scrisori şi visare

Suflet de noapte

Tăcut se ridică din neagra pădure un vânat albastru
În jos spre suflet,
Căci era noapte, paşii mei păşeau pe trepte de muşchi.

Sânge şi zgomot de arme din timpuri străvechi
Se auzea în fundul pădurii de pini.
Luna străluceşte liniştit în dărăpănate încăperi,

De întunecate otrăvuri bete, larve de argint
Aplecate peste ciobanii aţipiţi;
Căpătâi lăsându-şi tăcută în tăcerea.

Apoi deschide acela mâinile sale încete
Putrezite în somn purpuriu
Şi argintii înfloresc florile iernii

La marginea pădurii întunecate drumuri strălucesc
În oraşul de piatră;
Tot mai des cheamă bufnita beţivii în neagra melancolie.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Stănescu oleacă

nuntiţi cu umbra, vise multe-s zestre
şi-olimp de şoapte ni-i obişnuinţă,
avem în zbor de păsări suferinţă
ce ne tot doare prin odăi rupestre.

ne-navuţesc în duh, cu uşurinţă
de agonie cântece-n orchestre
ce-s vorbitoare-n nopţilor ferestre
de graiuri de uitare de fiinţă.

iertarea cărnii dezvelind păcatul
din taina de icoane de-i venind
pe ea ne dăm pe-un mânz de rai regatul.

că-n timp de sus oricum e iscălind
misiva unor vieţi ce-s surogatul
veciei traiului din nefiind.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu caut răspuns la această misivă

cenuşa-n cer a pasăre-a trimite
să îmi îndupleci umbra a-nviere
să uzi a taină clipa cu tăcere
de prin fântâni cu ape-n vis jelite.

aievea că e mai cu mult ce piere
şi mai adânc un somn şi-s nunţi cumplite
de mâine către veşnicii oprite,
ba chiar şi astăzi sincer numai ieri e.

aşa că umple-mi şoaptele-a-ndurare
şi dă-mi eres măcar de zbor uman
ţesut cu răni de adevăruri rare.

un giuvaier de fum, zidind tavan
secundei pipă, jar a sângerare
îmi suie drag de tine din alean...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă

treceai,
lăsând mereu în urmă o întrebare,
a visare
treceai, surâzând prin dureri
tu, zeiţă a pădurii, prin codri de fier
treceai lăsând pe ţărm de suflet, gânduri
privirea senină şi lină pe culmi de baladă
se pierdea pe drumuri de zadă
între o lume şi alta unite de un vis
treceai dezvelind gingaş tabloul unirii
a două neamuri împletite pe un singur ram
păşeai, surâzând a femeie ce trecuse de azi
cu privirea spre cerul albastru şi pur
zburau în azurul privirii albi pescăruşi
treceai şerpuind printre ani
cu arcul pe umeri şi ochii de înger
seara, înveleai sufletele noastre cu glas cristalin
cântai o doină, a noastră, din vremuri cernite de griji
cu drumurile tale, desenai o hartă a vieţii
ai pus o bornă la km "x", azi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile se rearanjează

Subtil, rotindu-se, lumea se schimbă.
Dimineaţa aroma cafelei aduce-n memorie licărul unui fagure de miere,
în vreme ce dincolo de fereastră, prin ceaţa zorilor, se văd, încă uzi, măslinii.
În depărtare, sunete stinse se ţin aproape de paşi mărunţi,
iar pescarul întors la ţărm stă jos la cherhana
şi priveşte o pasăre găurind copacii.
El mai visează la scrisorile pe care le va trimite acasă.
Marea uită. Din gheţari se desprind aisberguri;
în acest fel toate lucrurile de sub soare
se rearanjează.

poezie de Huang Lihai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

aş vrea să îţi scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poţi mirosi
şi cuvinte pe care
să poţi adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aş putea fi scrisoarea
dacă aş renunţa
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coşmar repetabil
al existenţei fără tine
astfel ţi-aş putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ţie
înlăuntrul Ochiului

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipnoză

lumina soarelui se strecoară sub pleoape
face să rodească livada cu vise
din ochii mei s-au scurs atâtea ape
că s-a făcut o deltă cu braţe deschise.

am pus pecete pe epistola vremii
monumentul dragostei l-am ctitorit
colaborând adesea cu boemii
noaptea întreagă până la răsărit.

caut răspunsuri prin universul magic
stele îmi sunt martore la frământări
nu vreau să simt momentul tragic
de rătăcire în rebele depărtări.

revăd tot trecutul în stare de hipnoză
tinereţea mea e astăzi veştejită tuberoză.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna în inima mea!

stoguri în câmpuri şi-n pajişti îndoite-n ţărână
miros a cuib de iarbă de toamnă şi-a paşii tăi
în visurile mele
nu am ştiut şi nu-i vina cărărilor neumblate
când am plecat ultima oară, nu te zăreai dintre flori

masa pe care am pus acea scrisoare, de copilă
încă o duc cu mine, fără scaunul în care ai fi trebuit să fi,
tu

sunt trist
umbrele poienelor sunt încă bătute de vânt
în eul meu rătăcit
pălăria de fetru am uitat-o în casa aceea
am plecat în mine, cu un gol

nopţile umblă nebune, pe străzile pe care cu vise le-am construit
în gândurile mele, de mână cu tine şi-acum umblu haihui
vântule opreşte-te!

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă

Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în ţări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn uşor"?

Eu ştiu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la şcoală ca un zdrenţăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alţii le vărsau pe jos.

Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, şi bani de buzunar
Dar eu, măicuţo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.

Când nu mă vede doamna-nvăţătoare
Eu scot fotografia şi-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", şi cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândesc

Eu dragule îţi scriu scrisoare
Gândesc că ai să mă nţelegi
Vreau să mă transform în floare
Când treci să mă culegi

Ori stea să fiu eu arzătoare
Căci ochii tot spre cer privesc
Prin norii albi eu pribegesc
Să-ţi fiu eu scut apărătoare

Sau înger în somn să mă visezi
Mi e dor de tine vreau să ti spun
Miros de tei si frunze verzi
Si toate acestea ce ti propun
Că te iubesc tu să mă crezi

Mai bine floare am să fiu
Să înfloresc pe câmpul înflorit
Cânta-va greirii până târziu
Acolo unde dragule tu ai copilărit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul scris

În fiecare seară citesc
Scrisoarea de la tine
Cuvinte scrise regăsesc
Rămânem suflete străine

Te caut şi nu te găsesc
Să te-ntâlnesc străine
În vis doar te gândesc
Stăpânul algelor marine

Paşi se aud în noapte
Flacăra lumânării se stinge
Un aer cald mâna-mi atinge
Umbre dansează şi şoapte

Să fac un pas eu nu mai pot
Inima îmi bate cu putere
Prin întuneric eu înot
Sufletul îmi geme de durere

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oferte

În căuşul palmei am să-ţi fac culcuş,
Sub cascada pleoapei îţi voi face duş,
În cerdacul minţii am să te pictez
Să îmi fii icoană, sărbătoare, crez...

Cu daltă de dor, chipu-n adjective
Am să ţi-l sculptez şi-am să-ţi scriu misive
Pe imaculate, albe flori de prun...
Armonii celeste am să îţi compun

Îngerii punându-i să îţi cânte-n cor...
Visele, pe toate, le aşez covor
Să-ţi sărute talpa mirosind a crin,
Să mă-mbăt de tine cum mă-mbăt de vin

Şi în pribegia zilei ce se naşte
Trupu-ţi fie-mi cruce, şoapta-ţi fie-mi Paşte.

poezie de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnaţi

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.

Ce să mai cânt. când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă fiinţei mele daţi-i
şi-o s-auziţi de omul scufundat.

M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prăpădul întinzându-se îl văd
şi nu mai e nimic să mai reziste
acestei sinucideri în prăpăd.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare despre zădărnicie

Iubite, se scutură salcâmii în ploaie de miresme.
Ireversibila clipă mă taie pe creştet c-o întrebare adâncă-
Dacă povestea luminii de noi ne-a sculptat zădărnicia curgerii definite,
atunci cum am mai putea reclădi zborul unei iubiri adevărate?
Vezi, dintre toate câte sunt pe pământ, cel mai aprig
e dorul de minunile trecute prin sângele nostru bătrân...
(Mai ştii când ţi-am spus că Cioran afirma că-n viaţă nu poţi înainta
decât regresând în amintire?)
Aşa a fost, iubite şi cu visul nostru ucis în muntele singurătăţii ce
mi-am ales.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala veşnicelor Ane

Aceeaşi, Ana, însetată de visare,
Cu inima grijită pentru zidul ruinat,
Cu stânga-nfiptă în covata cu-aluat,
Iar dreapta, înţepenită de scrisoare...

În trupul ei o pace-şi zburdă locul,
Pe frunte-i doarme Luna-ngândurată
Şi atât de des o prinde-ncoronată
De împăcări, ce-şi sapă-n cute soclul.

Ce întristări i-ar destrăma seninul,
Când zvârcoleşte-n ochiul ei cântarea,
Când maci nebuni îi beau nerăsuflarea
Şi, mov, potopul fierbe-n sânge plinul?

Din ce respiră? Plămânii-s goi de taine...
Iubirea infinită e boala veşnicelor Ane...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama

Am să te iubesc şi dincolo de zi
Şi-ai să-auzi ecouri într-o noapte
Când în universul meu de şoapte
Am să-nvăţ din nou ce-nseamnă a muri.

Am să te iubesc şi am să-ţi scriu
Pe culori de toamnă înstelată
O scrisoare însă nesemnată,
Dar în mine va fi totuşi prea târziu.

Am să te iubesc mereu şi am să-ţi spun
Că în tresăriri de insomnie
În privirea mea- demult pustie-
Doar cu înserarea ta o să apun.

După tot ce-n noi a fost neomenesc,
După visul fără zbor în vreme,
Astăzi nu mai ai de ce te teme!
Teama nostră-nseamnă totuşi te iubesc!

poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În braţele toamnei

moarte, lasă-mi condeiul să cânte pe coală!
m-am lipit de vers ca timbrul de scrisoare
învăţ din poeme din agonii mă scoală
abecedarul vieţii m-apropie de Soare.

mai lasă-mă o vreme să răspândesc ca vântul
poemele iubirii născute într-o vară
cu petale de crini împodobesc Cuvântul
când visul mă răsfaţă cu cântec de vioară.

am încă perspective cu o iarnă blândă
îngeri să mă colinde în noaptea de Crăciun
chipul zâmbitor să-l zidesc în oglindă
unde nu-i durere şi stele nu apun.

loviturile morţii treptat mă răpun
dar în braţele toamnei poeme depun.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă nocturnă

În al tău suflet, mă zideai mireasă,
De-al meu trecut voiai să mă dezlegi,
Dar beznele nu vor să-ţi fiu aleasă,
Morgana te îndeamnă s-o alegi.

Timid, mi-ai zis că sunt a ta regină,
Nu sclava unor clipe efemere,
Dar umbra mă preface-ntr-o străină
În visu-ţi bântuit de vechi himere.

M-ai comparat cândva cu-o zână rară
Ce locuia-n palate din poveşti,
Dar, mai contează când, în prag de seară,
Doar cu trecutul vrei să mai vorbeşti?

Nu-i loc pentru prinţesele din basme,
Ce plâng, trăiesc, visează, chiar iubesc.
În noaptea, bântuită de fantasme,
Implori obsesii ce te amăgesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei vin plecând

Se coace grâul pe sub amintiri,
se face fum ţărâna din copite
Sub trestii albe, mame adumbrite
şi taţi de lut - sub trandafiri.
Şi-atâta dor e-n ziduri, că te miri
cum mai e loc în aer să nu doară
Pe masa lor - doar un adânc de ceară
şi paşii nimănui sub tei subţiri...

Tăcând frumos, ca visul îi mai simţi
cu degete de aer, peste vânt,
scriind scrisori cu dangăt de pământ
Si tu adormi, şi vrei să te mai minţi
că-n colbul vieţii, răscoliţi de nori,
părinţii întorc timpul, rând pe rând,
şi apa din izvoare, aşteptând
să-şi spele părul veşted în ninsori.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog să te mai naşti o dată!

Odată, mi-am dorit să-mi fii regină,
dar eu nu am vrut niciodată
să fiu regele tău.
Voiam să fiu doar grădinarul,
omul acela ce îţi culege
în fiecare dimineaţă
zâmbetul,
ce udă rădăcinele visurilor tale
ca să inunde nopţile
cu aromă de vesel-trist,
omul acela îmbrăcat
doar în gândurile tale tomnatice.
Sunt cel care te roagă
să te mai naşti o dată,
doar pentru mine,
să înfrunţi destin,
univers,
rost,
naşte-te din mine,
din flori,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Coandă (23 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!