Citate despre spaimă și visare, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la spaimă și visare, dar cu o relevanță mică.
Mi-e mai insuportabil sa fac ce nu se cade sub stăpânirea spaimei, pe care n-o pot înlătura (nu am nimic eroic) decât să suport moartea fizică. Eu trebuia să încerc, nu în fiecare zi - sunt prea mic pentru așa ceva -, dar cel puțin uneori, sa văd dacă aceste idealuri "țin". Am nevoie de dovada ca visele oamenilor nu sunt fantasmagorii și că noi, cei obișnuiți, le-am putea împlini.
Aurel State în Drumul Crucii (17 noiembrie 1983)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și am visat zăpadă
venea încet, ca o revoluție, acoperind cu tăcerea ei toată rumoarea
tot zbuciumul și toată tristețea strânsă.
sufletele noastre alergau, fecioare despletite, uitând căderi și spaime
uitând până și neuitatele
atât de rece și atât de caldă, mă încălzea, mă respira, mă ascundea
eram un bob de grâu aruncat de mâna semănătorului
cu mult înainte de a mă naște
cu mult înainte de primul cuvânt, de prima spaimă, de prima tăcere
urmele. lăsați urmele să trăiască. nu ni le astupați, alungați ignoranța
pentru că de le veți regăsi nu le veți mai înțelege
sau poate că topindu-se ele vor intra în carnea firii, înrădăcindu-se
nu știu ce va fi mâine dar astăzi... astăzi am visat zăpada
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupoaica
te aștept de-atâta vreme, inima o simt cum geme,
și mă-ndepărtez de tine, fără cânt, fără sobor;
amintire, preț de-o clipă, doar de lacrimi fac risipă,
te-am iubit, cu ce ardoare, mai ca-n luna lui cuptor;
printre gânduri se-nfiripă - o-ntrebare, de-am să mor,
mă vei ține iar în brațe, să mă-nveți din nou să zbor?
am să zbor doar cu-o aripă, cu cealaltă-am să cobor.
pretutindeni umbre mute - negrele necunoscute,
și adorm ca-ntr-o poveste - de nescris, într-alt decor;
chipul tău, întreaga viață, mi-a fost unica povață,
chiar și-n gânduri infidele, chiar și-n gândul trecător,
da, am renunțat la stele - te-am ales în locul lor...
și acum, o altă maică, mă va învăța să mor,
am să te visez lupoaică în ținutul lupilor.
dar în vise, porți-închise, și-o putere care-mi cere
să mă lepăd de durere, să rămân un privitor,
să te uit, să-mi curgă spume, să nu pot să-ți spun pe nume,
să pândesc halucinante creaturi ce-n spaima lor
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arca de lut
Cu privirile spre sus îndreptate,
goale, lipsite de veselul cânt,
doar spaime în ele să poarte,
trupurile-umbre subțiate de vânt,
cu o tristețe molipsitoare pe fețe,
oamenii-păsări-strigoi,
s-atingă limanuri mai îndrăznețe,
noapte-zi, visează, cu ochii mai goi.
Sfâșiați de colții din gardul de sârmă,
siliți să se abată din drum,
trupuri obosite, rămase o urmă
din război, în război, sub cerul de fum,
mai aspiră să-și făurească o lume,
Ideală, în care să se mute treptat,
de fapt este un orgoliu anume
să-și construiasă edificiul visat.
Mărșăluind în forță spre noul sălaș,
cu brațele goale și părul vâlvoi,
într-o arcă de lut fără nici un vâslaș
trec oamenii-păsări-strigoi.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senectute, frumoasă ești!
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în brațe toate orașele
și câmpiile fără de sfârșit,
penumbra pe care o vedem este lentă și nu doare,
ea curge pe un povârniș, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
și le găsim în paginile cărților nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile și nopți, răstimp între vise și vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieții,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita așa usor?
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul iubit al nopții
Din noaptea în care am intrat
să nu-mi furați păsările și zborul.
Agăț sufletul cu frânghii de stele,
încercuiesc fericirile și dezamăgirile
îți așez pe terasa inimii ghivece cu flori
să le uzi dimineața cu respirații de ploaie.
Caut să mă desprind din somnul greu
care mă scoate într-un tunel fără lumină
de unde ies doar cu mângâieri tandre.
Tu femeie, știi, mânată de patimi divine,
îmi pui în mâinile albe de spaimă
sânii rotunzi și freamăți ușor.
O durere nespusă omoară și ultimul vis
dimineața senină e tot mai departe,
cu genunchii tăi calzi, de voi rămâne
o să mă crezi omul iubit al nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuib de neliniști
În culcușul de neliniști plouă cu bucăți din Rai,
Când cu șuierat de șarpe, când cu moartea în alb strai,
Și credeam că Paradisul este doar un râu cu miere...
Și mă zvârcol ca pe cuie, ca ofrandă, ca-n tăiere.
Corbul râvnitor la trupu-mi mă pândește ca hulpav,
Se rotește pe deasupra-mi de flămând sau din nărav,
Și m-afund, m-adun din resturi și mă strâng să intru-n mine,
Cu suspinul și cu spaima ce mă-mpung să mă termine.
Ațipesc de istovită și visez cum pruncul meu,
Care-i chinuit de-o boală... strigă către Dumnezeu
Că un iad îl ține-n lațuri și-l sufocă, și-l sugrumă,
Când mireasă în strai negru, neputința mă consumă...
Și tresar, alung paloarea ce o capăt în nesomn,
Nu mai dorm, mă tem că visul mă va nimici prin somn.
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni
aici, în confesional, voi nu mă vedeți dar eu vă citesc toate spaimele și trăirile
voi nu mă ascultați dar eu vă aud toate nespusele și temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire
ai venit pe lume singur și gol, alții te-au spălat și te-au înfășat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ți lipsurile
pleci din lume la fel de singur și gol sufletește și alții te vor spăla și te vor îmbrăca
tu vei pleca în lume însoțit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ți trecerile, provocările și împlinirile
dar peste tot și toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Edenul tău
Sunt umbre de crânguri ce-mi umblă prin gânduri,
Ce urcă coboară în muguri de seară,
O seară a lunii -oglindită în ape,
În apele care- au uitat să adape.
Sunt ceruri de stele, pierdute, rebele,
Uitate în ochii speranței predate,
Senini prima oara dar care- au murit,
Când visul uitării din ei s-a ivit.
Sunt coase tăioase ce rup rădăcini
De suflete blânde și muribunde,
Ucid flori și iarbă și toarnă venin
Pe rana vâltorii din anii ce vin.
Superba trăire leșin, nemurire,
Ne frânge ființa trădându-și dorința,
Închide-mi tăgada-n cămașa de forță,
Aprinde-mă dragoste ca veșnică torță,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la visare
moto: Peste tot e câte-un clinci
Când se-ocupă o uzină
Cu pancarte și lozinci
Și canistre cu benzină!
-------------------------
Dacă-i vorba de ales
Dați-mi tot ce mi-ați promis:
Dați-mi dreptul meu la vis
Că l-ați invocat prea des
Dați-mi liniștele care
Le răpiseră ceilalți
Când cobori să te înalți
Stinge vântul felinare
S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada călătorului
O, e-atât de bine când pe drumuri ninse
Întâlnești o casă cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridică fum,
Când te prinde noaptea călător la drum!
Sania coboară clinul de pădure.
Fug în urma noastră luminișuri sure
Și-n singurătatea care ne petrece,
Peste vârf de arbori, asfințitul rece
Străbătând podoaba crengilor subțiri
Luminează-n aer bolți de trandafiri.
Dar amurgul palid a-nceput să scadă.
Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă.
Se ivesc departe măguri de hotar,
Într-un loc se face drum pustiu de car,
Și-o fântână strâmbă pe lumina zării
Pare că sporește liniștea-nserării...
Drum de vis! E clipa mutei agonii
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere dezlănțuită
Acum își împlinea poetul visul lui de tăcere universală
strânsese în dinți virtutea peșterilor mute
ca o glandă o grefase în laringele vorbăreților
iar a doua zi orașul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă
tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare
o femeie a dat să râdă și gura i s-a umplut cu vată
neauzite se îvârteau plăcile de patefon sub acul giafragmei
buzele se deschideau în gol,
nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,
dezastru total, iremediabil,
din beregăți tăcerea cobora în oase,
nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veștede
de pe cap
pe străzi câinii le înșfăcau lacomi de prin
șanțuri
înspăimântați polițiștii izbeau în tobe în
tinichele
unii scoși mdin fire
spărgeau geamurile cu pumnul,
dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călimara
Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porți de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare
Și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte șterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule și puncte -
Și-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăvește pe hârtie.
În ea, tăcute și smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de șoapte
Din oracole cețoase, cărți cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate bate-n ușa mea ușor.
"E vreun trecător gândit-am și-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."
O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale și niciunde-n cărți vreo cale
Să-mi aline greaua jale jalea grea pentru Lenore
Fata fără-asemuire îngerii îi spun Lenore
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roșul veșted de mătase
Cu-o foșnire de neliniști, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Și-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor
Rătăcit prin frig și noapte vrea să ceară-un ajutor
Nu-i decât un trecător."
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii și poeme (1963), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt disponibile și traduceri în latină, franceză, spaniolă, catalană, bască, portugheză, italiană, germană, finlandeză, suedeză și esperanto.
Pasărea din Colivie
Pasărea liberă saltă
pe aripi de vânt trăind momentul
și plutește în aval
până se termina curentul
își înmoaie aripile
în razele portocalii ale soarelui
și îndrăznește să revendice cerul.
Dar o pasăre care pândește
din colivia ei îngustă
rareori poate vedea prin
zăbrelele furiei ce o gustă
aripile îi sunt tăiate și
picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
[...] Citește tot
poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aplaudând existența cu bătăile inimii
Lumina adormită se trezește și coboară în oameni,
Dumnezeu o semnează cu boabe de mărgăritar...
În condiția umană,
debutez în fiecare dimineață;
chiar dacă,
de cele mai multe ori,
sunt același,
de fiecare dată,
fac cunoștință cu mine.
După ce-mi fură,
de sub pleoape,
ultimul vis,
zorile îmi legitimează debutul.
Descărcat de povara sfâșietoare a viselor,
trebuie să iau singurătatea așteptării de la capăt
(într-un fel sau altul,
toți suntem urmăriți de sisificul destin),
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La locul tău
Te pun din nou la locul tău,
În rama veche, cu picior,
E ca și cum n-ai fi plecat
Și n-aș avea păreri de rău.
Am scos o ușă din țâțâni
Și-am aruncat gunoiul strâns
De-aproape de treizeci de ani:
Minciună și putreziciuni.
De m-aș trezi: să fi fost vis!
Poate-aș țipa de frica lui,
Coșmar hidos, vătămător,
Surpare-n spaimă și abis.
Te pun din nou la locul tău
Și asta îmi va fi de-ajuns:
Să număr anii ce se scurg
Fără să am păreri de rău.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi n-ați fost cu noi în celule
Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu știti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătușe la glezne.
Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ați dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele țării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieții.
Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
Nisip în clepsidre, orele torceau
nori albi de nea la tâmpla mea.
Vis de noapte, în leneșa tinerețe
ironie cu imagini glumețe.
Și eu ca toți năucii,
pierdut, căutând cauza metafizică
a trecerii mele
prin nisip de grohotișuri
și de clepsidre sparte de timp.
Îngăduită putere a cuvântului
semnificație oferită
la o anumită etate,
cădere spre eternitate.
Așa, într-o doară,
o rază a raiului
cuprins de spaima
că n-ajung la ora,
înțelegerii perfecte.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia
I
Pe unda neagră, lină, în care stele dorm,
Ofelia cea albă plutește-ncet, culcată
În lungile ei văluri. Și pare-un crin enorm.
Chemări de corn răsună-n pădurea depărtată.
De ani o mie trece pe lungul, negrul râu,
Ofelia cea tristă, ca o nălucă pală.
De ani o mie, dulcea-i sminteală, fără frâu
Romanța și-o îngână în briza vesperală.
Ca pe-o corolă vântul îi desfășoară, lin,
Gingașul văl pe apă, și sânul i-l sărută,
Plâng sălcii pe-al ei umăr, iar trestiile vin
Asupra frunții sale, în vise-adânci pierdută.
Mototoliții nuferi suspină-n juru-i, blând;
În vreun arin ce doarme, ea sperie ca un crainic
Vreun cuib din care o clipă se-aud aripi bătând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre spaimă și visare, adresa este: