serviciu şi superlative

■"Cercetătorii CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) studiază temeinic, profesionist documente conţinând informaţii trucate, măsluite, ultrasubiective. Oamenii fostei şi actualelor servicii secrete de informaţii, cu anumite excepţii profesioniste (ofiţeri de informaţii români printre cei mai buni din lume), nu au avut şi nu au pregătire ştiinţifică solidă, colectând informaţii, date factuale subiective, irelevante, delatorii din anturajul (rude apropiate, colegi de serviciu, "prieteni", cunoscuţi/necunoscuţi) ţintelor umane monitorizate, analizând înregistrări a căror conţinuturi sunt extrase din contexte sociale şi relaţionale provocate, cosmetizate. Ne imaginăm câte destine umane au fost distruse în zeci şi sute de ani. Nu putem nega şi existenţa unor dosare clare, bine instrumentate, solide informativ, care demonstrează activităţile de poliţie politică a unor personaje ticăloase."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un egosim conştient sau inconştient prin care cineva îşi dă seama că are nevoie de ceva de la tine. Bătrânii îşi fac griji despre ce se va întâmpla cu ei când nu mai pot să aibă grijă de ei. De aceea, îţi vor propovădui siguranţa în locul aventurii, de cele mai multe ori. Să stai acasă, să ai familia ta, să prinzi rădăcini, ca să aibă cineva grijă şi de ei. Părinţii te trimit la şcoală şi se preocupă de viitorul tău pentru că se gândesc că într-o zi te duci şi tu la casa ta şi îşi recuperează şi ei viaţa irosită cu creşterea unui puţoi nerecunoscător. Partenerii de cuplu îţi ţin discursuri despre respect şi sinceritate, pentru că vor să te controleze şi nu pentru că ar intenţiona ei să te respecte şi să fie sinceri, atunci când zarurile sunt aruncate sau apar oportunităţi mai avantajoase. Evident, nu toţi şi nu tot timpul egoismul primează, însă fă-ţi un serviciu şi gândeşte-te când ţi se ţin discursuri care este interesul celui care este preocupat de motivarea ta pentru a face anumite lucruri. S-ar putea să faci descoperiri suprinzătoare.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vreme de calvar

Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu

La vreme de Calvar eram alături
Cu fariseii, cerşetorii, alte pături
Ce Te huleau parcă ieşiţi din minţi,
Cum fiii-i persecută pe Părinţi

Când universul şi-a fost frânt o roată
Am strigat şi eu cu-această gloată:
Crucificaţi-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!

Voiau şi ei, voiam şi eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viaţă-dătător
De-atuncea plâng şi mă-nfior!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tare, tare dor

Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu

La vreme de Calvar eram alături
Cu farisei, cu cerşetori şi alte pături
Ce Te huleau parcă ieşiţi din minţi,
Cum fiii-i persecută pe Părinţi;

Când universul şi-a fost frânt o roată
Am strigat şi eu cu-această gloată:
- Crucificaţi-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!

Voiau şi ei, voiam şi eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viaţă-dătător
De-atuncea plâng şi mă-nfior!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile din ferestre mureau încet

la spectacolul de sfârşit de an
unde cardinalul are pălărie roz
şi degete subţiri pline de inele grele
la orgă cântau două contese îndelung apretate
la trompetă cântam doar eu
şi pentru asta îmi dădeau
în fiecare zi o masă caldă
şi mă bucuram şi mai veneam

cel mai greu îmi era
să urmăresc pompierul de serviciu
care pedala tot timpul prin faţa altarului
pe deja binecunoscuta
bicicletă roz
cu două dungi subţiri
şi fără ghidon

ca un făcut
luminile din ferestrele oraşului
mureau încet mureau de frig

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce anume ţi-e frică azi? Că nu vei avea ce să mănânci dacă îţi pierzi job-ul sau că o să ajungi într-un şanţ dacă rişti să îţi urmezi pasiunea din toată inima? Că nu vei avea un job dacă nu mergi la şcoală? Că te înşală iubitul sau iubita şi pierzi sursa ta de iubire, stimă de sine şi satisfacere a nevoilor? Că nu te va suna nimeni în weekend să te cheme la vreun party/club/ieşire? Gândeşte-te bine de ce ţi-e cel mai frică şi vei vedea mai clar închisoarea în care eşti prizonier. Aşa cum nu cunoşti pe nimeni care să fi murit de foame, nu vei muri nici tu. Aşa cum există foarte mulţi oameni de succes care au refuzat prostirea unui sistem educaţional, poţi să devii şi tu unul din ei. Aşa cum foarte mulţi oameni au fost părăsiţi/trădaţi/înşelaţi doar pentru ca în viaţa lor să apară ceva mai bun, la fel ţi se poate întâmpla şi ţie. Dacă odată depindeai de alţii ca să îţi dai voie să fii fericit şi să te distrezi într-un grup de cunoscuţi, acum poţi să fii perfect fericit singur cu tabieturile tale sau poţi să fii tu persoana care conduce grupul şi iniţiază distracţia şi buna dispoziţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normal că cel care caută înţelepciunea fuge de muncă, de orice acţiune în genere. Tu crezi că munca e o virtute şi prin muncă poţi evolua şi spiritual. Păi dacă ar fi aşa ar ploua cu eliberaţi la tot pasul, peste tot ai vedea iluminaţi, pentru că peste tot sunt oameni care muncesc la gândul lor. Dar de fapt ce vedem; doar oameni îndobitociţi prin muncă eterni sclavi la banii pe care ea îi promite. Munca despre care vorbeşti, draga mea, nu a eliberat pe nimeni dar ţine în jug întreaga omenire. Căci doar oamenii sunt atât de stupizi încât să servească banului, animalele pământului, păsările cerului, fluturii aerului, şi peşti oceanelor dacă ar vorbi limba noastră şi ar auzi o atare grozăvie ar râde şi cu fundul. Dacă cu adevărat vrei libertatea atunci găseşte-ţi un serviciu de maxim 4 zile pe săptămână. 3 ar fi cel mai bine. iar în celelalte 4 oferă-le drept oblaţie lui Dumnezeu, Supremului. Fie prin introspecţie sau practica de "A-Fi" sau "Eu-Sunt", iar una din cele 4 zile rămâi în tăcere ca Tăcerea. Aceasta este calea unui pshu, dar din păcate prea mulţi dintre voi nu realizaţi că nu aveţi nevoie de ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O seară de iarnă

Când zăpada la fereastră cade,
Prelung a serii clopote răsună,
Multora le e masa pusă, bună
Şi casa-i pregătită cumsecade.

Unii care sunt de mult în hoinăreală
Vin pe la poartă pe poteci întunecate.
De aur înfloreşte pomul bun de date
Din a pământului sevă cea ideală.

Intră-năuntru hoinarule străin;
Durerea a-mpietrit tot pragul.
Strălucesc acolo cu tot dragul
Pe masă toate, pâine şi cu vin.

Comentarii

"O seară de iarnă" a fost scrisă în decembrie 1913, cu o jumătate de an înainte de izbucnirea primului război mondial, care a fost previzibil pentru cei informaţi din mediului intelectual cât şi a celor activi din rândul armatei austriece inclusiv Georg Trakl.
Trakl a trimis textul într-o primă versiune pe 13.12.1913 lui Karl Kraus1. În textul de însoţire, Trakl scrie despre "zile îngrozitoare de beţie şi melancolie criminală". Acestea au fost zilele ultimei sale încercări de a-şi găsi un loc de muncă pe care să-l fi putut îndura. Trakl a primit o decizie negativă din partea Ministerului Muncii în jurul datei de 12 decembrie. Motivele sunt legate, probabil, de perioada Crăciunului, chiar dacă motivaţia acestei respingeri nu este argumentată în mod explicit.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amorul unei marmure

Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezeşti cu silicoză sau poţi muri chiar,
Adică te răstrezeşti, fereşte-te de oamenii călduţi,
Nu sunt nici sfinţi, nici diavoli, mai broscuţi,
Ei cred că viaţa este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieţii omul crede
Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viaţa mea este din piscuri şi orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Aşa cum ai promis, tăcerea-ţi este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viaţă moare.
Tu uiţi că Domnul ne-a dat glas şi inimă şi minte să cunoaştem,
Să învăţăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naştem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu eşti ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deşi-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puţin şi tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viaţa nu ştiu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuşi om, mai bine ne năşteam atomi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există transformare a unui om şi apoi a lumii sale exterioare fără schimbarea imaginii de sine. Ce crezi tu despre tine, imaginea ta de sine duce la valorile tale care duc la convingerile despre sine şi cum merg lucrurile care apoi duc la emoţii care alimentează comportamentele ce dezvoltă abilităţi şi care în final duc la realizările din lumea exterioară. Dacă tu crezi că tot ceea ce poţi să obţii în această viaţă e un job cât mai bun, vei face CV-uri şi vei căuta să lupţi pentru o poziţie într-o firmă, cu salar şi toate cele. Dacă tu crezi că poţi să fii un antreprenor, vei acţiona în consecinţă. Întreaga ta viaţă este determinată de ce crezi tu despre tine. Am un pont aici. Cel mai sănătos e să crezi despre tine că eşti un CREATOR. Că poţi să creezi şi cu ajutorul imaginaţiei să transformi materia şi lumea ta exterioară. Defapt, nu e nevoie de demonstraţie ci doar să te gândeşti care este originea oricărui lucru material creat de om de pe planetă? În imaginaţia omului a început distracţia. Gândurile, emoţiile, corpul tău, personalitatea ta, abilităţile tale, relaţiile tale, banii tăi, toate sunt opera ta de artă. Cu imagina asta de sine, cea de CREATOR, poţi ajunge departe.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Au fost create de către agenţii serviciilor secrete de informaţii ca poliţie politică şi de agenţii ministerului de interne mari retele tip plasă de turnători [plătiţi, de cele mai multe ori] începând cu totalitatea asociaţiilor de locatari din blocuri, instituţii, partide, firme până la nivelul întregii societăţi românesti. Cele mai multe informaţii colectate nu au legătură cu securitatea naţională, cu ordinea de stat şi ordinea publică, ci ele se referă la viaţa privată, familială, relaţională, socială, activismul/inactivismul civic-democratic legate de cetăţenii români.
Unde ajung informaţiile? Agenţii secreţi şi ai poliţiei, de zeci de ani, vând datele informaţionale politicienilor corupţi, miliardarilor români, administraţiei, agenţilor de informaţii străini. Nu există organisme serioase de control a acţiunilor anticonstituţionale, antidemocratice derulate de facţiuni importante din serviciile secrete, îndeosebi SRI, din ministerul de interne. Instituţii de forţă ale statului se joacă şi hotărăsc destinul oamenilor, prabuşind la comandă cariere profesionale, sociale şi politice, vieţi personale oneste, integre.
Trăim în state eşuate, discreţionare, corupte, militar şi civil."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mincinoşii

când mă trezesc dimineaţa cu noaptea-n cap
merg la baie să mă exprim cât mai liric cu putinţă
îmi pregătesc cafeaua şi un mic dejun ciudat, fumez una
două, trei, patru... ţigări canceroase
îmbrac costumul de cameleon la modă
maşina e îngheţată şi nu vrea să pornească
plec în cele din urmă fără să mănânc nimic
mă întâlnesc obişnuit cu vecinul meu libidinos
ne prefacem că ne respectăm şi zâmbim ca doi homosexuali
pe drum îmi taie calea nişte fufe nefutute care se grăbesc
la serviciu râd ca un tâmpit în faţă şefului meu parvenit
ne prefacem că ne bucurăm, mai mult eu, mai puţin el
subalternele mele linguşitoare surâzătoare, nişte greble
mă pupă-n fund de cum mă văd intrând pe uşă
abia aşteaptă să iasă din birou să mă toarne şefului
colegii joviali, desene animate care mimează amiciţia
şi eu la fel, ştim toţi că nu ne putem baza unii pe alţii
ne interesăm de familii, de părinţi, fără niciun interes
treaba merge foarte bine, de fapt e totul în rahat
ne iubim slujba cu dăruire astfel că la ora patru fix

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calitatea clasei politice şi a instituţiilor care deservesc statul, parţial privatizat în interesul marii clientele politice, este dată şi de profilul centrelor comerciale pe care le vedem zi de zi: magazine cu produse second-hand, centre de pariuri sportive şi jocuri de noroc, cazinouri, centre de amanet, farmacii. Îmbrăcăminte şi produse ieftine, vinderea de iluzii şi în aşteptarea zilelor norocoase, o lume bolnavă, subiectivism şi arbitrariu, infractori din lumea interlopă care-şi joacă miliardele la cazinouri. O societate sărăcită transformată într-o colonie de decidenţii politici corupţi ca reprezentanţi ai clasei politice. Aceste probleme dramatice economico-sociale nu se pot rezolva o dată la patru ani prin alegerile electorale. Personaje groteşti lipsite de caracter, de la stânga la dreapta politică, se rotesc şi roiesc la guvernare având însă "pălăriile" diferite. Intrăm în magazine în principalele staţiuni ale ţării şi imediat constatăm că preţul produselor şi a serviciilor comerciale sunt pentru turiştii occidentali (venituri medii de 3.200 euro) nu pentru români (venituri medii de 420 euro). Diferenţe exorbitante care indirect exprimă din nou calitatea clasei politice autohtone. Uneori, observăm că cele mai mari spaţii comerciale din oraşele staţiune sunt deţinute de centrele de pariuri sportive-jocuri de noroc, şi nu de magazinele agro-alimentare, de menaj, confecţii, produse sportive.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile Marinei Militare

Acum, iată, acestea-s Legile Marinei Militare,
Nescrise, multe şi folositoare;
Cel înţelept va ţine cont de ele
În toate voiajele lui pe mare;

*Nimic nu-i scapă distrugătorului,
Nici legii care vântură mereu pleava,
Pentru că forţa navei e Serviciul,
Iar puterea Serviciului, nava.

*Aveţi grijă ce spuneţi despre Comandanţii voştri,
Fie că vorbiţi cu glas tare sau în şoapte moi,
Ca nu cumva vreo pasăre să plimbe vorba,
Iar aceasta să se-ntoarcă, jungher, la voi.

Dacă munceşti de dimineaţa până seara
Şi pentru toată truda un reproş e stimulul,
Este-n regulă – ca tunul să fie smerit,
Orice armă trebuie să-şi domine reculul.

[...] Citeşte tot

poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecerea

Au pus cu toţii mână de la mână,
Prietenii mai vechi, la unii e prima oară,
S-au întâlnit aşa, pe stradă, într-o doară...
E-un obicei, s-o facă, odată-n săptămână.

E unul cu grătarul, e cel mai important;
Strigă mereu la alţii - că nu se deplasează -
Îi place să domine; pe alţii exersează...
Şi-a dezbrăcat tricoul, să pară epatant.

Dă foc la ce găseşte - că a uitat cărbunii -
Încet se încinge jarul; ţipă după fripturi.
Apare unul iute şi aduce murături
Căci s-a îmbătat deja; el, e cu seva prunii.

Se uită toţi cu poftă la hălcile de carne,
Întoarce Gică fleici, cu degetele linse...
Nu-i chestie de igienă, motivele-s pretinse,
Nu ţin; "la foc saliva, microbul, tot, se arde!?"...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte, fără exagerare

Ea nu poate gusta o glumă,
nu poate identifica o stea, construi un pod.
Habar n-are despre împletit, minerit, agricultură,
construcţia navelor sau despre cum se fac prăjiturile.

În ceea ce priveşte planificarea zilei noastre de mâine,
are ultimul cuvânt,
care, de altfel, e mereu pe lângă subiect.

Nu este nici măcar în stare să îndeplinească lucruri simple
care ţin de meseria ei:
să sape un mormânt,
să întocmească un sicriu,
să facă ordine în urma ei.

Preocupată exclusiv de a ucide,
îşi îndeplineşte cu grosolonie serviciul,
fără sistem şi fără nici un fel de pricepere –
ca şi cum la fiecare dintre noi ar fi la prima ucidere.

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXI

Al doamnei chip din nou acum fixându-l
cu dragi priviri şi-ntregul duh în ele,
nu-mi sta spre-altce nimic în lume gândul.

Dar nu zâmbea, ci: — "Zâmbetele mele
te-ar face jertf-acum acelei stări
ce-avu, când spuză se făcu, Semele.

A mea lucoare, ce pe-aceste scări
din vecinicul palat mereu s-aprinde,
cum vezi, urmând gradatei mele-urcări,

de n-aş mai înfrâna-o, s-ar încinde
aşa că-n ea puterea-ţi muritoare
o creang-ar fi ce-un fulger o desprinde.

Suntem aci-ntr-a şaptea strălucoare
ce-acum, subt pieptul Leului de pară,
luceşte-n jos, slăbind a lui valoare.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Untitled.gif 2

bună dimineaţa necunoscutule
bună dimineaţa necunoscuto
nu-i aşa că-i mai bine să nu ne spunem pe nume
ori să ne spunem pe numele unor vulcani din islanda
care-i încurcă pe toţi ştiriştii tv?
când le spui pe nume oamenii îşi pierd superputerile
ca primii oameni care-au pierdut paradisul
după ce dumnezeu i-a strigat pe nume
de ce zâmbeşti?
ai probleme nu glumă presupun că şi în islanda ori în paradis
există condică de prezenţă în care semnezi la intrarea şi la ieşirea din firmă
semnezi cu numele tău şi ai superputeri să treci
peste încă o zi la locul de muncă
păi m-am gândit că dacă tot împărţim aceeaşi bancă pentru fumat
aş putea să-ţi arăt ce visez
imaginează-ţi că eşti într-un terminal şi aştepţi
un necunoscut cu nume comun
îl scrii pe-o pancartă şi dintr-o dată spre tine vin
toţi necunoscuţii
cum ştii pe cine aştepţi? cum alegi?

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada proprietarului evacuat

Iată, frate, timpul s-a schimbat
S-a dus naibii dictatura
Sunt pe punct de-a fi evacuat
Ieşi afară! Ţine-ţi, gura!

Eu, desigur, nu am chef să plec
De vilă dispun cu acte
Şi credit cu dobândă la CEC
Tot dovedit cu contracte,
Şir de multe zerouri, sume
Am băgat în reparaţii,
Nu-mi arde azi de proaste glume
Pe la Curtea de casaţii

Am stat aproape trei decenii
Am construit şi garajul,
Cum noaptea să nu ai vedenii
Somat fiind: fă-ţi bagajul!
De asta vinovat e statul
C-aşa abuzuri şi-a permis

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Topîrceanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se spune zaheu

În fiecare dimineaţă aştept în faţă la transilvania
maşina să mă ducă la editură
colegii de muncă mă îndeamnă în glumă
să fac un ban cinstit
şoferii care opresc mă confundă cu un supraveghetor de parcare
unii mă-ntreaba cât e tariful pe oră
alţii mă roagă să-i păsuiesc
nu vor decât să-şi verifice cardul
cei mai mulţi înjură printre dinţi primăria
încă o taxă pentru contribuabili cinstiţi
pe ei mă răzbun elegant
nu le spun că bancomatele-s goale

Apoi
te văd de departe cum traversezi
grăbită spre locul de muncă
uneori ai părul prins în coc
îmi închipui că eşti maiko şi te îndrepţi
spre casa de ceai unde bărbaţii vor licita
pentru virginitatea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!