câmpii la lăsarea serii, peste care trenuri aleargă,
Șosele spălate de ploaie pe care aleargă automobile cenușii,
Poduri peste ape tulburi, conducte de țiței și de gaz metan,
Linii electrice peste lanuri de cartofi, peste hectare de grâne,
Internetul prin care vocea ta vine de la mare distanță,
Prin sateliți, prin stratosferă, prin ceață.
Te-aș ține în căușul palmei, iar cu cealaltă te-aș mângâia,
Într-un leagăn de ierburi mirositoare te-aș ține toată ziua
Și ți-aș cânta să adormi. Un cort de raze aș înălța pentru tine
Lângă lacul de munte. Dacă te-aș pierde, aș merge mii de leghe,
Aș întreba din om în om și până la urmă te-aș găsi.
Căci eu am fost născut să te întâlnesc,
Eu am fost făcut să strig numele tău în toate zările,
Să îl afle mulțimile. Pentru că tu ești floarea de tamarin,
Tu ești vânticelul de aprilie care adie dimineața,
Tu ești soarele de amiază care mângâie șirul de chiparoși,
Tu ești marea în crepuscul, când toate țărmurile se auresc,
Tu ești aburul nopții care îmbracă lucrurile. Tu ești minunea,
Tu ești flacăra, tu ești dogoarea, tu ești sângele,
Aleluia, tu ești cea mai frumoasă!
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banca și Ordinea Mondială
Că există Dumnezeu?!..
De sunt bani! EL nu contează,
Fie vorba intre noi,
Giganți bogați...
Te au în pază.
E obosit si demodat,
Ingerul tău păzitor,
In corpul tău ți-aș implanta,
Un microcip nemuritor.
La trezit de dimineață,
Ai un ceas fără sirenă,
E setat sa te trezească,
Microcipul tău din venă.
Eu te știu și cum respiri,
Sănătos sau cardiac,
Pentru mine nu contează,
Mă amuz puțin și tac.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Între timp, Lia își începuse deja legenda aferentă celei de-a doua planete a sistemului solar, Venus, o planetă solidă, asemănătoare Terrei, lipsită de sateliți naturali și învârtindu-se încet în jurul Soarelui, în sens invers acelor ceasornicului, în direcție opusă rotației Pământului și a multor alte planete, pe Venus o zi fiind mai lungă decât un an. Iată mitul lui Venus, cel mai strălucitor corp ceresc văzut cu ochiul liber de pe Terra, motiv pentru care planetei i se mai spune și "Luceafăr", mit pe care-l începuse Lia de câtva timp...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt nocturn
luna îmbrăcată-n chimono de mătase
veghează lumea mea până în zori de zi
e noapte-mi aștept visul în orele rămase
din insomnia mea se nasc iar poezii
trec orele grăbite prin acele de ceas
pe strune de vioară vibrează o romanță
o lumină magică face-n mine popas
lăsându-mă uimită plină de speranță
știu că existența nu-i floare la ureche
ea implică trudă freamăt și sudoare
trece prin transformare cu dorință veche
cerul să-l cucerească- infinită splendoare
sunt ca un satelit captez gânduri lucide
lumea mea se umple cu principii solide
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banca și Ordinea Mondială
Că există Dumnezeu?!..
De sunt bani! EL nu contează,
Fie vorba intre noi,
Giganți bogați...
Te au în pază.
E obosit si demodat,
Ingerul tau păzitor,
In corpul tau ți-aș implanta,
Un microcip nemuritor.
La trezit de dimineață,
Ai un ceas fără sirenă,
E setat sa te trezească,
Microcipul tau din venă.
Eu te știu și cum respiri,
Sănătos sau cardiac,
Pentru mine nu contează,
Mă amuz putin și tac.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Theia
culoarea apusului a coborât în buzele tale
plictisită îmi ești și rotocoale din neastâmpărul tău
lovesc cerul
parcă ai respira cuvinte nemângâiate
zâmbetul tău apare și
dispare
un satelit artificial în jurul unei planete nelocuite
îți simt apoi tălpile călcând pe plaje sălbatice
împingi o barcă în sângele meu
privești în urmă
precum pescarii ce scriu
pe nisipul viu
bilete de adio
pleci în căutarea anotimpurilor
îți știu plictisul
deznădejdea iederă îmbrățișând copacii tristeții
nu pot să fac nimic
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul existenței
știu că existența nu-i floare la ureche
ea implică freamăt cu trudă și sudoare
trece prin suferință cu speranță străveche
să cucerească cerul... infinită splendoare.
sufletul se luptă ca un ostaș pe front
să cucerească steaua- triumf strălucitor
cu nici o încordare nu crează afront
oamenilor din jur din veac năucitor.
sunt ca un satelit captez gânduri lucide
din lumea virtuală ce pare nesfârșită
poeți și filozofi cu principii solide
îmi împrumută zilnic o stare fericită.
lumina-i pretutindeni cu reflexii candide
se așează pe creștet- coroană împletită.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate Nistor ar fi avut dreptate; într-adevăr, ar fi fost interesant să coboare pe suprafața ei, la 126 de ani după ce primul om, Neil Alden Armstrong, pusese piciorul acolo... Între timp, mai fuseseră mulți alții, întemeiaseră adevărate colonii, baze lunare de cercetări sau chiar industriale, dar nu ei; ei șapte încă nu fuseseră pe Lună. Iar acum, în urma votului, deciseseră că nu vor coborî să viziteze unicul satelit natural al Terrei. Poate deja regretau această decizie, dar nu doreau s-o modifice; hotărârea fusese luată și era definitivă: O cercetau de pe orbită și atâta tot!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc pământul chiar din centrul său
în același timp îi dau târcolae
precum un satelit
și din centru și din lună
mă privesc cu nedumerire
parcă aș fi un atom dintr-un alt atom
într-un fel întors pe dos sau viceversa
totuși fac parte din structura acestei lumi
intru în reacții și creez legături
în funcție de instabilitatea mea
de valențele câstigate ori pierdute
în căutarea echilibrului
nucleul meu are protonii atașați
și uneori complici
cu neutronii
în schimb cedez ușor electroni
pentru că le respect independența
sunt cumva victima propriului meu microscop
care se vrea și telescop și periscop
aleluia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un neg zâmbește
O percuție lentă a nostalgiei
execută ipoteze cuibărite,
ca niște pui de migrene
prinși în decepții stoice
la un loc cu multe gânduri,
încercuite de țipete multicolore
asemeni corzilor stridente
cu gâtul răgușit și sunet agnostic,
plutesc șoaptele incerte.
Trec zilele într-un caiac,
prea cald pentru a călători
sub zorii stelelor târzii,
ne întâlnim la pol curat.
Dar eu prefer un simplu pentagon,
fără riduri, dar sicrie,
un memorandum de cuvinte,
să le îngrop deasupra lui.
[...] Citește tot
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cu litera lui
vorbesc înăuntru,
în limba cu care vorbesc gândurile.
se face mereu devreme
și niciodată nu prindem sfârșitul,
acela când, jos și roșu,
vin câinii să muște din orizont,
acolo unde ziua își lasă oasele.
suntem tot mai aproape de cicatrice,
ducem rănile spre posibilă mușcare
și caii să pască negru
din părul tuns scurt al nordului.
dacă îmi lipesc spinarea de vocea lui,
simt cum îi curg literele din gură,
strig,
întoarsă cu o inimă în formă de barcă:
- tu nu vezi că ne scufundăm?
- taci, dă-ți apele jos...
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricum, cu ajutorul sateliților artificiali de telecomunicații, lansarea putea fi urmărită în direct la televiziune, aproape pe tot cuprinsul globului pământesc, de către cei dornici să vadă acest eveniment. Până în momentul lansării, crainicul spațioportului vorbise despre obiectivul misiunii, misterioasa planetă Proxima, dăduse date referitoare la membrii echipajului, deși era conștient că aceștia erau supercunoscuți, explicase pe larg despre uriașa navă spațială "Pacifis", despre instructorul șef al echipajului, domnul profesor Eugen Manea și despre directorul Institutului, domnul Traian Simionescu, vorbise despre modul în care a fost pregătită și organizată această importantă misiune etc. etc. În general, dăduse informații referitoare la misiune și nu avusese motive să se plângă, subiectul dovedindu-se aproape inepuizabil, iar în plus, se bucurase de un larg auditoriu, pentru că oamenii îl ascultaseră cu interes, căci fiecare dorea să știe cât mai multe lucruri despre tot ceea ce era legat de această misiune spațială ieșită din comun, din tiparele obișnuite până atunci.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea ta e ca o zidire de ană
poate de aceea te-aș iubi cu nesăbuință
precum un pitic pe alba ca zăpada
dar tu ești mult prea deșteaptă
ca să mai crezi în povești
sau în moș crăciun
nici măcar în lacrimile tale nu mai crezi
le donezi fericită soriceilor
cu dovezi scrise
să nu fii întoarsă la cine mai știe care ilicit
de dinainte de marea întrebare
..........................................................
să știi că nu-mi iau cadouri de ziua mea nicodată
oricum aș cheltui inutil pe un ceva la fel de inutil
doar ca să fiu sigur că am bifat-o și pe asta
în lista cu obligații
..........................................................
apoi în inima mea te voi legăna
cum o face vântul de seară
doar doar vei observa luna
altfel decât ca pe un satelit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atenție la războiul electronic!!!
Am un laptop, ce devine
Râșniță, pe zi ce trece:
Sforăie la fel ca mine,
Cănd beau berea foarte rece!
M-am gândit să-mi iau tabletă,
Că e mai silențioasă,
Dar zgomotul se repetă,
De-mi vine să fug de-acasă!
Mi-am pus net pe telefon,
De banii ce mi-au rămas;
Un motor de avion
Mă-nsoțește, pas cu pas!
O să-mi bag în fund un cip,
Conectat la satelit;
Când mi-o da nevasta bip,
Să cred că-i un fâsâit!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea nu doarme
Se rup zorii din noapte, sărut de buze dulci,
Tu știi cum intră-n soare bezne, trup de năluci...
Printre mijiri de raze ori învieri de pleoape
Simt parte de lumină delirând, Luna aproape.
Și-acum stă trează geană din ultima-ți mirare.
Iubirea mea nu doarme, venită-i satelit
Cu tot cu Cer în spate, opaiț și ardoare,
Strajă, de luminare-n humă cu raiul înmiit.
Pot spune că mi-e armura albă, m-au înflorit cireșii,
Azi, Floarea mi-e în tine, la rangu-ți se ridică
Boboc gingaș, alăturea-ți în piept, aleșii...
Să-i văd lumina mi-a trebuit orbire, frică.
Se rup de straiul nopții mănunchiuri, stol de vise
Numai din tine rămâne val, foșniri duioase
Acelea de ocean, păsări de slavă scrise
Drept vulturi de iubire, aceia tatuați în oase.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre sateliți, adresa este: